Păstrând tradiţia ultimilor ani, Romfilatelia dedică o nouă emisiune de mărci poştale domeniului sănătăţii, emisiune înscrisă în tematica Trăieşte sănătos! Plantele medicinale, sănătatea casei tale!
În principal, subiectul abordează ceea ce este cunoscut sub denumirea de Fitoterapie. Fitoterapia (phyton – plantă şi therapea – tratament) este străvechea ştiinţă ce foloseşte plantele în scopul vindecării.
Scrieri antice consemnează descrierile proprietăţilor terapeutice ale plantelor. Primul tratat despre plante a apărut în urmă cu 5000 de ani, în China, ulterior materialele apărute vorbind despre utilizările acestora în medicină şi cosmetică. Cele mai cunoscute texte referitoare la plantele medicinale şi proprietăţile lor curative s-au descoperit în Egipt, Grecia şi Roma antică.
Descoperirile ştiinţifice din secolul al XX-lea au făcut ca fitoterapia să elimine empirismul şi să fie utilizată ştiinţific în tratamentul diverselor afecţiuni. În urma testelor şi analizelor chimice, au fost confirmate în proporţie de peste 80% proprietăţile atribuite plantelor în vechile scrieri şi în medicina populară.
Valoarea terapeutică a plantelor medicinale şi aromatice are la bază relaţia dintre structura chimică a substanţelor active şi acţiunea lor sinergică pe care o exercită asupra organismului.
Faptul că majoritatea acestor plante au o compoziţie chimică complexă, substanţele active indentificate în unele plante fiind de ordinul zecilor şi chiar sutelor, explică proprietăţile multiple ale uneia şi aceleiaşi plante.
Fie că sunt folosite sub formă de ceai, săpun, tinctură sau cremă, produsele din plante medicinale sunt pentru organismul omului un elixir, un adevărat izvor de sănătate aflat la îndemâna oricui.
Timbrele emisiunii prezintă imagini ale unor plante medicinale cunoscute, precum sunătoarea, levănţica, gălbenelele şi muşeţelul.
În afară de cele ilustrate pe imaginea timbrelor, pe teritoriul României se găsesc nenumărate plante medicinale care au fost folosite de locuitorii acestor ţinuturi încă din vremuri străvechi.
Sunătoarea sau pojarniţa (Hypericum perforatum L.), ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 1,20 lei, este o plantă erbacee pe care o întâlnim din zona de câmpie până în zona montană superioară, fiind mai abundentă în zonele deluroase.
Sunătoarea conţine uleiuri volatile, hiperină, acizi organici, taninuri, betacaroten şi alte componente benefice sănătăţii.
Folosită în scop medicinal, sunătoarea are acţiune antiseptică, antiinflamatoare, dezinfectantă, antidiareică şi cicatrizantă.
Ea este recomandată pentru afecţiuni digestive, hipertensiune arterială, atacuri de panică, stări depresive, insomnie ori irascibilitate. Din sunătoare se pot prepara creme, unguente, uleiuri, tincturi sau infuzii.
Lavanda sau levănţica (Lavandula angustifolia Mill., sin. Lavandula officinalis Chaix) este o plantă din zona mediteraneeană, fiind răspândită şi în zona asiatică, sud-estul Indiei şi Africa tropicală. Numele mai vechi de officinalis face referire la proprietăţile curative ale plantei, datorită cărora ea se găsea mereu în officina, cămara de ierburi a mănăstirilor. Datorită proprietăţilor curative, în România levănţica este întâlnită în ultimul timp sub formă de culturi.
Planta, reprezentată pe timbrul cu valoarea nominală de 2,00 lei, atinge o înălţime de până la 80 cm, cu frunze întregi, liniare, cu vârful ascuţit, iar florile, care înfloresc pe tot parcursul verii, au culoarea albastru-violet, emanând un miros parfumat deosebit.
Încă de pe vremea romanilor, levănţica a fost folosită la băile aromate, pentru efectul calmant şi benefic asupra pielii, iar în Evul Mediu era folosită ca antiseptic. Mai târziu însă, s-au constatat şi efectele antidepresive şi sedative ale plantei.
Levănţica are o mulţime de utilizări în aromaterapie, fiind întâlnită sub formă de tinctură, oţet şi ulei aromatic, precum şi săpun. În medicina naturistă ea este adjuvant în aritmia cardiacă, ameliorează oboseala, stresul, insomniile sau migrenele şi favorizează creşterea părului, fiind totodată folosită şi pentru întreţinerea corporală.
