„Artistul, ca şi literatul, trebuie să aparţină timpului său; numai cu această condiţie operele lui se vor transmite posterităţii. El trebuie să aparţinăţării sale, numai astfel va fi uimitor. El trebuie să-i exprime opiniile, dacă ţine să fie adevărat şi admirat de gânditori. El trebuie să se arate concretîn cugetările lui, numai astfel va avea un ideal.” (Theodor Aman)
Tradiţia Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti coboară spre 1859, când personalităţi complexe şi remarcabile ca Theodor Aman şi Gheorghe Tattarescu încep seria de memorii în vederea înfiinţării unei instituţii moderne de învăţământ artistic, inspirată de modelul parizian.
Cu ocazia împlinirii unui secol şi jumătate de la semnarea, în iunie 1864, de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, a decretului de înfiinţarea Şcolii de Belle Arte din Bucureşti, Romfilatelia are prilejul de a introduce în circulaţie emisiunea de mărci poştale „150 de ani de la înfiinţarea Universităţii Naţionale de Arte”.
Rememorarea primilor ani ai instituţiei va oferi un exemplu al devotamentului acelor artişti care, de multe ori, şi-au sacrificat timpul personal de lucru la opera pe care o elaborau, în liniştea inspiratoare a atelierului, pentru edificarea unei alte opere, grandioasă şi temeinică, de însemnătate naţională şi de valoare perenă: Şcoala de Belle Arte.
Sub directoratul lui Aman, ea şi-a definit o structură adecvată iar ulterior, sub îndrumarea lui George Demetrescu Mirea, ţinuta ei academică s-a consolidat, în timp ce specializările oferite s-au diversificat prin includerea artelor decorative, alături de tradiţionalele „arte majore”. În 1930, Şcoala are în sfârşit un nou regulament, are un nou rector de aproape un an, pe Camil Ressu şi un nou nume: Şcoala Specială de Arte Frumoase.
Ressu a fost ales atunci drept prim rector, conducând destinele Academiei de Arte Frumoase, până în 1941.
Organizarea tradiţională a învăţământului artistic a fost bulversată de reforma pe care regimul comunist a impus-o în 1948, în urma căreia a luat naştere hibridul Institut de Artă, reunind facultăţile de Muzică, Teatru, Coregrafie şi Arte Plastice.
Autonomia va fi repede redobândită, prin fondarea, în 1950, a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, instituţie care, de-a lungul deceniilor următoare, va reuşi să-şi păstreze o ţinută adecvată misiunii sale, rectorii săi ducând o politică de atragere a acelor figuri reprezentative pentru viaţa artistică din perioada interbelică şi din primele decenii de după război.
Un aspect important al deceniului al optulea, în istoria Institutului de Arte Plastice, îl reprezintă înfiinţarea de noi secţii şi specializări.
Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” a intrat, încă din primele zile ale lui 1990, într-o fază a reformelor structurale, în condiţiile libertăţii de expresie.
Tot din acest an, denumirea de Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” va deveni Academia de Arte.
În 1998, Academia de Arte a fost acreditată ca universitate, conform unui nou statut, durata studiilor s-a redus la patru ani. Apoi, în 2002, Universitatea de Arte a primit titulatura de Universitate Naţională, acest lucru certificând nivelul de excelenţă atins după un secol şi jumătate de experimente educaţionale, prin dăruirea multor profesori care erau artişti, istorici de artă de prestigiu. Se certifică totodată şi locul important pe care îl ocupau treptat în viaţa artistică naţională şi internaţională exponenţii numeroaselor generaţii de absolvenţi.
Printre personalităţile remarcabile ale scenei artistice ale căror destinesunt legate de Universitatea Naţională de Arte, în calitate de foşti profesori sau studenţi, se reliefează pregnant următoarele nume: Theodor Aman, Constantin Brâncuşi, Victor Brauner, Ştefan Luchian, Dimitrie Paciurea, Gheorghe Petraşcu.
Universitatea Naţională de Arte se află într-un proces de asimilare a unui model nou de comunicare. Elementele care se evidenţiază în cadrulacestui proces de transformare sunt tradiţia de bună factură, şcoala tehnică vest-europeană lângă care se păstrează şi tradiţia bizantină, preocupările de viitor fiind legate de formarea unor cadre didactice capabile să modifice sistemul de învăţământ din interiorul şcolii, apte să practice educaţia pentru formarea copiilor şi tinerilor în spiritul libertăţii creatoare, a preţuirii valorilor şi a operelor de artă.
Timbrul din coliţa emisiunii, având valoarea nominală de 8,10 lei, îl ilustrează pe Theodor Aman, unul dintre cei care au pus bazele unui învăţământ artistic de ţinută academică la Bucureşti.
Imaginea de faţă îl reprezintă pe Aman ca bărbat matur, în jurulvârstei de 50 de ani, sprijinit nonşalant de o masă sculptată. Se poate recunoaşte în acest interior recuzita specifică atelierelor de fotografii din a doua jumătate a secolului XIX, cu scenografii din carton imaginând coloane şi alte detalii ornamentale, pentru completarea compoziţiei.
Aman este primul artist român cu studii complete la Ecole des Beaux – Arts, Paris, devenind modelatorul vieţii artistice moderne din Bucureşti, iniţiatorul Expoziţiunii Artiştilor în Viaţă.
Pe manşeta coliţei este ilustrată o imagine veche din atelierul maestrului George Demetrescu Mirea, în care pictorul profesor este înconjurat de elevii clasei sale de pictură în 1921. Era şeful secţiei de pictură, profesor titularşi director al Şcolii de Arte Frumoase din Bucureşti.
Romfilatelia aduce mulţumiri Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poştale.
Data de aparitie: 2014-05-28
