Romfilatelia continuă seria proiectelor dedicate Faunei, una dintre cele mai apreciate tematici în rândul colecționarilor, prin introducerea în circulație a emisiunii de mărci poștale Păsări exotice.
Emisiunea, alcătuită din șase timbre și două plicuri prima zi, va intra în circulație, miercuri, 14 august a.c.
Pasărea paradisului mare – Paradisaea apoda, este ilustrată pe primul timbru al emisiunii, cu valoarea de 1,40 lei.
Măsurând aproximativ 33cm, este una dintre cele mai frumoase păsări ale lumii, în pofida aspectului strălucitor și este greu de detectat în mediul de pădure.
Pasările paradisului fac parte din familia Paradisaeidae, familie ce cuprinde peste 50 de specii de păsări caracteristice regiunilor împădurite din Noua Guinee, insulele Moluce și nordul Australiei. O trăsătură originală a acestor păsări o formează penele ornamentale puternic modificate. Dimorfismul sexual este foarte pronunţat, femelele având penajul unicolor întunecat, în timp ce penajul masculilor este foarte viu şi variat colorat, fiind astfel considerate printre cele mai frumoase păsări din lume.
Strigătul lor strident, ce sună ca un ecou prin pădure, este elementul care le trădează prezența. Acestea se lasă în jos de pe ramurile din coronament, lansându-și strigătele foarte rapid, cam câte unul pe secundă.
Masculii trăiesc în grupuri, separate de femele și se adună lângă anumiți copaci pe care îi folosesc în timpul ritualului de împerechere. Se hrănesc cu ce găsesc pe trunchiurile copacilor, dar și cu moluşte, artropode, reptile, fructe și seminţe.
Cuibăresc în arbori, făcându-şi un cuib în formă de cupă. Ponta este formată în general din două ouă foarte variabile în ceea ce priveşte coloritul.
Quetzalul – Pharomachrus mocinno, redat pe timbrul cu valoarea nominală de 1,60 lei, face parte din familia Trogonidae, putând fi admirată în zone din America de Nord și de Sud, unde populează pădurile de la altitudini cuprinse între 1200 și 3000 de m înălțime.
Însuși numele „Quetzal” provine de la cuvântul aztec „quezalli”, care înseamnă frumos sau prețios, acesta fiind și motivul pentru care a ajuns să fie o specie pe cale de dispariție. Quetzalul este admirat de oameni de foarte mult timp, aceasta fiind pasărea națională a Guatemalei din anul 1871 și considerat un simbol al zeilor de către aztecii din America Centrală, iar penele nu puteau fi purtate decât de șefii de trib. Al doilea oraș ca mărime, după capitala Ciudad de Guatemala, se numeste Quetzaltenango (care se traduce „Locul quetzalilor”), aspect care arată prețuirea pentru această pasăre cu totul deosebită. Pasărea atrage turiștii curioși și aduce venituri importante și din turism.
Considerată una dintre cele mai spectaculoase păsări ale lumii, Quetzalul trăiește între sudul Mexicului și Panama, fiind foarte ușor de remarcat datorită penajului format din culori foarte vii.
Pieptul lor este roșu aprins, contrastând cu penajul de culoarea jadului, iar penele codale albe, contrastează cu penele codale verzi.
În perioada de împerechere, acestea sunt cel mai ușor de observat, mai ales pentru faptul că masculul suferă modificări fizice, crescându-i pene lungi (care pot măsura chiar și 1,40 m). Acestea pot avea și de două ori lungimea corpului și ajung să îi acopere adevărata coadă. Aceste pene noi sunt protejate de mascul, prin modificarea zborului, acesta avântându-se mai întâi înapoi, și nu în față, așa cum fac în general păsările, pentru a nu le strica.
Perioada de cuibărit durează din luna martie, până în iunie. În perioada de clocire a ouălor (de culoare bleu), femelele se așază în cuib cu fața spre intrare și își țin penele îndoite. Această perioadă durează din aprilie până în august, pasărea clocind de două ori, deseori preferând să o facă cu alte păsări în găuri ale copacilor putreziți.
Tucanul cu piept roșu (Ramphastos dicolorus), ilustrat pe timbrul cu valoarea de 1,70 lei, este o pasăre din familia Ramphastidae care trăiește în sudul și estul Braziliei, Pantanal din Bolivia, estul Paraguayului și extremitatea nord-estului Argentinei. Se găsește în primul rând în pădurea Atlanticului. În general, este destul de comun și, totuși se află în atenția UICN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii).
Este una dintre cele mai mici specii de tucani, cu o greutate de 265-400 de grame și cu o lungime totală de 40–46 cm. Ciocul său este unul dintre cele mai scurte la aceste specii de tucani, de numai aproximativ 10 cm lungime. Pieptul său este, de fapt, portocaliu, cu galben în părțile laterale. Ciocul este în cea mai mare parte de culoare verzui-pal.
Tucanii sunt păsări monogame, formând perechi pe viață. Sunt păsări arboricole și se cuibăresc în găuri de copac, femelele depunând 2-4 ouă albe. Perioada de incubație este de 2-3 săptămâni. Puii nu părăsesc cuibul timp de 2 luni și numai după această perioadă încep să zboare. Tucanii sunt consumatori de fructe, dar se hrănesc și cu insecte și alte prăzi mici.
