Romfilatelia dedică emisiunea filatelică 145 de ani de la inaugurarea Monetăriei Statului sărbătoririi acestei instituţii fundamentale româneşti. Monetăria Statului, locul unde se bate şi de unde îşi începe îndelungata călătorie moneda, este una dintre cele mai vechi instituţii ale statului nostru.
Importanţa Monetăriei Statului este incontestabilă din punct de vedere cultural, social şi financiar. Monedele şi celelalte produse fabricate în cadrul monetăriei (bijuterii, obiecte de cult, insigne, decoraţii etc.) sunt, asemenea timbrelor, purtătoare de sensuri şi simboluri, istorie şi cultură.
Pe 24 februarie 1870, s-a inaugurat în prezenţa domnitorului Carol I, a primului ministru Alexandru Golescu şi a ministrului de finanţe Ion C. Brătianu, într-un sediu special amenajat pe Şoseaua Kiseleff, prima Monetărie a României.
Astăzi, pe locul vechii Monetării se află clădirea Muzeului Ţăranului Român, doar strada unde se afla clădirea, Strada Monetăriei, aminteşte contemporaneităţii de faptul că acolo au fost bătute primele monede din România. Clădirea primei Monetării a fost demolată în anul 1912, după ce a găzduit o vreme Şcoala de Belle Arte.
Timbrul emisiunii cu valoarea nominală de 8,10 lei ilustrează imaginea primei clădiri a Monetăriei Statului din anul 1870, alături de imaginea reversului primei monede de 1 leu, din argint, emisă de Monetărie în acelaşi an, 1870, încadrată în grafica timbrului într-un perfor special.
Timbrul coliţei emisiunii, cu valoarea nominală de 14,50 lei, prezintă prima monedă de 20 de lei din aur, bătută de Monetăria Statului, în anul 1870, iar pe manşetă este ilustrată efigia Regelui Carol I .
Constatându-se necesitatea baterii monedei metalice în ţară, în 1935, se inaugurează noul sediu, situat în Dealul Filaret, locul unde funcţionează şi astăzi Monetăria Statului.
C.I. Băicoianu a fost unul dintre cei care au susţinut reînfiinţarea Monetăriei Statului, alături de C.I. Brătianu, Grigore Dumitrescu, Mitiţă Constantinescu, Constantin I.C. Brătianu, Constantin Angelescu, Gheorghe Tătărescu.
Partizanii reînfiinţării Monetăriei Statului au întocmit planurile de construcţie şi, în baza autorizaţiei Primăriei Capitalei, din 16 martie 1935 la 25 mai 1935 au început lucrările propriu-zise.
După cinci decenii de la baterea ultimelor monede româneşti în ţară, se inaugurează, în prezenţa regelui Carol al-II-lea, în 16 decembrie 1935, noul sediu al Monetăriei Statului. La data de 20 decembrie a aceluiaşi an, se legiferează organizarea Monetăriei ca o administraţie comercială cu personalitate juridică şi gestiune autonomă. Capitalul iniţial a fost constituit din suma investită în construcţiile şi instalaţiile Monetăriei şi dintr-un fond de rulment de 10.000 lei.
Monetăria Naţională şi-a început activitatea la 1 ianuarie 1936, odată cu baterea monedelor de 250 lei din argint, având o puritate de 750. Această emisiune număra 4.500.000 de piese şi a fost finalizată în luna august 1936. De menţionat ar fi faptul că din profitul rezultat în urma acestei activităţi, Monetăria achită integral costurile creditelor necesare pentru construcţia clădirii. Până la finele anului 1936, Monetăria încetează producţia monetară, în acest interval efectuându-se pregătirile pentru producţia viitoarei monede de 100 lei din nichel pur.
Un motiv pentru care a fost ales acest metal îl constituie interesul industriei de apărare pentru asigurarea unui stoc, emisiunea monetară putând fi retrasă din circulaţie, metalul rezultat în urma topirilor putând fi utilizat pentru fabricarea oţelurilor speciale utilizate în producţia de armament: ţevi de tun şi alte produse specifice.
