ZIUA MÃRCII POȘTALE ROMÂNEȘTI
În urmã cu 300 de ani, mitropolitul Antim Ivireanul punea piatra de temelie a Mãnãstirii Antim, închinatã Tuturor Sfinţilor, astãzi una dintre cele mai vechi şi frumoase mãnãstiri din Bucureşti.
Prin linia ei arhitecturalã suplã, elegantã şi echilibratã, prin fineţea şi profunzimea motivelor vegetale sculptate în piatrã şi în lemn, biserica mãnãstirii este consideratã „una din cele mai frumoase biserici, opera unui arhiereu artist, realizatorul unei sinteze artistice, care a realizat aceastã sintezã nu numai în condiţiunile Bisericii Antim, ci în viaţa sa însãşi”. (Nicolae Iorga)
Planurile de execuţie a clãdirii au fost întocmite de mitropolitul însuşi, douã dintre acestea pãstrându-se pânã astãzi, unul pe hârtie, iar cel de-al doilea pe suport de pergament, fiind realizat în 1715, când a avut loc sfinţirea bisericii mari a Mãnãstirii Antim.
Realizarea artisticã a mãnãstirii reprezintã o mãrturie elocventã a vieţii culturale bucureştene de la începutul secolului al XVIII-lea.
Biserica, ridicatã între anii 1713-1715, cu planul în formã treflatã, are ferestrele mari, cu ancadramente sculptate în piatrã, rozete mari şi bogate şi pridvor deschis. Capitelurile şi piedestalurile coloanelor sunt frumos ornamentate cu motive florale.
În testamentul sãu, mitropolitul rânduieşte sã funcţioneze douã tipografii la mãnãstire (în limba românã şi în limba greacã) şi înfiinţeazã, pentru prima oarã înȚaraRomâneascã, o bibliotecã publicã de împrumut.
Cutremurul din 1738 afecteazã construcţia, ducând la prãbuşirea celor douã turle originale, construite din cãrãmidã. Ulterior, turlele au fost înlocuite cu altele din lemn. În perioada 1746-1747, mãnãstirea este complet restauratã, împodobindu-se catapeteasma cu foiţã de aur.
În 1820, sub îndrumarea episcopului Ilarion al Argeşului (înmormântat în exteriorul bisericii, în dreapta naosului), la Mãnãstirea Antim, şi-a redactat Tudor Vladimirescu Proclamaţiile cãtre ţarã, iar monahul David a cusut steagul tricolor al Revoluţiei având icoanele Sfintei Treimi şi ale Sfinţilor Mari Mucenici Gheorghe şi Teodor Tiron.
Între anii 1840 şi 1864, aici sunt pãstrate Arhivele Statului, iar între anii 1860-1863, sub grija episcopului Clement al Argeşului, mãnãstirea este iarãşi restauratã. Cu acest prilej, biserica este repictatã de pictorul Petre Alexandrescu, iar paraclisul de pictorul Gheorghe Tattarescu. Biserica este deschisã slujbelor în vara anului 1863, în prezenţa domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
În timpul Primului Rãzboi Mondial, aici au fost pãstrate pentru câteva luni moaştele Sfintei Filofteia de la Curtea de Argeş, iar din anul 1940 sunt cinstite şi închinate în biserica mare moaştele celor 40 de Sfinţi Mucenici din Sevastia (Armenia), ale Sfinţilor Neofit, Acachie şi Paraschevi.
La finele anului 1945, la Mãnãstirea Antim a luat naştere mişcarea „Rugul Aprins”, centratã pe spiritualitatea isihastã a rugãciunii lui Iisus. Intelectuali, preoţi, cãlugãri, studenţi, dar şi simpli credincioşi participau la conferinţele şi dialogurile desfãşurate în sala bibliotecii din casa egumeneascã, devenitã neîncãpãtoare.
Între anii 1964 şi 1966, are loc ultima restaurare integralã a complexului mãnãstiresc Antim.
Edificiu de primã importanţã, mãnãstirea devine, încã din 1950, Paraclis Patriarhal, Reşedinţã Episcopalã, iar astãzi gãzduieşte în Palatul Sinodal, Biblioteca Sfântului Sinod şi Arhivele Sfântului Sinod.
Cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la începerea construcţiei Mãnãstirii Antim, Romfilatelia introduce în circulaţie o emisiune de mãrci poştale, formatã din douã timbre, dedicatã acestui eveniment.
Aducem mulţumirile noastre Preafericitului Pãrinte Daniel, Arhiepiscopul Bucureştilor, Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitor al Tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Arhiepiscopiei Bucureştilor, Mãnãstirii Antim şi Bibliotecii Academiei Române, pentru sprijinul oferit la realizarea acestei emisiuni de mãrci poştale.
Data Aparitie:2013-07-15
