La împlinirea a 100 de ani de la semnarea Tratatelor de Pace de la Paris, Romfilatelia introduce în circulație, miercuri, 28 octombrie a.c., o emisiune de mărci poștale sub titlul tematic Tratatele de Pace de la Paris, 1919–1920.
Desăvârșirea unității naționale a României a dobândit recunoașterea internațională prin Tratatul de la Saint-Germain-en-Laye cu Austria – care consfințea unirea Bucovinei cu România (10 septembrie 1919), prin Tratatul de la Trianon cu Ungaria – care recunoștea unirea Transilvaniei și a Banatului cu România (4 iunie 1920) și prin Tratatul de Pace de la Paris, prin care principalele puteri aliate admiteau expres unirea Basarabiei cu România (28 octombrie 1920).
Tratatul de la Trianon s-a înscris în seria documentelor internaționale încheiate la finalul Primului Război Mondial, alături de tratatele de pace semnate între puterile Antantei și Germania (Versailles, 28 iunie 1919), Austria (Saint-Germain-en-Laye, 10 septembrie 1919), Bulgaria (Neuilly, 27 noiembrie 1919) și Turcia (Sčvres, semnat la 10 august 1920, înlocuit cu Tratatul de la Lausanne din 24 iulie 1923).
Tratatul de la Trianon include Pactul Ligii Națiunilor (conținut comun pentru toate tratatele de pace încheiate după Primul Război Mondial) și definește frontierele Ungariei cu statele vecine – în principiu, actualele sale frontiere. Sunt consfințite includerea teritoriilor croate, slovene, a Voivodinei și a părții vestice a fostei provincii a Banatului în cadrul Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor, a Slovaciei și Ruteniei (astăzi în Ucraina) în cadrul Cehoslovaciei, a Transilvaniei și părții răsăritene a Banatului în cadrul României, precum și a Burgenland-ului în cadrul Republicii Austria.
Un rol important în trasarea granițelor României la Conferința de Pace l-a avut Emmanuel de Martonne, un savant francez de la Universitatea Sorbona, care realizase în tinerețe o teză de doctorat privind distribuția geografică a populației din Regatul României. El a furnizat, în cadrul dezbaterilor Conferinței, argumentele pentru aplicarea principiului viabilității frontierelor, care recomanda ca noile granițe să nu țină seama doar de configurația etnică, ci și de relief, precum și de infrastructura teritorială. Temeinicia muncii lui Emmanuel de Martonne este dovedită de faptul că, la un secol după Tratatul de la Trianon, frontierele dintre România, Ungaria și Serbia sunt păstrate așa cum le-a desenat el.
Tratatul a fost semnat la 4 iunie 1920, în Palatul Marele Trianon de la Versailles. Oficialitățile care au semnat acest act istoric reprezentau Franța, Marea Britanie, Italia, Statele Unite, Japonia, România, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, Cehoslovacia și alte nouă state, printre care și Ungaria, reprezentată de Ágost Benárd și Alfréd Drasche–Lázár. Din partea României, Tratatul a fost semnat de dr. Ion Cantacuzino, ministru de stat și Nicolae Titulescu, ministru de finanțe și prim delegat la Conferința de Pace.
În ultima etapă a lucrărilor Conferinței de Pace de la Paris s-au elaborat prevederile Tratatului de Pace de la Paris care recunoștea votul istoric al Sfatului Țării de la Chișinău (27 martie 1918) și, în consecință, actul unirii Basarabiei cu România. Părțile contractante au fost Marea Britanie, Franța, Italia și Japonia, pe de o parte, și România, pe de altă parte. Semnat la 28 octombrie 1920, tratatul stipula faptul că „Înaltele Părți Contractante declară că recunosc suveranitatea României asupra teritoriului Basarabiei, cuprins între frontiera actuală a României, Marea Neagră, cursul Nistrului, de la gura sa până la punctul unde este tăiat de vechiul hotar dintre Bucovina și Basarabia, și acest vechi hotar.”
Tratatul a fost semnat, pentru România, de către Take Ionescu, ministrul afacerilor externe și Dimitrie I. Ghica, șef al Legației României în Franța.
Tratatele semnate în cadrul Conferinței de Pace de la Paris (1919-1920) au conferit recunoaștere internațională noilor frontiere ale statului român, inaugurând o perioadă istorică cunoscută sub denumirea de România Mare sau România Reîntregită.
Emisiunea de mărci poștale este compusă din două timbre și două colițe.
Primul timbru al seriei cu valoarea nominală de 8,50 lei reproduce portretul lui Nicolae Titulescu, semnatar al Tratatului de la Trianon, iar colița filatelică dantelată, având timbrul cu valoarea nominală de 29 lei, se constituie într-un ansamblu grafic în care Palatul de la Trianon este alăturat hărții României, elaborată de Emmanuel de Martonne și reprodusă în publicația pariziană „Le Petit Journal”. Timbrul coliței dantelate reproduce portretele Regelui Ferdinand I și Reginei Maria, alături de stema României Mari. De asemenea, în spațiul coliței dantelate se regăsesc portretele personalităților române prezente la dezbaterile Conferinței de Pace: Ion. I. C. Brătianu, Nicolae Titulescu, dr. Ion Cantacuzino.
Cel de-al doilea timbru cu valoarea nominală de 8,50 lei
reproduce portretul șefului delegației Basarabiei la Conferința de Pace de la Paris, Ion Pelivan, iar timbrul coliței nedantelate, cu valoare nominală de 29 lei, reproduce portretul lui Take Ionescu, în ansamblu grafic cu Actul Unirii Basarabiei cu România, datat 27 martie 1918.
Romfilatelia mulțumește Arhivelor Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe din România și Bibliotecii Academiei Române pentru suportul documentar și fotografic acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale. De asemenea, este apreciat și sprijinul documentar acordat de către dr. George Damian, din cadrul Centrului European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române.
Mapa filatelică este realizată în tiraj limitat de 277 exemplare și este echipată cu un bloc de 2 timbre nedantelate, precum și plicul „prima zi” a emisiunii, având ștampila aplicată în clar, în folio aur. Ambele produse sunt numerotate de la 001 la 277.
