„Cel mai bun mod în care putem prezice viitorul este să-l creăm.”
Preşedintele S.U.A. Abraham Lincoln
După unele mărturisiri ale localnicilor şi din unele documente aflate în Arhivele Statului, Măgurele a fost moşia de zestre a Doamnei Stanca, iar Mihai Viteazul a trecut-o ca moştenire unei nepoate de-a lor, Ilinca, fiica lui Nicolae Vodă Pătraşcu, care, la rândul ei, a lăsat-o fiului ei Ştefan Vodă Cantacuzino. Mai târziu, Măgurele devine proprietatea mai multor boieri descendenţi şi, în sfârşit, moşia familiei Oteteleşanu.
Tot ce a însemnat Conacul Oteteleşanu a reprezentat locul de pornire a Institutului de Fizică Atomică – IFA, conform înţelegerilor stabilite şi aprobărilor obţinute de Profesorul Horia Hulubei (1956). Sub directoratul Profesorului Horia Hulubei, IFA înscrie momente decisive nu doar în istoria ştiinţei şi tehnologiei din ţara noastră, ci în întreaga noastră istorie intelectuală: primul calculator electronic (1957), instalarea reactorului nuclear de cercetare şi a acceleratorului de particule – ciclotronul (1957 şi 1958), realizarea primului laser în România (1962).
Acest loc, încărcat de istorie şi cultură, şi-a deschis porţile către un nou viitor, dincolo de frontierele cunoaşterii, făcând ELI-NP cea mai avansată infrastructură de cercetare din lume care se axează pe studiul fizicii fotonucleare şi aplicaţii ale acesteia, beneficind de performanţele de excepţie ale unui laser de foarte mare intensitate.
Pentru a face cunoscut publicului larg, din ţară şi străinătate acest proiect ştiinţific de anvergură internaţională, Romfilatelia îi dedică prezenta emisiune de mărci poştale Dincolo de frontierele cunoaşterii, Laser Valley – Land of Lights, invitând colecţionarii la vizionarea unei lumi situată într-un viitor care trece dincolo de barierele cunoaşterii actuale.
Noua infrastructură Laser Valley – Land of Lights oferă activităţii de cercetare un laborator european cu o gamă vastă de domenii ale ştiinţei, de la fizică fundamentală de vârf, fizică nucleară inovativă şi astrofizică, la aplicaţii pentru materiale nucleare, managementul materialelor radioactive, ştiinţa materialelor şi ştiinţele vieţii.
Creator al şcolii româneşti de fizică atomică, Horia Hulubei (1896 – 1972) a desfăşurat activităţi de cercetare în Laboratorul de Chimie Fizică al Sorbonei. În anul 1933, îşi ia doctoratul în fizică la Paris, ajungând chiar director de cercetări la Universitatea din Paris. Horia Hulubei activează susţinut în ţară ca profesor la universităţile din Iaşi şi Bucureşti, unde, pe lângă intensa muncă de cercetare ştiinţifică, are o foarte bogată activitate de cercetare şi organizare a Institutului de Fizică, creat în 1948 şi pe care îl conduce până în anul 1956, când trece la conducerea noului Institut de Fizică Atomică.
Horia Hulubei are meritul de a fi format generaţii întregi de specialişti în fizica atomică şi nucleară, remarcându-se şi prin importante descoperiri ştiinţifice, în fizica neutronilor, în studiul elementelor transuraniene, în studiul reacţiilor nucleare şi în domeniul dezintegrării mezonilor.
Ca prim director al unor importante instituţii de cercetare, Horia Hulubei a avut un rol decisiv în punerea în funcţiune – pentru prima dată în ţară – a unui reactor nuclear (cel de-al doilea din Estul Europei) şi a unui ciclotron.
Ca o recunoaştere a autorităţii ştiinţifice a marelui fizician, astăzi, Institutul Naţional de Fizică şi Inginerie Nucleară îi poartă numele.
Un alt personaj de excepţie al lumii ştiinţifice, fizician de renume mondial Ion I. Agârbiceanu (1907 – 1971) a văzut lumina zilei în comuna Bucium, judeţul Alba.
După o perioada de specializare la Paris, obţine doctoratul în fizică cu teza intitulată Cercetări asupra spectrului de fluorescenţă şi de absorbţie al vaporilor de iod, considerat de fizicianul Pringstreim ca lucrare de referinţă în domeniu.
În paralel cu munca de cercetare, a desfăşurat o binecunoscută activitate didactică, mai întâi la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti şi la Institutul de Petrol şi Gaze, apoi ca profesor de fizică la Institutul Politehnic din Bucureşti.
Activitatea sa ştiinţifică a fost orientată spre cercetări de fizică atomică şi nucleară, executate prin metode optice. Lui îi revine meritul de a fi iniţiat primele cercetări româneşti în domeniul fizicii laserilor, reuşind să producă în 1962 primul laser cu gaz (de tip heliu – neon) de la noi, la doar o diferenţă de un an de la punerea lui în funcţiune în străinătate. Fără îndoială că laserul este o invenţie majoră a epocii noastre. Acesta s-a impus ca o descoperire de excepţie, permiţând prelucrări industriale care inainte nu se puteau imagina, intervenţii chirurgicale de mare fineţe, măsurători care ating precizii fără precedent.
