Romfilatelia abordează tematica Vănătoarea într-o nouă emisiune de mărci poștale cu subiectul generic 100 de ani Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România. Câini de vânătoare. Emisiunea, alcătuită din 4 timbre, 1 coliță dantelată, 1 plic prima zi, un produs special în tiraj limitat și un set de 4 cărți poștale maxime pentru pasionații de maximafilie, va intra în circulație marți, 12 martie a.c.
Vânătoarea este o activitate de interes național și internațional, menită să mențină biodiversitatea și echilibrul în natură și să exploateze durabil o resursă naturală regenerabilă, pe principii științifice și reglementări legislative în domeniul cinegetic. În România, și ca reprezentant al țării la nivel mondial, partenerul competent de dialog în probleme de vânătoare și pescuit recreativ este Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România.
În anul 1870 s-a înregistrat o primă societate de profil, urmată de asocieri vânătorești la Sibiu, București și Cernăuți care, în consens unanim, au fuzionat într-o singură și mare asociere, instituită la 26 mai 1922 ca „Uniunea Generală a Vânătorilor din România”. Legea de recunoaștere a personalității juridice a Uniunii, votată la 5 martie 1923 în Adunarea Deputaților și la 8 martie 1923 în Senat, a fost promulgată la 29 martie 1923.
După schimbările sociale politice și administrative ulterioare anului 1947 Uniunea s-a reorganizat, după anul 1953, activitatea desfășurându-se sub denumirea Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România (A.G.V.P.S. din România), cu filiale județene, care, după anul 1990, și-au constituit personalitatea juridică. În prezent la A.G.V.P.S. este recunoscută prin H.G. nr. 259/2001 ca fiind de utilitate publică, cu peste 140 de asociații afiliate din București și multe alte municipii și localități. Peste 80% din numărul vânătorilor și pescarilor recreativi se regăsesc în asociațiile afiliate la A.G.V.P.S. La un secol de existență a Instituției, le dorim un călduros „La mulți ani!”.
Cum era și firesc, emisiunea filatelică destinată evenimentului a abordat o temă îndrăgită de colecționari și de marele public: Câini de vânătoare.
Imaginile câinilor prezentați pe cele patru mărci poștale și pe marca poștală a coliței filatelice aparțin următoarelor rase:
Setterii – fac parte din grupul raselor britanice de mari pontatori, create în special pentru vânarea păsărilor. Pe lângă aspectul deosebit de elegant, sunt renumiți pentru simțul mirosului deosebit de fin, cheta largă (căutarea vânatului) în viteză mare, acoperind suprafețe întinse de teren.
Caracteristic robei setterilor este părul lung, culoarea fiind specifică rasei. Pentru setterul englez, culorile pot fi: alb-negru (blue belton), alb-portocaliu (orange belton), alb-galben (lemon belton), sau alb, negru și portocaliu (tricolour). Culoarea robei setterului irlandez roșu este un amestec de roșu-acaju, închis până la nuanța mahonului; castaniu strălucitor.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 4,60 lei este redat un setter englez iar pe timbrul cu valoarea nominală de 5 lei, un setter irlandez roșu.
Copoiul ardelenesc este ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 2 lei.
Copoii sunt printre cele mai vechi rase de câini folosiți la vânătoare, încă înainte de perioada Evului Mediu, în spațiul euro-asiatic. Rasa de copoi ardelenesc a fost omologată în 1966, în Ungaria. Copoiul ardelenesc este utilizat astăzi în zonele împădurite, greu accesibile, singur sau în haită, pentru căutarea, urmărirea și mânarea mistreților spre vânător. Având simțul mirosului bine dezvoltat, este folosit și la lucru pe urmă, pentru recuperarea vânatului.
Teckelul sârmos este redat pe timbrul cu valoarea nominală de 25 lei. Varietățile de teckeli sunt originare din Germania, denumirea Dachshund („câine-bursuc”) indicând fără echivoc principala întrebuințare vânătorească a acestei rase, adică vânătoarea la vizuină a vulpilor, bursucilor, dar și a mistreților la goană sau pentru pentru recuperarea vânatului.
