În urmã cu 50 de ani, la Festivalul de Film de la Tours (Franţa), filmul de animaţie „7 Arte“, realizat de Ion Popescu-Gopo, a câştigat Marele Premiu.
Pentru a readuce în actualitate acest eveniment marcant pentru cinematografia româneascã, Romfilatelia introduce în circulaţie emisiunea de mãrci poştale GOPO „7ARTE“, Grand Prix Tours (Franţa) 1958.
Nãscut la Bucureşti în anul 1923, Ion Popescu-Gopo a debutat în presã publicând caricaturi încã de la 16 ani. A urmat cursurile Academiei de Arte din Bucureşti pe care nu a absolvit-o, absolvind în schimb un curs de animaţie la Moscova.
Anul 1949 este anul când Gopo debuteazã cu filmul de animaţie Punguţa cu doi bani, alãturi de tatãl sãu şi de cunoscutul Matty Aslan.
Începând cu anul 1950, Studioul cinematografic Bucureşti devine a doua sa casã, loc unde începe sã lucreze la secţia de animaţie. Urmeazã filmele Rãţoiul neascultãtor, Albina şi porumbelul, Doi iepuraşi, Marinicã, O muscã cu bani, Ariciul rãutãcios, Galateea.
Fãrã a beneficia de tehnica de detaliu a lui Disney, spirit inovator dar şi noncomformist, Gopo creeazã Omuleţul, un personaj nud, realizat din câteva linii, dar care este atât de preocupat de problemele lumii.
„Când am vãzut cã nu pot sã egalez perfecţiunea lui tehnicã, am început sã fac filme anti-Disney. Deci, frumuseţe-nu, culoare-nu, gingãşie-nu. Singurul domeniu în care puteam sã-l atac era subiectul“ – spunea Ion Popescu-Gopo despre personajul sãu.
Gopo a fost primul cineast român care a câştigat primul Palme d’Or la Cannes, în 1957 cu Scurtã
istorie care a fost astfel apreciat de Georges Sadoul: „Filmul sãu acumuleazã în zece minute idei poetice, într-o povestire umoristicã plinã de ritm şi imaginaţie. Este foarte important cã filmul sãu nu datoreazã cu rigurozitate nimic nici lui Disney, nici lui Grimault, nici şcolii cehoslovace, nici celei sovietice. Acest filmuleţ a fost la Cannes o descoperire care trebuia semnalatã prin strãlucirea unui mare premiu.“
Anul 1958 este anul când Gopo atinge apogeul cu filmul „7 Arte“, film ce va primi Marele Premiu
pentru cel mai bun film de animaţie la Festivalul de Film de la Tours (Franţa).
Iatã cum îşi caracteriza Gopo personajul atât de îndrãgit, dar şi de premiat: „Am fãcut un omuleţ cu mare economie de linii. Ochii lui sunt douã puncte, nu şi-i poate da peste cap şi nici nu se uitã galeş. Mi-am redus de bunãvoie posibilitãţile. Gura lui este aproape imobilã. Nu am folosit nici expresia feţei. Subiectul însã a cãpãtat forţã.“
Și astãzi, prin subiectele abordate, prin Omuleţul sãu, Gopo este actual şi în acelaşi timp, nemuritor.
Personajul sãu, alãturi de cele ale lui Disney, rãmâne astãzi doar o amintire, desenele animate actuale nemairidicându-se la valoarea artisticã a celor din trecut, despre care doar putem sã ne întrebãm retoric: Unde sunt desenele animate de altãdatã?…
Mulţumim Babel Communications pentru sprijinul acordat la realizarea acestei emisiuni de mãrci poştale.
Data Aparitie:2008-06-22