În scoarţa terestrã se aflã numeroase goluri subterane formate în mod natural, unele de maridimensiuni, numite peşteri.
Apariţia peşterilor este rezultatul acţiunii de dizolvare exercitatã de apele de infiltraţie încãrcate cu dioxid de carbon asupra rocilor solubile, în special a calcarelor. Au apãrut astfel sisteme complexe de galerii, sãli largi şi înalte, dezvoltate pe unul sau mai multe nivele, legate între ele prin hornuri şi puţuri.
Deseori, cursuri de apã, cascade şi lacuri sunt prezente în peşteri, alãturi de formaţiuni minerale cum ar fi stalactitele, stalagmitele, coloanele, draperiile, apãrute ca urmare a precipitãrii carbonatului de calciu din apã. Peşterile se mai pot forma la ţãrmul mãrii, datoritã abraziunii sau în regiuni vulcanice, în cursul procesului de solidificare a lavei.
România deţine un loc de frunte în ceea ce priveşte numãrul de peşteri – peste 12.000. Peşterile din România sunt cunoscute încã din preistorie, dar studiul lor a început în secolul al XVII-lea. Trebuie amintit faptul cã Emil Racoviţã a înfiinţat, în 1920, primul institut de speologie din lume.
În România mai multe peşteri depãşesc 10 kilometri lungime: Peştera Vântului (peste 50 km), Peştera Humpleu (40 km), Topolniţa (20 km), Hodobana (cca. 20 km), Peştera Ciur Ponor-Topliţa (17 km), Peştera Izvorul Tãuşoarelor (16 km), Peştera Polovragi (10 km).
Emisiunea de mãrci poştale „Peşteri din România“ pe care Romfilatelia o introduce în circulaţie, ilustreazã peşterile Urşilor, Cloşani, Muierii, Șura Mare, Vântului şi Meziad.
Peştera Urşilor, ilustratã pe timbrul cu valoarea nominalã de 30 bani, este situatã în localitatea Chişcãu, din judeţul Bihor, la o altitudine de 482 m şi a fost descoperitã în anul 1975.
Numele peşterii se datoreazã numeroaselor fosile de urşi de cavernã descoperite aici, ea fiind un loc prielnic de adãpost al animalelor de mai bine de 15.000 de ani. Se crede cã, din cauza cãderii unei stânci, gura peşterii a fost blocatã, astfel cã peste 140 de urşi s-au devorat ca urmare a înfometãrii.
În luna septembrie a anului 1975, un grup de speologi amatori din Clubul „Speodava“ a efectuat prima explorare a peşterii, iar dupã 5 ani ea s-a deschis circuitului turistic.
Peştera are trei galerii: Oaselor, Emil Racoviţã şi Luminilor şi patru sãli: Lumânãrilor, Spaghetelor, Emil Racoviţã şi Oaselor.
Peştera Cloşani, ilustratã pe timbrul cu valoarea nominalã de 50 bani, este situatã în Munţii Mehedinţi, la o altitudine de 440 de m, având o lungime de 1.100 m.
Este strãbãtutã de douã galerii: Laboratoarelor şi Matei Ghica şi se prezintã ca un autentic muzeu natural, unde se întâlnesc variate tipuri de speleoteme. Este în curs de amenajare, aici, un muzeu subteran al speologiei. Peştera adãposteşte peste 70 de specii de vieţuitoare terestre şi acvatice, precum şi specii de lilieci protejate.
Peştera Muierii (Peştera Muierilor), ilustratã pe timbrul cu valoarea nominalã de 60 bani, este modelatã în calcare mezozoice de pe marginea sudicã a masivului Parâng, în cheile Râului Galbenul din Oltenia. Are numeroase şi frumoase forme concreţionare, mult apreciate de turişti, precum Orga Mare, Turcul, Mireasa. Galeriile inferioare ale peşterii conţin numeroase fosile de urs de cavernã şi de alte carnivore cuaternare. Printre aceste oase s-a descoperit şi mandibula unui om de Neanderthal, cu o vechime de cca. 35.000 ani.
Peştera Muierii a fost prima peşterã din România în care a fost instalat, în 1957, iluminatul electric.
Peştera Meziad, ilustratã pe timbrul cu valoarea nominalã de 3,00 lei, are o lungime de aproximativ 5.000 m. Este situatã pe Valea Meziadului, în Munţii Pãdurea Craiului. Se aflã la o altitudine de 300 m. Peştera este constituitã pe douã nivele principale. Când acestea comunicã între ele, rezultã sãli uriaşe. S-au gãsit aici fosile de carnivore precum şi dovezi de locuire din Paleolitic şi Neolitic, ceea ce atestã cã peştera a constituit adãpost atât pentru oameni, cât şi pentru animale. Peştera este şi un loc preferat de lilieci pentru hibernare.
Peştera Vântului, ilustratã pe timbrul cu valoarea nominalã de 3,10 lei, este situatã lângã comuna Șuncuiuş din Munţii Pãdurea Craiului (jud. Bihor).
A fost descoperitã în 1957 şi este cea mai lungã peşterã din România, cu peste 50 km de galerii. Pârâul subteran care a sãpat-o, împreunã cu afluenţii sãi, a parcurs, prin masivul de calcar, trasee foarte meandrate, generând un labirint complicat de galerii înguste şi înalte. Reprezentativ şi accesibil este Marele Meandru Racoviţã. Peştera mai conţine şi remarcabile formaţiuni de gips şi aragonite.
Peştera Șura Mare, ilustratã pe timbrul cu valoarea nominalã de 8,70 lei, este situatã în Dealul Fruntea Mare, la altitudinea de 460 m, în apropierea comunei Ohaba-Ponor.
Intrarea în peşterã are o înãlţime de 45 m şi o lãţime de peste 10 m. Lungimea totalã a peşterii este de cca. 8.000 m. Este strãbãtutã de Râul Ohaba care alimenteazã numeroase cascade, dorne precum şi un lac interior. Galeria principalã, cu pereţii asemãnãtori cu ai unui canion are o înãlţime care uneori depãşeşte 60 m, iar în douã locuri se lãrgeşte, formând sãli gigantice în care s-au depus formaţiuni maiestoase.
Peştera Șura Mare adãposteşte cea mai mare colonie de lilieci din Europa.
Pentru consultanţa documentarã şi fotografiile puse la dispoziţie aducem mulţumiri domnilor Cristian Lascu, Victor Bortaş, Radu Sãlcudean şi Claudiu Szabó.
Data Aparitie:2011-02-17
