„Cred că nici un pictor, de la Grigorescu încoace,
nu s-a bucurat de atâta popularitate și de atâta dragoste
sinceră în largile pături, ale poporului, ca meșterul Băncilă…
Și pe bună dreptate.”
Nicolae Tonitza, 1936
Romfilatelia abordează tematica Artă, dedicând o emisiune aniversară renumitului pictor Octav Băncilă, la cea de-a 150-a aniversare de la naștere și va fi introdusă în circulație, joi, 17 februarie a.c.
Viitorul pictor, s-a născut la 4 februarie 1872, la Botoșani.
Rămas orfan (de la vârsta de 4 ani) a fost crescut de sora sa Sofia, soția sociologului, publicistului și omului politic Ion Nădejde, adept al ideilor socialismului.
După studiile primare și gimnaziale, la Iași, se înscrie la Școala de Arte Frumoase, ca elev al pictorilor
Gheorghe Panaitescu Bardasare și Constantin Stahi. Beneficiar al unei burse de studii, pleacă la München la Academia de Arte Frumoase condusă de Nikolaos Gyzis. După absolvire (1898) face o călătorie în Italia și Franța revenind mai apoi în atelierul său din curtea Mitropoliei Iașului. A frecventat la Iași Cercul democrat studențesc, format în jurul profesorului Paul Bujor. Tributar al ideilor socialiste, a înființat în anul 1919, împreună cu Constantin Ion Parhon și cu Paul Bujor Partidul Muncitor, care a fuzionat la scurt timp cu Partidul Țărănesc.
Temele muncitorești și revoluționare s-au regăsit în picturile sale prezentate într-o expoziție din anul 1909 la București și care vor provoca o reacție puternică din partea autorităților care-i vor cenzura unele lucrări.
În anul 1913 pictează la Agapia unde îl cunoaște pe scriitorul și academicianul Gala Galaction, de care îl va lega o strânsă prietenie.
În anul Primului Război Mondial se află la Cartierul general al Armatei și participă la expoziția Arta Română cu 138 de tablouri. Primește elogioase aprecieri din partea lui Nicolae Tonitza.
După organizarea mai multor expoziții, la Iași și București, în anul 1940 se mută în capitala României pe Strada Știrbei Vodă nr. 111. După participarea la Salonul Moldovei (unde a primit Premiul Național al Moldovei) și la expoziția colectivă din București cu Costache Agafiței, Corneliu Baba, Mihai Cămăruț, Nicolae Popa, Alexandru Clavel, Ion Marsic și sculptorul Ion Marinescu. Octav Băncilă moare, în locuința sa, la 3 aprilie 1944.
Lucrările pictorului au fost selecționate în anii ce au urmat pentru expoziții organizate la Budapesta, Moscova și Paris.
Fără să fie remarcat ca un maestru al culorii, pictorul a oferit tablourilor sale un colorit specific expresionismului, culoarea fiind subordonată desenului.
El se înscrie în arta românească drept cel mai reprezentativ pictor protestatar și revoluționar. Este cunoscut faptul că după întoarcerea de la studii din Germania, se regăsește în mijlocul unor evenimente sociale legate de cauzele care au declanșat răscoalele din anul 1907.
Din punct de vedere pictural, contactul cu Academia de Arte Frumoase din München l-a apropiat de maniera expresionismului și secessionismului german.
Valoarea originalității lui Băncilă este dată de tablourile expresioniste, militante veridice și critice.
În evoluția picturii românești, lucrările sale rămân ca o manifestare aparte, ca o culme a expresionismului, artistul fiind considerat o figură originală cu mare putere de convingere prin arta sa realistă, prin duritatea temelor, prin compasiunea sa sentimentală față de cei oropsiți. Ca o extindere a domeniului tematic care l-a consacrat, Octav Băncilă a realizat numeroase portrete, naturi statice, desene și tablouri cu flori (în care se regăsesc generos crizantemele și florile de liliac). Dacă adăugăm la acestea și peisajele, pictorul este într-adevăr un pictor de colecție. De-a lungul întregii sale cariere artistice pictorul a relizat cca. 1.500 de tablouri.
O caracterizare definitorie a personalității contemporane a pictorului o face Gala Galaction: „Pictura lui îți spune silință serioasă și aspră. Imperfecțiunile constatate par că vor cădea în pânzele viitoare, mulțumită sforțărilor neobosite de care îl simți capabil pe acest muncitor bărbos și gânditor. Stângăciile acestui pictor nu te supără!… Octav Băncilă nu se joacă, ci cugetă și simte. Să salutăm în Octav Băncilă pe artistul îndrăgostit de cei mulți, de cei buni, de cei mai nedreptățiți dintre noi!”. (revista Flacăra, 15 februarie 1914)
Bătrân croitor
Tabloul, reprodus pe timbrul cu valoarea nominală de 4 lei, este o lucrare din patrimoniul Muzeului de Artă Iași.
Alăturându-se unei serii în care se mai regăsesc Peticarul și Cizmarul, pictura redă un aspect al vieții meșteșugarilor săraci evrei, care-și câștigau cu trudă existența. Personajul tabloului denotă totuși un optimism vizibil degajat de ținuta dreaptă a bătrînului și de îmbrăcămintea originală redată cu volume ușor observabile, realizate din pete de culoare și tușe drepte, sugerând țesătura materialului.
Condurași
Pictura este ilustrată pe timbrul cu valoarea de 6,50 lei și face parte din patrimoniul Muzeului de Artă Iași.
În afara crizantemelor și liliacului, cele mai îndrăgite flori de către pictor, florile de grădină ale gospodăriilor din Iași se regăsesc și ele în tablourile lui Băncilă. Între acestea, condurașii, prezențe obișnuite, cu fundalul verde, bogat, al frunzelor mari, oferă privitorilor frumusețea luminoasă a culorilor florilor, pe care pictorul le redă cu măiestrie și gingășie în lucrarea sa.
Secerătoarea, ulei pe pânză, 1922, din patrimoniul Muzeului Național Cotroceni, este ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 10 lei.
Țăranca, îmbrăcată în ie, cu secera în mână, lângă un snop de grâu, în atmosfera fierbinte a unei zile de vară, redă vizibil truda secerătorilor. Cromatica atent gândită, respiră atmosfera creată de lumina puternică a soarelui și căldura anotimpului, constituindu-se ca un fundal original, sugestiv, de prezenetare și a costumației tradiționale a secerătoarei.
Natură statică cu mere, ulei pe pânză, al doilea sfert al sec. XX, din patrimoniul Muzeului Național Cotroceni, este redată pe timbrul cu valoarea nominală de 10,50 lei.
Un aranjament în care împletirea coșului de nuiele, merele, așezate în coș și pe masa pe care se mai află un obiect artizanal (ulciorul înalt de ceramică), se materializează ca un tablou cu acoperire aproape integrală a suprafeței, în care fundalul întunecat asigură prim-planul expresiv cromatic al suprafeței fructelor și vizibilitatea dublurii obiectelor prin oglindirea în suprafața suportului de susținere.
Romfilatelia mulțumește reprezentanților Muzeului Național Cotroceni, Complexului Muzeal Național „Moldova” Iași și Muzeului de Artă Iași pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.
