Cu ocazia Sfintei Sărbători a Crăciunului, care marchează pentru creștinii din întreaga lume nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Romfilatelia introduce în circulație joi, 12 noiembrie a.c., emisiunea de mărci poștale Crăciun 2020, formată din două timbre, ambele cu valoarea nominală de 1,90 lei și o coliță nedantelată, al cărei timbru are valoarea de 29 lei.
Venirea lui Dumnezeu în lume, prin Întruparea Fiului Său, este dovada cea mai înaltă a iubirii Preasfintei Treimi față de oameni.
Minunea Întrupării Fiului lui Dumnezeu este lucrarea comună a Persoanelor Preasfintei Treimi și a Fecioarei Maria, astfel că Tatăl o umbrește cu puterea Sa, Duhul pogoară peste ea, iar Fiul vine în trup omenesc prin voința și credința Preacuratei Fecioare.
„La plinirea vremii”, Sfântul Arhanghel Gavriil, nume care provine din ebraică și înseamnă „Dumnezeu este puternic”, a fost trimis de la Dumnezeu să-i vestească Fecioarei Maria, și prin ea întregului neam omenesc, „taina cea din veac ascunsă” și necuprinsă de vreo cugetare omenească sau îngerească.
Icoana Bunei Vestiri
Acest „început al minunilor” este ilustrat în icoana Bunei Vestiri, sărbătoare rânduită pentru amintirea zilei în care Sfântul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare că va naște pe Fiul lui Dumnezeu. Sărbătoarea a fost așezată în ziua de 25 martie, cu nouă luni înainte de Nașterea Domnului (25 decembrie), pentru că atunci are loc zămislirea dumnezeiescului Prunc în pântecele Fecioarei Maria. Temeiul scripturistic al sărbătorii îl găsim în primul capitol al Sfintei Evanghelii după Luca (Luca 1, 26-38).
În partea stângă a icoanei Bunei Vestiri se află Arhanghelul Gavriil, cu mâna dreaptă întinsă, binecuvântând-o pe Preasfânta Fecioară Maria, care se află în partea dreaptă a icoanei, iar în mâna stângă, Arhanghelul Gavriil ține un toiag, simbol al autorității mesagerului lui Dumnezeu.
Arhanghelul Gavriil poartă tunică și himation. Veșmintele sale par ușoare, aeriene, potrivite firii sale netrupești. Este înfățișat cu o aripă aflată încă în aer, iar cealaltă, lăsată în jos, ca și cum ar coborî din cer, înaintea Fecioarei, dar nu s-a oprit din zbor, deși aparent stă pe pământ. Expresia chipului său este solemnă, luminoasă, dar blândă.
Fecioara Maria stă așezată pe un tron, având picioarele sprijinite pe un piedestal. Poartă veșminte lungi care îi lasă doar faţa descoperită, gâtul și mâinile. Chipul și atitudinea ei exprimă modestie, prudență și smerenie. Stă cu capul înclinat în direcția îngerului. Cu mâna dreaptă face un gest de consimțire, care ilustrează răspunsul ei salvator: „Fiat”! Privirea, atitudinea și gestul ei exprimă cuvintele din Evanghelia după Luca: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!”.
Maica Domnului este înfățișată torcând în momentul venirii îngerului. Ține în mână un fus la care deapănă purpură, pentru a țese apoi perdeaua Templului. Acest detaliu simbolizează faptul că Fecioara Maria lucrează, și chiar ea este, în mod tainic, perdeaua sau catapeteasma de purpură, care nu mai separă, ci unește de acum pe oameni cu Dumnezeu.
Pe umeri și pe cap, deasupra îmbrăcămintei de purpură, Maica Domnului poartă trei steluțe, ca semn al fecioriei perpetue: înainte, în timpul și după nașterea Fiului.
În fundal sunt clădiri a căror formă elegantă sporește frumuseţea compoziţiei. Deasupra lor, la mijlocul icoanei, se află o reprezentare a bolții cerești sub formă de semicerc, de unde izvorăște o rază de lumină. Lumina simbolizează harul Preasfântului Duh. Raza se oprește lângă aureola Sfintei Fecioare.
Fundalul este un spațiu mereu deschis – niciodată într-o încăpere –, care lasă să se zărească cerul milostivirii divine. Buna Vestire este pictată în bisericile ortodoxe pe iconostas sau catapeteasmă, în registrul praznicelor împărătești, fiindcă este, de fapt, icoana zămislirii de la Duhul Sfânt a Fiului lui Dumnezeu în pântecele Preacuratei Fecioare. Scena apare și pe ușile împărătești prin care ni se aduce la sfintele slujbe, în forma cea mai deplină, vestea cea bună a mântuirii noastre.