Teckelii se prezintă sub trei varietăți: cu părul lung, scurt sau sârmos și câte trei tipuri de talie: standard, mediu, și pitic. Cu toate că are picioarele scurte comparativ cu lungimea corpului, este un câine foarte mobil şi agil. Este și un excelent câine de companie, necesitând totuși mișcare zilnică în aer liber.
Marca poștală a coliței filatelice, (valoare nominală de 33 lei) încadrată într-un fundal adecvat, ilustrează într-o compoziție grafică
elemente-document și medalie tematică care marchează momentul aniversar al AGVPS.
Romfilatelia mulțumește reprezentanților Asociației Generale a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.
În urmă cu 20 de ani, în ziua de 1 Martie, de Mărțișor, se înființa Romfilatelia, unica societate desemnată de Guvernul României în emiterea mărcilor poștale românești.
În acest an, în ziua de vineri, 1 Martie, Romfilatelia va introduce în circulație emisiunea de mărci poștale Ziua Mărțișorului, alcătuită din 4 timbre (cu valorile nominale de 4 lei, 5 lei, 6 lei și 13 lei), 1 plic „prima zi” și un produs special în tiraj limitat, inedite mărțișoare filatelice pentru toți prietenii timbrului românesc.
Ca simbol al primăverii, mărțișorul se prezintă ca un semn al revenirii la viață a naturii cu tot universul ei. Este oferit în fiecare an pe data de 1 Martie, ca un talisman al prețuirii, norocului și bunăstării. Bărbații îl dăruiesc doamnelor și domnișoarelor în semn de admirație și respect.
O legendă explică asocierea a două culori – albul pur cu roșu – în împletirea șnururilor mărțișoarelor, pornind de la o întâmplare în care un ghiocel, răsărit timpuriu, a fost surprins de vitregia vremii, cu ger și zăpadă. Zâna Primăverii, iubitoare și grijulie, a îndepărtat zăpada și l-a încălzit în mâinile ei dar s-a rănit la un deget și câteva picături de sânge au picat peste ghiocel și zăpada din vecinătate. Ca prin minune, ghiocelul și-a revenit, iar iarna s-a declarat învinsă.
Ca prezență vizibilă, mărțișorul este un mic obiect de podoabă legat cu șnur împletit dintr-un fir alb și unul roșu, care apare în tradiția românilor și a unor țări învecinate (vezi Republica Moldova, Bulgaria). Împreună cu mărțișorul se oferă flori timpurii de primăvară, printre ele cea mai reprezentativă fiind ghiocelul.
În vremea când mărțișorul era prezent sub forma unei monede, de obicei, din argint, poetul George Coșbuc explica:
,,Scopul purtării lui este să-ți apropii soarele, purtându-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele… să-ți dea ce-i stă în putere, mai întâi frumusețe, apoi veselie și sănătate, cinste, în bine și curăție de suflet”.
În vremurile în care trăim, valoarea mărțișorului începe să fie dată doar de creația artistică. Se poate confecționa din orice material și poate să semnifice orice dorește artizanul să transmită ca mesaj perceptibil.
Obiceiul de mărțișor a fost inclus în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii UNESCO
în anul 2017, ca ,,evenimente culturale asociate cu sărbătorirea zilei de 1 martie”, propunerea fiind făcută într-un dosar colectiv de către Bulgaria, Macedonia de Nord, Moldova și România.
Emisiunea de mărci poștale dedicată ,,Sărbătoririi Primăverii” prezintă patru imagini stilizate ale unor păsări exotice, metamorfozate în mărțișoare. Elementele de simbol atașate imaginii păsărilor criptează mesaje care vor să transmită iubire, urări de sănătate și fericire, dragoste, noroc etc. Șnururile alb-roșu definesc cu claritate noțiunea de mărțișor, amintind tuturor bărbaților momentul sărbătoresc de a fi alături de mamele, soțiile, prietenele și colegele lor, în ziua de 1 martie, cu ,,un zâmbet, o floare” și bineînțeles, cu un mărțișor tradițional.
