ȚaraHaţegului este o zonã plinã de farmec, poezie, mister şi istorie din sud-estul Transilvaniei. Este consideratã a fi una dintre cele mai dense regiuni dinţarãdin punctul de vedere al monumentelor istorice. Depresiune cuprinsã între munţii Retezat, Poiana Ruscã şi Șureanu, este împãrţitã de hotarul natural al dealurilor Dumbrava, Ploştina şi Poieni în douã teritorii: la vest Haţegul şi la est Pui.
Zona este cunoscutã şi sub denumirea Haţeg-Pui şi este menţionatã în Diploma Ioaniţilor la anul 1247. Oraşul Haţeg este înscris ca localitate atestatã într-un document din anul 1315.
Imaginaţia vizionarului scriitor Jules Verne plaseazã acţiunea unui foarte cunoscut roman, Castelul din Carpaţi, înȚara Haţegului, în Cetatea Colţ, ale cãrei ruine strãjuiesc drumul şi o bisericã din piatrã care sunt învãluite într-un mister aparte.
Oamenii Țãrii Haţegului, locuitori ai teritoriului ocupat cândva de marele oraş al provinciei DaciaColonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa Metropolis, nu au avut nici un fel de reţineri, refolosind benefic pentru construcţii piatra, marmura şi metalele provenite din ruinele fostelor edificii ale Imperiului Roman. Aceste materiale, multe dintre ele cu inscripţii latine încã vizibile, se regãsesc în structura zidurilor solide ale bisericilor de piatrã, comori ale istoriei locului, insuficient cunoscute şi valorificate.
Dintre bisericile de piatrã existente în Țara Haţegului, patru dintre ele sunt redate în imaginile timbrelor poştale ale emisiunii „Biserici de piatrã din Țara Haţegului“.
Pe timbrul poştal cu valoarea nominalã de 3,00 lei, este reprodusã imaginea Bisericii Sfântul Nicolae din Densuş, cea mai veche bisericã româneascã în care şi astãzi au loc slujbe religioase, datând din secolul al XIII-lea.
La Densuş e o bisericã „bizarã, fãcutã din marmuri şi coloane, culese de la Sarmizegetusa. Un mic stâlp din cei patru care susţin îngusta turlã e o stelã romanã purtând numele lui Longinus. E o marmurã cu inscripţie elegantã, luminoasã, frumoasã precum o statuie. Ascunsã în umbrã, abia luminatã de câteva şuviţe de soare venind pe nişte ferestruici … face impresia unei opere divine furatã de genii nocturne.“ (George Cãlinescu)
În semiîntunericul care stãpâneşte interiorul acestei masive construcţii se disting cu greu fragmentele de picturã rãmase peste ani. Picturile de pe registrele superioare ale pereţilor naosului ca şi de pe altar aparţin zugravului Ștefan. Semnãtura cu care acesta şi-a pecetluit opera este vizibilã. Particularitãţile operei zugravului Ștefan trimit cu gândul la pictura bisericii Sf. Nicolae din Curtea de Argeş, realizatã în secolul al XIV-lea.
Timbrul poştal cu valoarea nominalã de 5,00 lei reproduce imaginea Bisericii Strei, aflatã în satul cu acelaşi nume din judeţul Hunedoara, în mijlocul vechiului cimitir al satului.
Este o bisericã de mici dimensiuni, construitã din piatrã brutã la sfârşitul secolului al XIII-lea, de cãtre boierul Ambrozie. Planul construcţiei reuneşte o navã centralã cu un altar dreptunghiular şi un turn pe faţada vesticã. În interior se pãstreazã un valoros ansamblu de picturi murale, datând din a doua jumãtate a secolului al XIV-lea.
Este acreditatã ideea cã ansamblul pictural reprezintã rezultatul muncii unui grup de pictori, al cãrui maestru principal a alãturat portretului sãu inscripţia: „Grozie, fiul meşterului Ioanis, a pictat biserica“. Biserica din Strei a avut iniţial o frescã exterioarã, din care se mai pãstreazã câteva fragmente. Restaurarea din perioada 1969-1970 a readus vederii imaginea vechiului ansamblu pictural mural cu aspectul sãu iniţial.
Singura zi în care în bisericã este ţinutã slujbã religioasã este cea de 8 septembrie, când se prãznuieşte hramul Adormirea Maicii Domnului.
Pe timbrul poştal cu valoarea nominalã de 7,60 lei, este ilustratã imaginea Bisericii din Mintia, comuna Veţel, judeţul Hunedoara, o veche bisericã de rit reformat calvin. Biserica, construitã în secolul al XVI-lea, se aflã în imediata apropiere a Castelului Gyulay Ferencz şi pãstreazã în jurul sãu mormintele mai multor stãpâni ai castelului.
Edificiul de cult este construit din piatrã şi este alcãtuit dintr-o navã cu altar poligonal pe latura de est şi un turn înalt cu acoperiş ascuţit pe latura de vest.
Timbrul poştal cu valoarea nominalã de 14,50 lei reproduce imaginea Bisericii Colţ, situatã în satul Suseni al comunei Râul de Mori din judeţul Hunedoara. Astãzi, biserica este folositã ca schit cu obşte de cãlugãri şi poartã hramul Duminica Tuturor Sfinţilor.
Biserica şi Cetatea Colţ au aparţinut familiei cneazului Cândea. Biserica, încã de la început ortodoxã, a fost construitã în secolul al XIV-lea, în alcãtuirea ei regãsindu-se douã elemente deosebite: turnul construit peste altar şi pictura muralã interioarã.
De-a lungul vremii, cãlugãrii din vecinãtatea bisericii au fost izgoniţi de cãtre calvini (sec. XVII), iar mai târziu, în perioada regimului comunist, biserica de piatrã a fost transformatã în grajd. Dupã anul 1989, viaţa monahalã de la Colţ este reorganizatã, iar din anul 1995 schitul cãlugãresc şi-a reluat activitatea conformã canoanelor Bisericii Ortodoxe Române. S-au efectuat reparaţii complexe, continuate şi în prezent, stare definitã convingãtor de Arhiepiscopul Aradului, Timotei Seviciu: “Mãnãstirea Colţ trãieşte din nou ani de glorie întru slava lui Dumnezeu Tatãl …“.
Toate bisericile amintite reprezintã paginile simbol ale unei istorii trãite şi nescrise încã în toate detaliile evenimentelor şi locurilor care îi compun cronologia şi sumarul faptelor.
Data Aparitie:2012-11-16
