Romfilatelia, continuând amplul proiect de promovare a patrimoniului cinegetic şi a interpretărilor sale artistice, introduce în circulaţie emisiunea de mărci poştale Vânătoarea pe domenii regale.
Încă din timpuri imemoriale, pentru oameni, vânătoarea a constituit un mod de supravieţuire.
Nevoia de hrană, dar şi apărarea de eventualele atacuri ale animalelor au dezvoltat primele forme instinctuale de conservare. Vânătoarea nu este exclusiv o acţiune umană, existând desigur şi alte fiinţe vii care vânează. Această îndeletnicire a apărut înainte ca omul să cultive plante sau să crească animale, exemple fiind unele populaţii (insulele din Polinezia, Australia, Africa sau nordul Asiei) pentru care şi în prezent ea are o importanţă primordială.
Cu timpul însă, vânătoarea a evoluat, ei adăugându-i-se conotaţii culturale şi simbolice ce vor păstra la bază originile primitive ale existenţei umane. Un element important al vânătorii l-a constituit şi îl constituie legătura vânătorului cu natura. Prin modul de acţiune, vânătorul dovedeşte putere prin forme spectaculoase, dar şi crude, păstrate în mitologie ori în legendele tuturor popoarelor.
Pasiunea pentru vânătoare are la bază o moştenire tradiţională ce se transmite din tată în fiu, respectându-se ritualurile şi limbajul adecvate.
Vânătoarea a devenit o pasiune regală încă din timpul primelor regate şi imperii, iar mai apoi un privilegiu al aristrocraţiei. Ea devine o funcţie simbolică asociată figurii suveranului care este socotit un personaj aproape divin, învăluit de o aură mitică, religioasă şi cu superioritate faţă de supuşii săi.
Istoria recentă a României consemnează, prin ctitoria Regelui Carol I, complexul domeniului regal Peleş, care, prin construirea Castelului Foişor, destinat iniţial vânătorilor regale, a adus un omagiu vânătorii şi acestei îndeletniciri milenare.
De-a lungul vieţii sale, pentru Regele Carol I al României, vânătoarea s-a manifestat ca un mod civilizat de respectare a unei tradiţii îndelungate şi o continuare a ars bellorum (arta războiului), regele fiind format de cele mai bune şcoli militare ale Europei.
Vânătorile regale aveau loc în prezenţa invitaţilor străini, membri ai caselor regale ale Europei, iar invitaţia la vânătoare era considerată un semn de înaltă preţuire a regelui. Pe lângă aceştia, la partidele de vânătoare participau şi membri ai familiilor reprezentative ale aristocraţiei româneşti.
În întregul lor, Castelele Peleş şi Foişor sunt păstrătoarele unor simboluri care omagiază şi această pasiune prin decoraţia unor piese de mobilier, vitralii, basoreliefuri înfăţişând animale ori vânători, trofeele animalelor vânate de membrii familiei regale, embleme cinegetice sau colecţia de arme vechi vânătoreşti.
Sala armelor de vânătoare ocupă un spaţiu important în cadrul proiectului arhitectonic al castelului, pentru o perioadă,ea suplinind absenţa Sălii mari de arme ce a fost construită ulterior. Decorată în stilul Altdeutsch, un stil cu siguranţă familiar Regelui Carol I, Sala armelor de vânătoare se transformă într-un loc unde se păstrează arme de vânătoare din secolele XVII-XIX, colecţionate de rege.
De altfel, strămoşul său, Împăratul Frederic al II-lea de Hohenstaufen (1194-1250), reprezentat pe un vitraliu al castelului Peleş, ca emblemă a luptei pentru credinţă, dar şi ca un pasionat vânător, a scris în 1247 primul tratat despre vânătoare De arte venandi cum avibus (Despre arta vânătorii cu păsări).
Impresionante rămân tapiseriile flamande ce surprind momente cruciale ale vânătorii, intitulate Vânătoare de mistreţi şi Vânătoare cu şoimi sau replici ale celor două tablouri flamande, celebre, cu tematică cinegetică.
Timbrele emisiunii ilustrează vitraliile castelului, create la sfârşitul secolului al XIX-lea, în atelierele Zettler (Munchen), care reproduc animale sau scene de vânătoare precum momentul culminant al vânătorii de cerbi, iepuri, mistreţi şi urşi.
Romfilatelia mulţumeşte Muzeului Naţional Peleş pentru sprijinul documentar acordat în realizarea acestei emisiuni de mărci poştale.
Data de aparitie: 2015-10-08
