„Cum trece-n lume toatã slava / Ca şi un vis, ca spuma undei! / Sus, în cetate la Suceava, / Eu zic: Sic transit gloria mundi!” (Umbra lui Dabija-vodã – Mihai Eminescu)
Anul acesta se împlinesc 625 de ani de când Suceava a fost atestatã documentar, printr-un document emis la 11 februarie 1388 în „cetatea Sucevei”.
Pentru a marca acest eveniment istoric, Romfilatelia introduce în circulaţie emisiunea de mãrci poştale Suceava – 625 de ani de la prima menţiune documentarã.
Cele douã timbre care alcãtuiesc emisiunea filatelicã ilustreazã Cetatea de Scaun a Sucevei şi Biserica Sfântul Gheorghe – Mirãuţi.
Cetatea Sucevei a fost construitã în timpul domniei lui Petru I Muşat (1375-1391). Trebuie amintit şi faptul cã domnitorul a bãtut prima monedã a Moldovei, groşul moldovenesc din argint.
Suceava a devenit Cetate de Scaun şi şi-a pãstrat acest rol pânã cãtre mijlocul secolului XVI, când capitala moldavã s-a mutat la Iaşi.
Cetatea Sucevei a fost cea mai importantã fortificaţie a Moldovei, dovada evidentã fiind susţinutã de faptul cã a rezistat unor atacuri deosebit de dure. Înconjuratã de ziduri trainice şi de bastioane, la care se adãuga un şanţ de apãrare, era conceputã sã fie de necucerit.
În anul 1476, oştile lui Mahomed al II-lea asediazã cetatea, fãrã sã o poatã cuceri, mulţumindu-se doar cu arderea oraşului. Mai târziu, în anul 1497, armatele poloneze ale lui Ioan Albert se reîntorc înţaralor, dupã un asediu al cetãţii timp de 21 de zile.
Un nou moment de cumpãnã este reprezentat de expediţia otomanã avându-l în frunte pe însuşi marele sultan Soliman Magnificul, venit sã-l mazileascã pe Petru Rareş, domnul Moldovei. În urma trãdãrii boierilor, Soliman ocupã cetatea, de unde captureazã întregul tezaur al Moldovei de ale cãrui bogãţii se mirã chiar şi cronicarii otomani care însoţeau campania.
Ultimul episod din istoria cetãţii, ca şi fortãreaţã, este scris în perioada domniei lui Dumitraşcu Cantacuzino când, la porunca turcilor, „au umplut-o de lemne şi de paie, apoi le-a dat foc de au ars-o. Și aşa slãbindu-i zidul, s-au risipit”.(Nicolae Costin)
Dupã câţiva ani, opera de distrugere este desãvârşitã datoritã unui puternic cutremur.
O altã ctitorie a lui Petru I Muşat este Biserica Sfântul Gheorghe – Mirãuţi. Monument datând din secolul XVII, cu refaceri ulterioare, pãstreazã şi astãzi temelia bisericii construite la sfârşitul secolului XIV, din porunca lui Petru I.
Situatã la jumãtatea distanţei dintre Curtea Domneascã şi Cetatea de Scaun, Biserica Mirãuţi, cea mai veche bisericã din Suceava, a servit ca prim sediu al Mitropoliei Moldovei.
În acest lãcaş de cult s-au aflat vreme de aproape douã sute de ani moaştele „Sfântului Ioan cel Nou” depuse de Alexandru cel Bun. Se spune cã tot aici a fost uns ca domn al Moldovei Ștefan cel Mare, iar prima sa soţie, Evdochia de Kiev a fost înmormântatã în acelaşi lãcaş.
Istoria remarcabilã a acestei biserici se întinde pe câteva sute de ani, dar avarierea ei gravã cãtre sfârşitul secolului XVI, cel mai probabil în urma unui cutremur, a dus la abandonarea ei şi la mutarea noului sediu al mitropoliei în biserica începutã de Bogdan al III-lea (1504-1517) şi terminatã de urmaşul sãu.
Ulterior s-au folosit cãrãmizi şi piatrã de la bisericã pentru alte construcţii, iar în cursul secolului XIX a fost transformatã în magazie de muniţie şi depozit.
În 1886, la intervenţia mitropolitului este îngrãdit terenul pe care se aflau ruinele bisericii. Ulterior, pe cheltuiala Fondului Religionar Ortodox, începe restaurarea lãcaşului care se va desfãşura între anii 1898 şi 1903. Restaurarea va fi coordonatã de arhitectul austriac K. A. Romstorfer, iar biserica va fi pictatã de cãtre pictorul vienez Karl Jobst.
Între anii 1991-2002 biserica a fost supusã unui amplu program de restaurare şi conservare, prin care i s-a redat valoarea arhitecturalã şi istoricã.
Aducem mulţumirile noastre Muzeului Bucovinei din Suceava pentru sprijinul acordat la realizarea acestei emisiuni de mãrci poştale.
Data Aparitie:2013-05-30