În prima zi a lunii martie, împreună cu mesajul simbolului iubirii și devotamentului transmis prin mărcile poștale ale emisiunii introduse în circulație, dorim să alăturăm urările:
O primăvară frumoasă, dragi prieteni ai timbrului românesc!
La mulți ani, Romfilatelia!
Romfilatelia introduce în circulație miercuri, 28 februarie a.c., emisiunea de mărci poștale Patrimoniu cultural, Buzău, Palatul Comunal, alcătuită din 2 timbre și 1 plic „prima zi”, ce marchează aniversarea a 120 de ani de la finalizarea construcției acestui emblematic edificiu românesc.
Istoria scrisă a orașului Buzău începe odată cu cea a Țării Românești, statutul său de târg și punct de vamă fiind certificat de un document din timpul voevodului Dan al II-lea. Râul Buzău, de la care a preluat numele, apare într-o scriere din anul 376, sub numele de Mousaios. În evul mediu a existat și o cetate a Buzăului semnalată în unele texte străine. Statutul său de târg este atestat la anul 1431. A devenit mai apoi sediu episcopal ortodox la anul 1525.
De-a lungul a trei secole (XVI-XIX), invaziile și dezastrele au condus la distrugeri și depopularea orașului-târg. Legați puternic de locul lor de baștină, localnicii l-au reconstruit de fiecare dată.
Secolul al XIX-lea inaugurează o perioadă de înflorire economică și culturală a Buzăului, în care se înscrie și construirea Palatului Comunal, devenit clădire-simbol a orașului. Edificat între 1899-1903, acesta a reprezentat cea mai impunătoare construcție comunală din Regatul României, în timpul Regelui Carol I.
Cel care a dispus contruirea Palatului Comunal (sediu al Primăriei) a fost „ctitorul modern al Buzăului”, primarul liberal Nicu I. Constantinescu. Proiectul de arhitectură a fost elaborat de unul din întemeietorii Școlii de Arhitectură din București, arhitectul Alexandru Săvulescu.
Nicu I. Constantinescu, parlamentar în mai multe legislaturi, a fost membru al Consiliului Comunal al orașului începând din anul 1876, iar din 1883 până în 1905 a deținut funcția de Primar al Buzăului.
Frumoasa construcție a Palatului Comunal prezentată în imaginea mărcii poștale cu valoarea nominală de 4 Lei, reprezintă o creație de referință în domeniu, combinând elemente românești cu motive arhitecturale locale (regăsite la casele boierești), la care se adaugă elementele decorative ce fac trimitere la vița de vie (prezență majoră pe plaiurile buzoiene).
În afara acestui monument arhitectural de o deosebită valoare, numele lui Nicu I. Constantinescu este strâns legat de sistematizarea orașului (în special modernizarea străzilor) și de construirea mai multor sedii pentru școli. Un edificiu de cultură cu care buzoienii se mândresc este evidențiat de clădirea Colegiului Național „Bogdan Petriceicu Hașdeu”, edificat în anul 1893.
După mai bine de un secol de existență a Palatului Comunal, busturile aparținând lui Nicu I. Constantinescu
din Bulevardul Nicolae Bălcescu și respectiv de pe platforma scării principale a Palatului Comunal amintesc buzoienilor locul și rolul acestui primar în istoria orașului lor. O stradă îi poartă numele, iar din anul 2016 Sala de Festivități a Palatului Comunal (Primăria Municipiului Buzău) este cunoscută sub denumirea Sala I. Constantinescu.
Marca poștală cu valoarea nominală de 22 Lei, prezintă în imaginea sa portretul lui Nicu I. Constantinescu asociat unui detaliu de arhitectură a Palatului Comunal, obiectiv de valoare deosebită a patrimoniului cultural și arhitectonic al Municipiului Buzău.
