Pentru a onora performanțele obținute de sportivii români la Jocurile Paralimpice din acest an, de la Tokyo, Romfilatelia introduce în circulație joi, 16 septembrie 2021, emisiunea de mărci poștale Medalii paralimpice 2020.
Cele două timbre ale emisiunii, ambele cu valoarea nominală de 9 lei, sunt dedicate lui Eduard Novak, care a obținut medalia de argint în proba de ciclism pe pistă, remarcându-se ca primul conducător al unui Minister al Sportului din lume care câștigă o medalie paralimpică şi lui Alexandru Bologa, câștigător al medaliei de bronz în proba de judoka în cadrul categoriei 60 kg, nevăzători.
Mișcarea paralimpică se afirmă ca activitate pe scară largă abia după al doilea război mondial. Principalul scop al activităților fizice organizate la acea vreme era acela de a ajuta numărul mare de persoane afectate de rănile din timpul războiului. Sportul conceput ca parte a programului de recreere și recuperare fizică, devine treptat sport competițional.
Jocurile Stoke Mandeville, organizate inițial în Regatul Unit, în anul 1944, au devenit mai târziu Jocurile Paralimpice de Vară, care au avut loc pentru prima dată la Roma, Italia, în 1960. La acest prim eveniment au participat 400 de sportivi din 23 de țări. La următoarele trei ediții ale Jocurilor Paralimpice au participat doar concurenți în scaun cu rotile, dar din 1976 au fost invitate și alte grupuri de dizabilități, numărul concurenților crescând la 1.600. În 1976, sunt organizate în Suedia și primele Jocuri de Iarnă din istoria Jocurilor Paralimpice.
Jocurile Paralimpice sunt organizate în același an cu Jocurile Olimpice, iar începând din anul 1988 (Seul, vara) și anul 1992 (Albertville, iarna) se desfășoară în aceleași arene. Începând din 2008, se desfășoară la scurt timp după cele Olimpice, iar din 2002, un singur și același Comitet de Organizare are sarcina de a le găzdui pe ambele. Sportivii olimpici si paralimpici locuiesc în același Sat olimpic și beneficiază de aceeași infrastructură.
Sportivii Jocurilor Paralimpice sunt grupați în şase categorii majore: persoane cu deficiențe de vedere, persoane cu dizabilități fizice, sportivi cu amputări, persoane cu paralizie cerebrală, persoane cu leziuni ale măduvei spinării şi ceilalți. Fiecare dintre aceste categorii are propriul sistem de clasificare, care diferă în funcție de sport.
Logo-ul curent al Jocurilor Paralimpice, compus din trei Agitos care înconjoară un punct central simbolizează mișcarea și subliniază rolul Mișcării Paralimpice în reunirea sportivilor din toate colțurile lumii pentru a concura.
Simbolul reflectă, de asemenea, deviza paralimpică, „Spiritul în mișcare”, reprezentând voința puternică a fiecărui paralimpic. Simbolul paralimpic subliniază faptul că sportivii paralimpici inspiră în mod constant lumea cu performanțele lor: mergând mereu înainte și nerenunțând niciodată.
Simbolul paralimpic actual a fost lansat la ceremonia de închidere a Jocurilor Paralimpice de la Atena 2004.
Prima participare a României la Jocurile Paralimpice a fost la ediția din 1972, de la Heidelberg (la tenis de masă), apoi am fost prezenți la Atlanta, în 1996 și Sydney, în 2000 (la powerlifting). Ediția de la Atena (2004) a fost prima la care România a avut reprezentanți la două ramuri sportive: ciclism și powerlifting.
La Jocurile Paralimpice de la Beijing, în 2008, România a fost reprezentată de cinci sportivi, la ciclism, powerlifting și tenis în fotoliul rulant, iar în 2012, la Londra, sportivii români au concurat la atletism, ciclism, înot și tenis de masă.
În 2016, la Rio de Janeiro, România a participat cu cel mai mare lot (12 sportivi și șase antrenori), la atletism, canoe (două locuri 4), ciclism, judo pentru nevăzători, înot și tenis de masă.
Comitetul Paralimpic Român s-a constituit în decembrie 1990, în cadrul Direcției Sportul pentru Toți, devenind persoană juridică de drept privat și de utilitate publică în 2001. Denumirea a cunoscut mai multe variante, iar din 2009 este Comitetul Național Paralimpic. Denumirea internațională este înscrisă ca: National Paralympic Committee, Romania.