Icoana Nașterii Domnului
Icoana bizantină a Nașterii Domnului ilustrează, de asemenea, cu fidelitate, episodul evanghelic care redă Taina Nașterii Domnului Iisus Hristos.
În această icoană sunt cuprinse toate detaliile evanghelice, astfel încât baia pruncului anunță Botezul, peștera simbolizează întunericul păcatului oamenilor, iar lumina Pruncului înfășat în scutece albe arată biruința lui Dumnezeu asupra întunericului, a păcatului și a morţii; toate aceste simboluri, de fapt, ilustrează moartea și învierea lui Hristos și implicit mântuirea neamului omenesc.
Ieslea în care Se odihnește Pruncul reprezintă un altar în formă de mormânt.
Icoana Nașterii îl arată pe Pruncul Iisus în centrul compoziţiei, cu capul în axa unei cruci nevăzute care structurează ansamblul. În aceeași linie cu steaua, „astrul” menționat de Evanghelistul Matei (2, 2) și care simboliza deja în iconografia păgână prezenţa dumnezeirii, cele trei raze care coboară din cer peste Prunc marchează participarea trinitară la eveniment. Cu o înfățișare blândă, Fecioara Maria este așezată pe un strat de culoare purpurie, semn al regalității, deoarece maternitatea sa dumnezeiască o face Maică a lui Dumnezeu, cum învaţă și Sinodul ecumenic din Efes (431). Ea este cea care a adus pe lume Acest Prunc, fără Iosif cel neîncrezător, expulzat marginal în icoană, potrivit unei puneri deoparte cu scop pedagogic subestimat
în nașterile de tip occidental. Maria pare a medita profund la evenimentele care urmează să vină: pătimirile, crucea, mormântul. Privirea ei depășește prezentul fără să se oprească strict asupra Fiului său, așa cum face în general o mamă, ceea ce-i conferă scenei un element profetic.
De asemenea, sunt reprezentați îngerii, care au vestit păstorilor „bucurie mare, pentru tot poporul (…) că vi S-a născut născut azi Mântuitor, care este Hristos Domnul, în cetatea lui David” (Luca 2, 9-15).
Astfel, primii martori ai nașterii lui Hristos nu sunt puternicii sau bogații cetății, nici filozofii sau înțelepții poporului, ci păstorii simpli, oameni smeriți și veghetori, a căror singurătate se preface în bucurie.
Dacă păstorii reprezintă poporul evreu, magii personifică lumea păgână. De origini și rase diferite, ei subliniază universalitatea mântuirii aduse de pruncul Iisus. Cunoscători ai mersului stelelor, având cunoștințe de astrologie, ei sunt conduși de stea la Hristos, creatorul aștrilor, Lumina luminii care luminează omenirea.
Mărturie a credinţei lor, întreitul dar se dovedește plin de semnificaţii: aurul, dar împărătesc, atât de important în icoana al cărei fond se numește lumină, este ceea ce a fost curăţit în cuptorul cel de foc; tămâia, jertfă adusă lui Dumnezeu, însoţește rugăciunea; cât despre smirnă, care este deopotrivă ungere cu scop vindecător, se aduce Celui ce va muri și învia. Diferiţi după origine și rasă, acești Magi sunt și de vârste diferite. Prezenţa unui tânăr, a unui om în floarea vârstei și a unui bătrân reprezintă întregul mozaic al celor trei vârste ale vieţii. Toate locurile și toate timpurile sunt chemate la Hristos, Cel Veșnic, Care intră în timpul nostru.
Prezenţa animalelor lângă Pruncul nou-născut împlinește profeția lui Isaia: „Boul își cunoaște stăpânul și asinul ieslea domnului său, dar Israel nu Mă cunoaște; poporul meu nu Mă pricepe” (Isaia 1, 3).
Gârbovit sub povara îndoielii, Iosif se răzvrătește în faţa tainei acestei nașteri feciorelnice.
Episod împrumutat din apocrife, scena îmbăierii lui Iisus însoțit de moașe amintește de faptul că Dumnezeu întrupat nu se deosebește din punct de vedere exterior cu nimic de alt copil, ci se supune obișnuințelor omenești. Iar pământul, figurat sub formă de munte, dă impresia că saltă de bucurie pentru venirea Mântuitorului acestei lumi.