Plicul „prima zi” înscrie în grafica sa brandul orașului Buzău (Buzău, oraș deschis), care a câștigat în anul 2021, la Londra, medalia de aur la un concurs în care s-au înscris principalele orașe ale Europei, inclusiv Parisul și Londra.
Romfilatelia mulțumește reprezentanților Primăriei Municipiului Buzău pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.
Ca semn de omagiu și prețuire pentru „crăișorul munților”, Parlamentul României a adoptat legea nr. 223 din 2023 prin care se instituie anul 2024 ca „Anul Avram Iancu”, pentru aniversarea a 200 de ani de la naşterea revoluţionarului Avram Iancu.
Pentru a marca acest eveniment istoric, Romfilatelia introduce în circulație marți, 27 februarie a.c. o emisiune aniversară cu titlul generic Avram Iancu, 200 de ani de la naștere, alcătuită dintr-o marcă poștală și o coliță dantelată, care au înscrise valorile nominale de 13 lei și respectiv 33 lei.
Desenul reprodus pe marca poștală a emisiunii reprezintă chipul lui Avram Iancu, într-o concepție aparținând lui Octavian Beu. În grafica coliței, alături de portretul, reprodus după o pictură a lui Mișu Popp, marca poștală asociază imaginea casei memoriale „Avram Iancu” cu un portret reprodus după o litografie a lui Ion Costande.
Avram Iancu se individualizează în istoria Transilvaniei. La numai 24 de ani devenise, în acceptul unanim al ardelenilor, „Craiul munților”. Cu el dialogau intelectuali precum Simion Bărnuțiu, Gheorghe Barițiu sau Alexandru Papiu Laurian, care își făceau cunoscută speranța: „Acest tânăr va duce națiunea mai departe”.
După ce satele din Munții Apuseni au fost atacate, Avram Iancu a intervenit și a reușit ca din toamna anului 1848, până în anul 1849, să facă din ținutul Munților Apuseni o „Țară Românească”. A organizat o rezistență împotriva atacurilor maghiare, însă după intervenția trupelor austriece și țariste a fost nevoit să cedeze.
Dezamăgit, s-a retras în liniștea munților ca un rătăcitor prin lume. Și-a găsit obștescul sfârșit la Baia de Criș. A fost înmormântat cu funeralii naționale la 13 septembrie 1872 în Panteonul Moților de la Țebea, lângă „Gorunul lui Horea”. Sute de moți au sosit călări, din Vidra de Sus (locul unde Avram Iancu văzuse lumina zilei), încă din data de 11 septembrie pentru a-l priveghea. Publicația Telegraful român prezenta textul: „Viața lui în totalitatea ei va rămâne o oglindă sinceră a vieții noastre naționale”.
„Numele lui Avram Iancu a devenit în curând un simbol puternic al libertății naționale, încât declararea sa oficială drept Erou al Națiunii Române, în 17 noiembrie 2016, a reprezentat doar validarea unui adevăr incontestabil” spune Preafericirea Sa, Patriarhul Daniel.
Romfilatelia mulțumește reprezentanților Bibliotecii Academiei Române, ai Muzeului Național de Istorie a României, ai Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia și ai Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva, pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.
Romfilatelia pune la dispoziția colecționarilor și a publicului larg, o nouă emisiune cu tematica Faună, sub titlul generic „Specii dispărute din fauna României”, compusă din patru timbre, un plic „prima zi” și un produs special în tiraj limitat. Emisiunea va fi introdusă în circulație joi, 22 februarie 2024.
Romfilatelia readuce în atenția opiniei publice cinci din speciile de erbivore mari, până nu demult parte din fauna existentă pe teritoriul actualei Românii.