Astfel, la data de 19 noiembrie 1936, se hotărăşte punerea în circulaţie a monedei de 100 de lei din nichel pur. Aceasta a fost executată într-un tiraj de 16.675.000 piese.
În perioada următoare se promulgă un alt act normativ, care vizează organizarea societăţii având un pronunţat caracter industrial şi comercial, acordându-se Monetăriei dreptul de a fabrica ştampile şi sigilii pentru toate autorităţile publice,dreptul exclusiv de a aproviziona piaţa internă cu argint, dreptul de a fabrica pentru autorităţi şi particulari medalii, plachete şi insigne.
Complexitatea şi multitudinea activităţilor desfăşurate în cadrul Monetăriei au determinat în 1939 dublarea suprafeţei construite prin ridicarea a două corpuri de clădire, existente până în prezent.
Ca urmare a relaţiilor încheiate cu ocazia vizitelor la monetării din Europa, se decide derularea unor schimburi de experienţă în vederea formării profesionale a inginerilor, gravorilor, machetatorilor-graficieni din cadrul Monetăriei Statului, aceştia fiind trimişi la specializări în Franţa, Anglia, Germania, Elveţia, Belgia, Cehoslovacia şi Austria.
În urma colaborării cu Ministerul Apărării Naţionale s-a trecut la producerea echipamentelor militare şi a celor pentru uniforme militare. Această colaborare a continuat până în anii 90.
Monetăria Statului obţine în anul 1943 exclusivitatea fabricării decoraţiilor româneşti, activitate derulată până în prezent, la solicitarea Administraţiei Prezidenţiale.
Prin Decretul nr.123/1948, Monetăria Naţională se comasează cu Fabrica de Timbre, funcţionând împreună până în anul 1953 sub denumirea de Monetăria şi Fabrica de Timbre.
În anul 1953, prin hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 2.838, sectorul poligrafic s-a desprins de Monetărie, astfel stabilindu-se denumirea de Monetăria Statului, utilizată până în prezent. În baza acestei hotărâri, se stabileşte profilul de fabricaţie al întreprinderii: monede metalice, ştampile, sigilii, maşini de înregistrat, ponsoane pentru marcare, decoraţii, medalii, plachete, insigne, obiecte metalice cu lucrări de gravură, obiecte din metale preţioase.
Din anul 1957, Monetăria Statului trece din subordinea Ministerului de Finanţe în cea a Băncii Naţionale a României.
După anul 1989, adaptându-se noilor legi şi reglementări, Monetăria Statului se constituie în regie autonomă, având personalitate juridică şi funcţionând pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară.
Având în vedere schimbările sociale şi politice din anul 1989, Regia Autonomă Monetăria Statului bate monede pentru înlocuirea celor din sistemul comunist.
În perioada anulului 1993, regia asimilează în fabricaţie tehnologia proof de realizare a monedelor numismatice.
În urma procesului de denominare a leului, la 1 iulie 2005, se lansează pe piaţă monedele leului greu, în cupiuri de 1, 5, 10 şi 50 de bani, monede aflate în uz.
În perspectiva adoptării monedei Euro, regia desfăşoară schimburi de experienţă cu monetării din Uniunea Europeană, cum ar fi cele din: Marea Britanie, Belgia, Cehia, Portugalia, Irlanda, Slovacia (Kremnica), Finlanda, precum şi cu monetăriile germane de la Stuttgart şi München, în vederea stabilirii unei strategii de îmbunătăţire a posibilităţilor tehnice, astfel încât Monetăria Statului să îndeplinească cerinţele impuse de Banca Centrală Europeană.
Cu aproape un secol şi jumătate de experienţă, Regia Autonomă Monetăria Statului doreşte să demonstreze încă o dată, aşa cum s-a dovedit şi după momentul înfiinţării, că este rentabil să produci monedă în ţară, atât din considerente economice, cât şi din raţiuni politice, baterea monedei în ţară promovând ideea suveranităţii şi unităţii statale.
Romfilatelia mulţumeşte Monetăriei Statului pentru sprijinul documentar oferit la realizarea acestei emisiuni de mărci poştale.
Data de aparitie: 2015-05-19