Muscarul regal nordic – Onychorhynchus mexicanus, reprezentat pe timbrul cu valoarea nominală de 3,10 lei, face parte din familia Tityridae.
Măsoară aproximativ 18 cm și este ușor de recunoscut după penele distinctive ale crestei, pe care și le arată destul de rar în afara perioadei de împerechere. Capul și aripile sunt maro, cu părțile laterale ale capului mai gri. Are gâtul alb, cu pieptul gri, părțile ventrale sunt gălbui, iar coada are culoarea scorțișoarei, cu vârful închis. Elementul spectaculos al acestei specii este creasta, care este împăturită pe cap, în formă de semicerc, care atunci când este desfăcută, este roșie cu semne albastre.
Cu adevărat spectaculos este strigătul lor, compus dintr-o serie de note fluierate.
Se găsește în părțile sud-estice ale Mexicului, nord-vestul statului Peru și Bolivia, în Venezuela sau sud-estul Braziliei. Habitatul său natural este constituit din pădurile subtropicale sau tropical umede.
Flamingul american – Phenicopterus ruber, a cărui imagine este reprodusă pe timbrul cu valoarea de 5 lei, este o pasăre gregară de baltă, care face parte din familia Phoenicopteridae. Măsurând 145 cm, flamingul american este o pasăre ușor identificabilă datorită penajului lucios, cu tente roșiatice pe ceafă, iar corpul are nuanța roz pal, la fel ca ciocul, care are vârful negru. Aripile au în penaj și porțiuni de culoare neagră. Gâtul arcuit si subțire și picioarele lungi și delicate, au fost reprezentate chiar și în picturile rupestre primitive.
Culoarea cu totul specială este dată de hrana omnivoră, formată preponderent din alge și vietăți mici. Felul în care se hrănește este cu totul special și unic, flamingii plimbându-și capul sub apă, folosindu-și gâtul lung, care permite filtrarea unei mari cantități de apă, în timp ce vâslesc cu ciocurile neobișnuite dintr-o parte în alta. Din cauza modului în care se hrănesc, sunt vulnerabili la schimbările din habitat, cum ar fi poluarea din zonele pe care le populează.
Flamingii sunt păsări gregare în toate sezoanele, formând colonii imense şi dense în timpul perioadei de reproducere, în care fiecare pereche îşi apără teritoriul restrâns din jurul cuibului. Sunt păsări monogame.
Cuiburile au formă de trunchi de con, şi sunt construte din mâl, având o mică depresiune în partea superioară. Depun o singură pontă pe sezon, de obicei formată dintr-un singur ou. Incubaţia este asigurată de ambele sexe timp de 27-31 zile.
Flamingul american trăieşte în Insulele Caraibe, în Mexic, coasta nordică a Americii de Sud și a insulelor Galapagos.
Pasărea paradisului carabinier – Ptiloris magnificus, ilustrată pe ultimul timbru al seriei, cu valoarea nominală de 19 lei, este membră a familiei Paradisaeidae din ordinul Passeriformes, fiind ușor recognoscibilă datorită coloritului penajului său. Aceasta măsoară până la 37 cm, masculii au o culoare închisă și o coadă scurtă, ciocul este lung și o porțiune iridiscentă albăstruie pe creștet și piept, iar femelele au ciocul alungit și sunt maro în colorit, cu dungi pe părțile ventrale.
Parada distinctivă a masculului acestei specii presupune umflarea penelor de pe piept și extinderea aripilor, expunându-se mai ales în copaci înalți și în plante cățărătoare.
Cuibul acestor păsări are o cupolă adâncă, deseori construită într-un palmier sau în arbori asemănători.
Sunt răspândite în regiunea Noii Guinee și Queensland, Australia, preferând zonele de pădure de obicei situate la o înălțime mai mare și hrană ce constă în fructe și nevertebrate.
Minunatul colibri – Calothorax pulcher, pasăre ilustrată pe cele două plicuri prima zi a emisiunii, face parte din familia Trochilidae, o familie numeroasă ce cuprinde peste 400 de specii răspândite numai în Lumea Nouă, din Alaska până în Ţara de Foc, de la ţărmul oceanelor până la zăpezile eterne ale munţilor, familia fiind însă cel mai bine reprezentată în zona tropicală a Americii de Sud.
Cunoscută ca una dintre cele mai mici păsări de pe Pământ, minunatul colibri măsoară în medie 5cm. Este ușor de recunoscut, datorită penajului multicolor, masculii având părțile dorsale verzi-aurii, cu coada și aripile negre, părțile ventrale albicioase, mai verzi pe flancuri, iar pe gât au gulerul din pene roz închis cu semne violet. Un aspect distinctiv este ciocul lung, îngust, curbat în jos și negru.
Femelele nu au culoarea aprinsă pe gât, au o nuanță galben deschis
pe părțile ventrale și o dungă gri pal sub ochi, penele cozii fiind predominant negre, cu bază maro și vârf alb.
Romfilatelia mulțumește Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.
