Păstrând tradiţia proiectelor filatelice dedicate faunei României, Romfilatelia realizează o nouă emisiune de mărci poştale cu tematica Păsări de baltă.
Mărcile poştale ilustrează 5 specii de păsări adaptate mediului de viaţă specific zonelor umede: chira de baltă pe timbrul cu valoarea nominală de 3.30 lei, pescăruşul cu picioare galbene pe timbrul cu valoarea nominală de 4.30 lei, ciocîntorsul pe timbrul cu valoarea nominală de 4.70 lei şi călifarul roşu pe timbrul cu valoarea nominală de 8.10 lei, iar pe timbrul coliţei emisiunii, cu valoarea nominală de 9,10 lei se regăseşte lebăda de vară.
Păsările de baltă, călători neobosiţi care cutreieră ţărmurile tuturor continentelor în căutarea hranei preferate şi a locului potrivit pentru a-şi face un cuib, sunt impresionante prin zborul lor uluitor şi stârnesc admiraţia privitorilor. În aer, pot atinge cu vârfurile aripilor oglinda apei sau se pot înălţa până la mai bine de şase kilometri. Sunt maeştri desăvârşiţi ai zborului, se arată în cartea ,,Shorebirds – Beautiful Beachcombers, de Arthur Morris.
Chira de baltă (Sterna hirundo) este o prezen?ă a zonelor umede costiere, dar şi a lacurilor interioare cu apă dulce. Forma corpului este alungită, cu creştetul negru, iar restul feţei şi părţile ventrale sunt gri-albicioase. Spatele şi aripile sunt cenuşii, ciocul este roşu cu vârful de culoare închisă, care devine complet negru, iarna. Se hrăneşte cu peşte, insecte şi melci.
Aceste păsări graţioase pot fi întâlnite în zonele nordice ale arealului lor între lunile aprilie şi octombrie, după care migrează spre sud, în climate mai călduroase, pe durata iernii.
Pescăruşul cu picioare galbene (Larus michahellis) este o pasăre sedentară întâlnită în apropierea bălţilor, a lacurilor şi de-a lungul litoralului. Apare pe ţărmurile unor mări, sau pe diferite insule, existând colonii care populează regiuni din Elveţia, Austria, Slovacia, Germania, Marea Britanie, Polonia şi altele.
Pescăruşul cu picioare galbene este definit de culorile gri-argintiu, alb, negru şi galben. Diferenţele faţă de pescăruşul argintiu sunt la picioare, unde pescăruşul cu picioare galbene are un colorit galben, iar cel argintiu roz. Sub cioc se poate vedea o pată de culoare roşie. Lungimea pescăruşului cu picioare galbene este de 55 – 65 cm, anvergura aripilor de 1,3 – 1,5 m, iar greutatea de 750 – 1200 g.
Hrana este constituită din peşti şi diferite specii acvatice pe care le prinde direct din zbor sau prin scufundări superficiale. Pescăruşul cu picioare galbene îşi face cuibul pe plajele întinse, pe stânci, atunci când cuibăreşte pe litoral, sau pe clădiri, pentru perechile care cresc puii în zonele urbane.
Ciocîntorsul (Recurvirostra avosetta) este o pasăre specifică zonelor litorale, lagunelor cu apă sărată, deltelor şi mlaştinilor, bălţilor şi lacurilor cu apă mică. Are un cioc fin şi subţire, curbat în sus, de culoare neagră. Picioarele sunt lungi, iar corpul atinge 46 cm. În România poate fi întâlnită în Delta Dunării, pe ţărmul mării şi în apropierea lacurilor litorale.
De mărimea porumbelului, este o specie sociabilă, ce umblă în stoluri şi cuibăreşte în colonii. Sincronizarea exemplarelor dintr-un stol este impresionantă, executând manevre rapide simultan. Sunt gălăgioase şi combative, alungând posibilii prădători din apropierea coloniei. Cuiburile sunt sumare, formate într-o adâncitură a nisipului şi căptuşite cu resturi vegetale şi scoici.
Călifarul roşu (Tadorna ferruginea) este o pasăre migratoare, destul de răspândită în Asia Centrală, dar mai puţin în Europa. În România este rar întâlnită, ea preferând lacurile izolate, eventual cu insule, departe de prezenţa omului.
Datorită penajului frumos colorat, călifarul roşu este crescut ca pasăre ornamentală. Culoarea generală a penajului este cărămizie cu nuanţe mai deschise spre cap. Femela are capul alb, iar la mascul putem vedea un guler subţire de culoare neagră. Lungimea corpului este de 58 – 70 cm, anvergura aripilor de 1,1 – 1,35 m, iar greutatea de 1,2 – 1,4 kg. Femela este mai mică decât masculul.
Călifarul roşu îşi construieşte cuibul asemănător călifarului alb, în vizuini, crăpături, printre stânci sau în scorburile copacilor.
Lebăda de vară (Cygnus olor) trăieşte în zone cu apă dulce sau sărată: lacuri, iazuri, râuri, ape de coastă, lagune, estuare, mlaştini. Deseori poate fi găsită şi în zonele urbane. Se adună în grupuri mari, unde au loc deseori lupte teritoriale violente, în care masculii dominanţi îndepărtează intruşii prin ,,alunecări” pe apă şi salturi, bătând apa cu ajutorul aripilor.
Se recunoaşte după culoarea albă, gâtul în formă de ,,S, ciocul roşu-portocaliu, picioarele negre şi obiceiul de a-şi arcui aripile deasupra spinării. Nu cântă, însă în zbor aripile produc un vuiet muzical care se aude de departe. Se hrăneşte cu plante, rădăcini, seminţe de ierburi, viermi, insecte, moluşte, uneori şi peşti mici.
În România vine în sezonul cald şi cuibăreşte mai ales în Delta Dunării, complexul lagunar Razim-Sinoie şi unele bălţi mari din ţinuturile joase.
Aducem mulţumiri Societăţii Ornitologice Române precum şi fotografilor Bogdan Ciungara şi Daniel Petrescu pentru sprijinul acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poştale.
Data de aparitie: 2015-08-19
