Romfilatelia, societatea specializată în editarea şi comercializarea mărcilor poştale româneşti, introduce în circulaţie emisiunea filatelică ,,140 de ani de la crearea Sistemului Monetar Românesc Modern”.
În prima jumătate a secolului al XIX-lea circulau în teritoriile româneşti o multitudine de monede, dintre care cele mai cunoscute erau: napoleonul francez, lira sterlină, ducatul austriac, lira otomană, precum şi alte diferite monede turceşti, austriece şi ruseşti.
Prezenţa acestora, în număr mare peste 80 de tipuri pe teritoriile Moldovei şi Ţării Româneşti la mijlocul veacului al XIX-lea, a generat proiecte de înfiinţare a unui sistem monetar naţional unitar.
Primele încercări de înfiinţare a unui sistem monetar naţional aparţin domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
Strădaniile lui Cuza s-au concretizat abia în anul plecării acestuia de la domnie.
Deşi, iniţial, prin actul de recunoaştere a noului domnitor Carol I, guvernul turc nu permitea acestuia nici emisiunea de monedă, nici conferirea de decoraţii, într-o scrisoare din luna octombrie 1866 adresată de către Marele Vizir guvernului României, Poarta revine asupra chestiunii monedei şi permite Principatelor să bată monedă proprie cu condiţia ca aceasta să poarte un semn al imperiului (semiluna sau semiluna cu stelele).
O lună mai târziu, printr-o nouă scrisoare, Poarta renunţă la această pretenţie, însă doar în ceea ce priveşte moneda divizionară de bronz.
Profitând de acest succes, guvernul Brătianu reformulează într-un nou proiect legea monetară din timpul lui Cuza şi-l supune aprobării Parlamentului.
Astfel că, după 8 ani de la Unirea Principatelor din 1859, a fost adoptată la 22 aprilie 1867, Legea pentru înfiinţarea unui system monetar naţional.
Adoptând sistemul monetar bimetalist al Uniunii Latine (convenţie încheiată în 1865 între Franţa, Belgia, Elveţia şi Italia), legea prevedea emiterea de monede din aur (20, 10 şi 5 lei), argint (2 lei, 1 leu şi 50 bani) şi bronz (10, 5, 2 şi 1 ban).
Legea mai prevedea că din motive financiare, deocamdată urmau a se bate doar monedele de bronz, a căror execuţie s-a făcut de altfel imediat la monetăriile Watt & Co. şi Heaton
din Birmingham (Anglia).
Temporizând pentru moment fabricarea monedelor din aur şi argint cu însemnele suzeranităţii turceşti, Brătianu urmărea un dublu scop: înfiinţarea unei monetării naţionale, fapt care se va întâmpla în 1870, şi baterea de monede cu efigia domnitorului – semn al suveranităţii statului.
În 1868 este emisă prima monedă de aur (piesa de 20 lei), iar în 1870 este bătut primul leu de argint.
Din cauza deficitelor bugetare din anii anteriori, în 1877, au fost emise primele bancnote, aşa numitele bilete ipotecare, ce aveau curs obligatoriu la casieriile publice.
Au fost emise bilete în valoare de 5, 10, 20, 50, 100 şi 500 lei.
Biletele ipotecare au fost retrase de pe piaţă treptat de statul român până în 1890 şi înlocuite cu bilete de bancă.
Deşi de-a lungul anilor au survenit numeroase modificări în structura sistemului monetar,
leul a rămas până în prezent moneda naţională a României.
Timbrul emisiunii, cu valoarea nominală de 3,90 Lei, reproduce aversul şi reversul primei monede de 1 Ban (bronz), emisă în anul 1867, realizată la Monetăria Heaton Birmingham (Anglia).
Timbrul coliţei dantelate, cu valoarea nominală de 5,60 Lei este perforat pe contur rotund şi reproduce reversul monedei de 1 Leu (argint), emisă în anul 1870, realizată la Monetăria Statului (Bucureşti).
Alături de acesta este reprodus şi aversul monedei pe un desen – fundal al coliţei ce ilustrează elementele primei bancnote româneşti (5 Lei), emisă de Ministerul Finanţelor în anul 1877, tipărită în atelierele Băncii Franţei din Paris.
Pe acelaşi fundal se regăsesc celelalte monede de bronz emise în 1867 precum şi moneda din argint de 50 bani emisă în 1873.
Data de aparitie: 2007-09-12