Prin activitățile și acțiunile pe care le desfășoară, Comitetul Paralimpic Român își asumă în primul rând misiunea de a face cunoscut sportul paralimpic ca mod de reintegrare socială, promovarea sportului fără nicio discriminare, încurajarea persoanelor cu dizabilități pentru practicarea sportului de performanță, crearea de echipe paralimpice care să reprezinte România la competiții sportive internaționale și promovarea principiilor de bază ale fair play-ului.
Carol-Eduard Novak, singurul campion paralimpic al României până în acest moment, este ciclist paralimpic rutier și de pistă. El a câștigat prima medalie paralimpică pentru țara noastră, la ediția din 2008 a Jocurilor Paralimpice (Beijing), dar și prima medalie paralimpică de aur, în cadrul ediției din 2012, de la Londra. Aici a stabilit și un record mondial, în calificările pentru proba de urmărire individuală (4: 40.31 minute) la care urma să obțină aurul.
Înainte de a practica ciclismul, Eduard Novak a fost patinator de viteză timp de zece ani: a câștigat 11 titluri naționale și a stabilit un total de 30 de recorduri românești la nivel juvenil, unele dintre acestea nefiind depășite până în prezent.
În 1996, la doar 20 de ani, a suferit un accident de mașină care a dus la amputarea piciorului drept, chiar în perioada în care se pregătea pentru Jocurile Olimpice de iarnă de la Nagano. După o scurtă pauză în cariera sportivă, Novak a început să concureze în competiții de paraciclism în clasa C4, precum și în curse Elite. Devenit profesionist în 2001, realizează primul rezultat major în 2003, prin câștigarea Campionatului European Paraciclist. Pe lângă cele 4 medalii paralimpice (1 de aur și 3 de argint), are până în prezent 2 medalii de aur europene, 23 de medalii la Campionatele Mondiale de Paraciclism, din care 5 de aur. A participat în total la 5 ediții ale Jocurilor Paralimpice.
Eduard Novak concurează și în curse la care participă cicliști fără dizabilități. În 2012, a câștigat Campionatul Național de Șosea, un rezultat notabil în prezența unor concurenți nu aveau nicio dizabilitate.
La Jocurile Paralimpice din 2020 de la Tokyo, a câștigat medalia de argint la urmărire individuală 4000 m pe velodrom, categoria C4, cu timpul de 4:31.212 minute.
Eduard Novak a dedicat medalia cucerită la Tokyo lui Ivan Patzaichin, canoistul legendar: „Vreau să-i dedic această medalie lui Ivan Patzaichin. Nu este aur, dar ştiu că aurul alb nu iese niciodată din modă. Îți mulțumesc, Ivan, îți mulțumesc că ne-ai arătat calea şi ai arătat că se poate”, a spus ministrul, exprimându-și tristețea pentru că unul dintre modelele sale s-a stins din viață.
Florin-Alexandru Bologa (Alex Bologa) este singurul judoka din România cu deficiență totală de vedere. Și-a pierdut vederea la vârsta de 6 ani, iar în sport a debutat cu înotul, trecând ulterior la judo. La această disciplină, este dublu medaliat paralimpic cu bronz, la Jocurile Paralimpice de la Rio de Janeiro (2016) și Tokyo (2020). De asemenea, este dublu campion european la categoria sa (2017 – Walsall și 2019 – Genova) și numărul 1 în clasamentul mondial la clasa 60 kg, încă din anul 2019, când a câștigat Grand Prix-ul IBSA de judo la Tașkent, precum și argintul la Grand Prix-ul IBSA de la Baku.
În urma câștigării în luna mai a acestui an a medaliei de aur la Grand Prix-ul IBSA, competiție de calificare la Jocurile Paralimpice de la Tokyo, unde au participat cei mai buni sportivi din lume, Alex Bologa și-a reconfirmat locul 1 în clasamentul mondial.
Printre multiplele rezultate din palmaresul său sportiv se mai numără și Marele Premiu pentru Persoane cu Deficiențele Vizuale la Birmingham, în 2016, precum și Openul German pentru Persoane cu Deficiențele Vizuale de la Heidelberg, în 2016 și 2017, la categoria 60 kg.
Romfilatelia mulțumește Ministerului Tineretului și Sportului, Comitetului Național Paralimpic și fotografului Rafal Burza, pentru sprijinul acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.