Parcul Natural Vânători Neamț este singura arie protejată care și-a asumat prin planul de management „reintroducerea marilor erbivore sălbatice dispărute din fauna României”.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 4,60 lei este ilustrat Tarpanul – calul sălbatic (Equus ferus). Caii sălbatici au fost prezenți în stepele înghețate ce se întindeau din Câmpia de Nord Europeană și Siberia. Aceștia au existat și pe teritoriul actualei Românii, dovezile arheologice acoperind aproape întreaga țară.
Elanul (Alces alces) este redat pe timbrul cu valoarea nominală de 5 lei.
Aria istorică de distribuție a speciei s-a extins de la Pirinei până în Câmpia Rusiei, dacă e să ne referim la spațiul european. De altfel, ca dovadă a extinderii lor spre sud, elanii apar reprezentați alături de zimbri sau bouri în celebrele desene preistorice din peșterile Altamira, Lascaux sau Chauvet.
Dincolo de Carpați, în Moldova, elanul, denumit „plotun” de către strămoșii noștri, a fost și el remarcat în cronicile vremii.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 6 lei este ilustrată specia Saiga (Saiga tatarica), răspândită din Vestul Europei până în nord-vestul extrem al continentului american, fiind adaptată unui climat rece și uscat. Prezența saigăi pe teritoriul României este certificată în cronicile din secolul al XVI-lea. Țăranii moldoveni o cunoșteau de multă vreme sub numele de „oaie sălbatică”.
Bourul (Bos primigenius) este redat pe timbrul cu valoarea nominală de 13 lei.
Cu excepția nordului continentului, bourul a fost prezent în Europa, istoric vorbind, pe areale mari. Prezența bourului era certă în secolul al XII-lea în zona panonică, teritoriile baltice, unde bourul a trăit până în secolele XIV-XV, pentru ca în Polonia, unde a beneficiat de un statut special de protecție, să se mențină până la începutul secolului al XVII-lea.
Există presupunerea că bourul a dispărut din Moldova undeva în secolul al XV-lea, menținându-se în stare de libertate mai mult decât în alte părți din Europa. Dovadă a prezenței o reprezintă utilizarea peceților cu reprezentări clare a capului de bour cu coarne lungi, în formă de liră.
Colunul (Equus hemionus) este ilustrat pe plicul „prima zi” a emisiunii, fosilele lui fiind găsite pe mari areale: în jurul Mediteranei, la Marea Nord, în Caucaz sau pe malurile Volgăi. Intervențiile umane au făcut ca specia să dispară relativ rapid din peisajul european, efective reduse rămânând în sudul Europei și Caucaz, până prin 500 î.e.n..
Colunul a fost reintrodus în Ucraina, în Rezervația Biosferei Askania-Nova din regiunea Herson, încă din anii ‘50 și în Stepa Tarutino, în Bugeac, începând din 2020.
Romfilatelia mulțumește domnului Sebastian Cătănoiu, Director, Administrația Parcului Natural Vânători Neamț, pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.
Din dorința de a adăuga la bogata colecție cu tematica „Orașele României” noi mărci poștale, Romfilatelia introduce în circulație o nouă emisiune având ca subiect prezentarea unei cetăți istorice, devenită mai apoi orașul Giurgiu.
Sub titlul generic Orașele României, Giurgiu, emisiunea este compusă din patru mărci poștale, o coliță filatelică dantelată și un plic „prima zi”. Produsele emisiunii vor putea fi achiziționate din magazinele Romfilatelia, începând cu data de joi, 15 februarie a.c.
Monumentele reprezentative aparținând orașului Giurgiu, ale căror imagini se regăsesc pe mărcile poștale ale emisiunii, sunt: Ateneul „Nicolae Bălănescu”, Gara fluvială, Colegiul Național „Ion Maiorescu”, Gara Giurgiu și Turnul cu ceas.
Ateneul „Nicolae Bălănescu”, imagine a mărcii poștale cu valoarea nominală de 4,60 lei, reprezintă un lăcaș de cultură, construit în anul 1940 din inițiativa și cu sprijinul financiar al avocatului Nicolae Bălănescu. Fațada inspirată de modelul unui templu grecesc, oferă un plus de prețiozitate arhitectonică pentru clădirea care adăpostește un spațiu destinat activităților culturale, care oferă o sală de spectacole cu peste 300 de locuri și o sală de conferințe cu 90 de locuri.