Gălbenelele (Calendula officinalis L.), reprezentate pe timbrul cu valoarea nominalăde 2,40 lei, sunt originare din centrul, estul şi sudul Europei, şi cresc spontan în grădini, parcuri, în vecinătatea potecilor sau în preajma caselor. Gălbenelele se folosesc în ulceraţii, gastrite, eczeme, boli hepato-biliare, cistite şi pentru tratamentul unor forme de cancer. Acţiunea lor este decongestivă, antimicrobiană, antiseptică, cicatrizantă şi reglează funcţia biliară. Le putem folosi sub formă de infuzie, tinctură şi pulbere. În cosmetică, se pot utiliza ca unguent pentru afecţiuni dermatologice sau întreţinerea pielii.
Muşeţelul (Matricaria chamomilla L., sin. Chamomilla recutita L.), înfăţişat pe timbrul cu valoarea nominală de 14,50 lei, este o plantă medicinală foarte populară. Denumirea de chamomilla are origini greceşti (chamaimelon) şi înseamnă măr aflat pe pământ. Florile de muşeţel se folosesc la infuzii şi extracte sau soluţii pentru ochi şi pentru gât. De asemenea, muşeţelul este apreciat pentru acţiunea sa antispastică, antiinflamatoare ori antialergică, cicatrizantă şi imuno-stimulatoare. Totodată este utilizat în tratarea balonării şi afecţiunilor digestive. Are un efect antidiuretic şi sedativ, iar uleiul din această plantă se regăseşte în componenţa medicamentelor pentru ochi, gât, sinuzite sau pentru apă de gură. În cosmetică, este folosit pentru produsele care vindecă inflamaţiile şi acneele.
Pe manşetele minicolilor filatelice sunt ilustrate cimbrul, pelinul, busuiocul şi menta.
Cimbrul de grădină (Satureja hortensis L.) este o specie erbacee, cu flori de culoare violacee sau alburie cu pete roşii la interior. Gustul său înţepător şi aroma caracteristică fac din cimbrul de grădină un condiment întâlnit foarte des în bucătăria multor popoare. Este utilizat în tratamente naturiste pentru acţiunea sa carminativă, expectorantă, astringentă, pentru răni, ulceraţii, stimularea circulaţiei periferice.
Pelinul (Artemisia absinthium L.) este o plantă erbacee robustă, perenă, foarte populară, fiind întâlnită în Europa, Asia şi Africa. Pelinul este utilizat la prepararea unor infuzii şi tincturi şi se recomandă în anorexii, atonii şi în inflamaţiile cronice ale aparatului digestiv, inclusiv în dispepsiile însoţite de constipaţie.
Busuiocul (Ocimum basilicum L.) este planta aromată despre care se spune că a crescut unde Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena au descoperit Sfânta Cruce. Planta are o înălţime de aproape 40 cm. Tulpinile, florile şi frunzele se folosesc în scop medicinal, din ele preparându-se infuzii, tincturi, inhalaţii, frecţii şi unguente. Este utilizat în tulburări gastro-intestinale şi în tulburări ale căilor respiratorii. Uleiul volatil conţinut de către busuioc este utilizat ca insectifug şi calmant al înţepăturilor de insecte, în bronşite, tuse, otalgii, sinuzite, stimulant al sistemului imunitar în guturai, gripă, boli infecţioase, dar şi în afecţiuni ale sistemului nervos, ca anxietate, depresii, oboseală, insomnie, migrene.
Menta (izma) (Mentha piperita L.)este o plantă erbacee, înaltă până la 1 m, care creşte în culturi. Frunzele sale conţin o mare cantitate de uleiuri volatile şi este folosită nu doar ca medicament, dar şi ca aromatizant în industria alimentară şi cosmetică. Ea are acţiune digestivă, carminativă, antiemetică, antiseptică, tonifiantă şi analgezică. Preparatele fitoterapeutice sunt utilizate în afecţiuni ale vezicii biliare, afecţiuni gastro-intestinale, precum şi în afecţiuni inflamatorii ale căilor respiratorii. Este folosităşi în compoziţia apei de gură, împotriva halitozei şi a infecţiilor orale.
Produsele din plante medicinale, fie că sunt sub formă de ceaiuri, tincturi, creme, săpunuri, pastile ori unguente, se regăsesc în plafare şi farmacii, inclusiv în reţeaua naţională de farmacii Catena.
Data de aparitie: 2015-08-05
