COLECȚIA NUMISMATICÃ A BÃNCII NAȚIONALE A ROMÂNIEI, TEZAURE MONETARE

32.40 lei268.80 lei

Despre Emisiune

Tezaur_BNR_M Prin valoarea simbolicã şi culturalã pe care a dobândit-o de-a lungul timpului, moneda şi-a depãşit cu mult funcţia de mijloc de schimb şi de tezaurizare avutã iniţial. Grecii şi romanii, înaintaşi ai civilizaţiei europene, au fost cei care au transmis tradiţia baterii monedelor, devenitã simbol al suveranitãţii statelor. Printre cele mai valoroase colecţii din patrimoniul naţional, se aflã la loc de cinste cea a Bãncii Naţionale a României, cãreia Romfilatelia îi dedicã emisiunea alcãtuitã din 4 mãrci poştale Colecţia Numismaticã a Bãncii Naţionale a României, Tezaure Monetare.

Pe timbrul cu valoarea nominalã de 2,00 lei este reprezentat Kosonul, singura monedã dacicã de aur cunoscutã pânã în prezent.

Menţionate pentru prima datã în secolul al XVI-lea de cãtre Erasmus din Rotterdam, monedele de tip Koson reprezintã unul dintre capitolele cele mai interesante ale numismaticii româneşti.

Denumirea de “Koson” desemneazã o monedã de aur cu greutatea de circa opt grame şi jumãtate şi diametrul cuprins între 18-22 mm, care redã pe una din feţe un vultur stând spre stânga, pe un sceptru, ţinând o cununã în gheara dreaptã, iar pe cealaltã faţã trei personaje, un consul între doi lictori, mergând spre stânga şi în exergã legenda ΚΟΣΩΝ în limba greacã. De obicei, în faţa primului lictor apare o monogramã.

De-a lungul timpului, monedelor de tip Koson le-au fost atribuite origini foarte diferite. Întrucât reprezentãrile care apar pe aversul şi reversul acestor piese sunt inspirate de doi denari romani republicani, emişi în anii 73, respectiv 54 a. Chr., iar aproape toate descoperirile cunoscute provin din Transilvania, cei mai mulţi numismaţi şi istorici considerã cã monedele de aur de tip Koson au fost emise în a doua jumãtate a secolului I a. Chr. de cãtre un rege dac ce purta acest nume.

În colecţia numismaticã a Bãncii Naţionale a României se gãsesc 211 piese de acest tip, ce provin dintr-un mare tezaur descoperit în 1996 în apropiere de Sarmizegetusa Regia, capitala Daciei.

Cele mai vechi monede de argint de pe teritoriul României au fost bãtute în secolul al V-lea a. Chr., la Istros (Histria), important centru comercial de pe coasta de vest a Mãrii Negre. Ele aveau înfãţişate pe avers douã capete de tineri, dintre care unul inversat, iar pe revers emblema cetãţii, vulturul pe delfin, împreunã cu legenda IΣT, IΣTP sau IΣTPI. În secolele IV-III a. Chr., Istros a bãtut o cantitate foarte mare de monede de acest tip, deosebindu-se de primele emisiuni prin calitate şi stil, prin legenda IΣTPIH şi prin sigle sau monograme ce apar pe revers.

În colecţia numismaticã a Bãncii Naţionale a României se pãstreazã câteva tezaure alcãtuite din Drahme histriene descoperite pe teritoriul Dobrogei, unul dintre acestea fiind ilustrat pe timbrul cu valoarea nominalã de 2,40 lei.

Imaginea strãmoşului leului românesc, Talerul, se gãseşte pe timbrul cu valoarea nominalã de 8,10 lei. Acesta a pãtruns, începând din secolulal XVI-lea, în întreg spaţiul european. În Țãrile Române, talerul a circulat într-o multitudine de variante tipologice. S-a rãspândit însã cu deosebire leeuwendaalder-ul emis în Provinciile Unite ale Țãrilor de Jos. În Țãrile Române i s-a dat denumirea de Taler-Leu, apoi i s-a spus simplu Leu.

Leeuwendaalder-ul, ce înfãţişa pe revers un leu ridicat pe labele din spate, a fost atât de popular încât noţiunea de leu a fost asimilatã cu aceea de ban (monedã) şi a fãcut ca în Moldova şi în Țara Româneascã sã rãmânã în memoria colectivã cu rolul de unitate de referinţã şi dupã ce a dispãrut din circulaţie. Deşi, pânã la adoptarea legii monetare din 1867, plãţile se fãceau în monede reale, cu valori şi provenienţe diverse, la un curs prestabilit, în relaţiile de schimb locale s-a impus ca etalon Leul de calcul. Și astfel, leului avea sã i se atribuie firesc rolul de monedã naţionalã prin legea menţionatã, iar primele monede de argint cu valoare nominalã de 1 leu au fost bãtute trei ani mai târziu. Moneda avea pe avers efigia regelui Carol I şi legenda circularã “CAROL I DOMNUL ROMANIEI”, iar pe revers, într-o cununã de frunze de laur şi stejar, „1 LEU 1870”.

Tezaurul de leeuwendaalderi descoperit în împrejurimile oraşului Galaţi, aflat în colecţia numismaticã a Bãncii Naţionale a României, este alcãtuit din 92 de piese emise de cãtre Provinciile Unite ale Țãrilor de Jos, precum şi de oraşele imperiale Campen şi Zwolle, între anii 1604-1653.

Ducatul veneţian este reprezentat pe timbrul cu valoarea nominalã de 14,50 lei. În perioada medievalã, în Țara Româneascã şi Moldova au circulat mai multe tipuri de monede strãine din aur. În secolele XIV-XVI, mai cu seamã cãtre sfârşitul perioadei, în condiţiile în care Țãrile Române aveau sã înceteze sã mai batã monede proprii, au cunoscut o largã rãspândire perperii bizantini, ducaţii veneţieni şi cei ungureşti. Chiar dacã,începând din secolul al XVI-lea, s-a diversificat mult provenienţa emisiunilor de aur, ducatul bãtut la Veneţia, cunoscut şi sub denumirea de zecchin sau zecchino, şi-a pãstrat rolul dobândit anterior. Alãturi de ducaţii Țãrilor de Jos, de cei ai Ungariei şi de cei emişi în Imperiul Romano-German, ducatul veneţian a continuat sã domine circulaţia monedei cu valoare ridicatã pânã în secolul al XVIII-lea.

În colecţia numismaticã a BNR se aflã un tezaur alcãtuit din ducaţi veneţieni bãtuţi în secolele XVII-XVIII.

 

Romfilatelia mulţumeşte Direcţiei Emisiune Tezaur şi Casierie din cadrul Bãncii Naţionale a României pentru sprijinul documentar şi fotografic acordat în realizarea acestei emisiuni de mãrci poştale.

 

Data Aparitie:2014-10-24

Tezaur_BNR_box