Cu ocazia desfãşurãrii la Bucureşti a Expoziţiei Filatelice Mondiale – EFIRO 2008, Romfilatelia introduce în circulaţie emisiunea de mãrci poştale Castele din România.
O serie de castele cunoscute atât în România cât şi peste hotare este ilustratã în aceastã emisiune filatelicã.
Castelul Fãgãraş este ilustrat pe timbrul cu valoarea nominalã de 1,00 Lei.
Construcţia castelului cetate, un simbol al Țãrii Fãgãraşului, a început la anul 1300. Edificatã mai întâi din lemn şi pãmânt, începând cu secolul al XIV-lea, este refãcutã cu ziduri din piatrã. Construcţia, definitivatã pe vremea lui Ștefan Mailat (1528-1541), era descrisã la vremea respectivã astfel: „Aşezat în câmpie, Fãgãraşul se dovedeşte a fi o bunã cetate, deşi micã; tãrie i-o da un zid bastion care o încinge precum şi şanţul foarte larg pe care-l are împrejur, ce nu poate fi trecut decât pe un pod lung, care singur îngãduie intrarea, ajungând la turnuri foarte întãrite, pãzite cu multã grijã de soldaţi.“ (Georgio Tomasi, sf. sec. al XVI-lea).
Fiind reşedinţa principilor, funcţiile castelului erau militare, politice şi administrative, dar şi economice şi judecãtoreşti. Dupã ce Transilvania este luatã în stãpânire de cãtre austrieci, cetatea devine cazarmã şi închisoare militarã.
În 1906, într-o cãlãtorie prin Transilvania, Nicolae Iorga a gãsit-o aproape în ruinã. Astãzi ea este restauratã, având imaginea cetãţii din secolul al XVI-lea.
Castelul Peleş este ilustrat pe timbrul cu valoarea nominalã de 2,10 Lei.
Considerat, pe bunã dreptate, Perla Coroanei, Castelul Peleş din Sinaia este unul din cele mai frumoase castele din Romania.
Încã de la început s-a dorit sã fie reşedinţã regalã de varã. În luna august a anului 1875, la ceremonia punerii pietrei de temelie a castelului, Regele Carol I a spus: „Sã se ridice acest castel şi sã fie terminat, pentru a putea deveni leagãnul Dinastiei mele, al Dinastiei naţionale“. În temelii s-au zidit actul de fundaţie şi actul de construcţie, alãturi de câteva monede cu efigia lui Carol I.
Castelul se aflã pe malul pârâului Peleş. A fost construit din lemn, piatrã, cãrãmidã şi marmurã în douã perioade: între anii 1873-1883 (etajul I) şi între anii 1896-1914 (etajul II). Au fost folosite planurile arhitectului vienez Wilhelm von Doderer şi ale celui german, Johann Schultz. Decorãrile, atât interioare cât şi cele exterioare, au fost realizate de J.D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz şi Berhard Ludwig din Viena. Între anii 1896-1914 au fost fãcute transformãri şi adãugiri gotice de cãtre arhitectul ceh Karel Liman şi de arhitectul francez André Lecomte de Noüy.
În cele peste 150 de camere ale Castelului Peleş întâlnim stiluri diferite care se îmbinã armonios; renascentismul germanic, italian, gotic, baroc german, austriac, turcesc şi rococo franţuzesc. Cu un numãr de peste 4000 de piese, colecţia de arme de paradã şi vânãtoare, se numãrã printre cele mai mari din Europa.
Castelul Huniazilor este ilustrat pe timbrul cu valoarea nominalã de 3,00 Lei.
Numit şi castelul Corvineştilor, acesta este socotit unul dintre cele mai de seamã monumente de artã feudalã goticã din Europa.
Castelul, a cãrui construcţie a început în secolul al XIV-lea, pe locul unui vechi castru roman, a fost dãruit de regele Sigismund I de Luxemburg cneazului Voicu, tatãl lui Iancu de Hunedoara.
Dupã moartea lui Voicu, Iancu de Hunedoara începe modernizarea şi întãrirea fortificaţiei castelului. În perioada 1440-1453 s-au construit Sala Dietei, Sala Cavalerilor, Turnul buzduganelor, Bastionul alb şi Turnul Capistrano (dupã numele unui ilustru cãlugãr).
În perioada 1618-1623, principele Transilvaniei, Gabor Bethlen adaugã clãdirii castelului douã etaje pe aripa sudicã şi una pe aripa nordicã.
De-a lungul timpului mai multe incendii au distrus pãrţi din castel, el fiind restaurat de multe ori; în secolul al XX-lea, chiar de douã ori.
Castelul Bethlen-Criş este ilustrat pe timbrul cu valoarea nominalã de 5,00 Lei.
Castelul este socotit a fi fost cel mai frumos castel construit în stilul Renaşterii din întreaga Transilvanie.
Era situat pe vechea graniţã a Imperiului Austro-Ungar, înconjurat de o comunitate de saşi care apãra zona împotriva invaziilor strãine. Într-un document de la începutul secolului al XIV-lea se specifica faptul cã moşia şi castelul se aflau în proprietatea uneia dintre ramurile familiei Bethlen (ramura de Criş).
Castelul avea formã de patrulater, prevãzut în colţuri cu bastioane, iar în curtea interioarã se afla un donjon circular, cu cinci niveluri. Începând cu secolul al XV-lea, acest ansamblu a evoluat spre tipul de castel nobiliar. Peste douã secole, Franciscus Bethlen construieşte capela familiei, iar mai târziu Alexius Bethlen mai înalţã turnul donjon cu un etaj. În aceeaşi perioadã este construit conacul care cuprindea pivniţa cu bolţi de caramidã, parterul, etajul, sauna şi o galerie deschisã cu arcade pe coloane.
Data Aparitie:2008-06-24