Icoana Nașterii Domnului este plină de frumusețe, iar frumuseţea include valoarea sa estetică, conotațiile evanghelice și teologice, precum și dragostea fără margini a lui Dumnezeu pentru noi.
Icoana Maicii Domnului cu Pruncul
Maica Domnului ocupă un loc central în cultul și în iconografia Bisericii Ortodoxe, datorită faptului că ea este cea care L-a născut după trup pe Fiul lui Dumnezeu și totodată „prima fiinţă umană care a realizat scopul Întrupării – îndumnezeirea omului”. Reprezentările ei se disting de cele ale sfinților atât prin diversitatea tipurilor iconografice, cât și prin evlavia cu care sunt cinstite de către credincioși.
Biserica Ortodoxă i-a rezervat Maicii Domnului un cult de supravenerare și a proclamat-o la Sinodul al III-lea Ecumenic (Efes, 431) Theotokos, adică „Născătoare de Dumnezeu”. Această cinstire deosebită s-a reflectat și în arta creștină eclezială, dovadă fiind locul pe care reprezentările Preacuratei îl ocupă în cadrul programului iconografic al bisericilor ortodoxe: bolta Altarului și icoana din partea stângă a ușilor împărătești, ca pandant al icoanei lui Hristos, pentru a le enumera doar pe cele mai importante.
Conform Tradiției Bisericii Ortodoxe, icoana Maicii Domnului, ca și cea a Mântuitorului Hristos, are o origine apostolică. Sfântului Apostol și Evanghelist Luca i se atribuie zugrăvirea primelor icoane ale Preasfintei Fecioare, care, deși nu s-au păstrat până azi, au determinat formarea a trei tipuri iconografice majore prezente până azi în iconografia ortodoxă: Eleusa, Hodighitria și Oranta.
Maica Domnului este redată în veșminte specifice portului antic, cu părul capului acoperit. Ea poartă o tunică lungă până la pământ, de regulă de culoare albastră sau verde-închis, fiind fixată la încheieturi cu ajutorul mânecuţelor, realizate dintr-o culoare ocru-auriu. Peste tunică este aplicat un maforion de culoare roșu purpură-închis. Acesta este ca o mantie largă, care acoperă capul, umerii și braţele, ajungând până la nivelul genunchilor, având marginile tivite cu fir de aur și ornate de regulă cu franjuri. Pe maforion sunt aplicate trei steluţe – în dreptul frunţii și al celor doi umeri – care simbolizează pururea fecioria Maicii Domnului: înainte, în timpul și după Nașterea Mântuitorului Hristos. Sub maforion, pe cap, se observă un acoperământ alb, care ţine părul strâns. Dacă culoarea albastră a tunicii simbolizează curăţia deplină a Preasfintei Fecioare, în schimb, roșul maforionului evidenţiază maternitatea dumnezeiască a Maicii Domnului, faptul că prin ea s-a înomenit Fiul lui Dumnezeu.
Ca orice icoană ortodoxă, reprezentările Maicii Domnului poartă anumite înscrisuri specifice. Cel mai important este cel care subliniază calitatea ei de Născătoare de Dumnezeu. El apare de regulă redat prin literele grecești ΜΡ ΘΥ prescurtarea lui Μητερ του Θεου, care se traduce în limba română prin „Maica Domnului”.
Icoana împărătească a Născătoarei de Dumnezeu, din catapeteasma Catedralei Mântuirii Neamului, o înfățișează pe Maica Domnului șezând pe un tron, prevăzut cu piedestal pentru picioare, ținând Pruncul pe genunchi, Care poartă un rotulus în mâna stângă, în timp ce cu dreapta binecuvântează. Icoana este încadrată de către sfinți arhangheli Mihail și Gavriil.
Pe cele două timbre ale seriei sunt ilustrate icoanele Buna Vestire și Nașterea Domnului, iar pe timbrul coliței nedantelate este reprodusă imaginea icoanei Maica Domnului cu Pruncul, icoane aflate pe catapeteasma Catedralei Mântuirii Neamului.
Timbrul coliței are o replică în argint, etalată într-un album tematic special.
Romfilatelia mulțumește Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.
Albumul special, cu timbru de argint, reunește într-o prezentare originală un bloc filatelic de colecție ce conține trei timbre nedantelate (seria și timbrul coliței), realizat în tiraj limitat de 251 exemplare, replica modelată în argint a timbrului coliței nedantelate care ilustrează icoana Maica Domnului cu Pruncul și Certificatul de Autenticitate eliberat de Monetăria Statului, înseriate de la 001 la 251)