Gara fluvială, imagine a mărcii poștale cu valoarea nominală de 5 lei, reprezintă o amenajare portuară începută încă din secolul al XVI-lea, ființând ca un port destinat în principal exportului de cereale în Imperiul Austro-Ungar și Otoman. În anul 1870, odată cu calea ferată, având cap-terminus portul Giurgiu, se asigură o legătură directă cu capitala București.
Actuala Gară fluvială (Palatul Fluvial Ramadan) a fost construită după proiectul arhitectului Petre Antonescu, căruia îi aparțin și alte proiecte de construcții de interes public: Arcul de Triumf, actualul sediu al Primăriei Capitalei, Palatul Kretzulescu din Bucureşti, Palatul Administrativ din Craiova etc.
Colegiul Național „Ion Maiorescu”, imagine a mărcii poștale cu valoarea nominală de 12 lei, prezintă fațada clădirii celui mai vechi liceu din oraș, instituție de învățământ ce poartă numele reformatorului și revoluționarului de la 1848. Școala, înființată în anul 1869, a devenit liceu în anul 1919. Ion Barbu (Dan Barbilian) a predat Matematica la acest liceu, iar dintre absolvenți merită menționați dirijorul George Georgescu, filosoful și istoricul Tudor Vianu, Nicolae Cartojan, pictorul Nicolae Dărăscu.
Gara Giurgiu, imagine a mărcii poștale cu valoarea nominală de 13 lei, a fost prima gară românească inaugurată în prezența Principelui Carol I, la 7 septembrie 1869, marcând finalizarea unui proiect inițiat în anul 1865 de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Locomotiva „Călugăreni”, folosită la prima cursă, rămasă în exploatare până în anul 1900, se află la Muzeul Căilor Ferate din București.
De menționat faptul că instituția de învățământ Colegiul Național „Ion Maiorescu” și Gara Giurgiu înscriu și un eveniment aniversar, 155 de ani de la inaugurare.
Turnul cu ceas, reprodus pe imaginea mărcii poștale a coliței filatelice dantelate (valoarea nominală de 33 lei) și pe plicul „prima zi” a emisiunii, reprezintă un simbol regăsit și pe stema orașului. Aflat în centrul orașului Giurgiu, a fost construit din piatră, ca foișor de observare, de către turci, în secolul al XVIII-lea. Modificările efectuate după sfârșitul ocupației otomane au adăugat turnului și un ceasornic. Amplasamentul turnului reprezintă punctul principal în jurul căruia s-a construit cu timpul orașul-port Giurgiu.
Romfilatelia mulțumește domnului Marius-Robert Cazanciuc, Vicepreședintele Senatului României, reprezentanților Episcopiei Giurgiului, ai C.N. Administrația Porturilor Dunării Fluviale SA Giurgiu, ai Muzeului de Istorie „Teohari Antonescu”, doamnei profesor Mădălina Lazăr și fotografilor Andrei Sfetcu și Emil Pălăngean, pentru colaborarea la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.
Pentru colecționarii de mărci poștale și pentru amatorii de previziuni ale destinelor personale, Romfilatelia introduce în circulație o emisiune filatelică tradițională, Zodiacul chinezesc. Anul Dragonului de lemn, compusă dintr-o marcă poștală cu valoarea de 25 lei și un plic „prima zi”. Emisiunea se va afla la dispoziția celor doritori începând cu data de joi, 8 februarie 2024.
Spre deosebire de Zodiacul european, Zodiacul chinezesc corespunde unei perioade de aproximativ un an. Zodiile încep cu Anul Nou chinezesc, în a doua Lună Nouă după solstițiul de iarnă, de aceea nu este sărbătorită mereu la aceeași dată. Este divizat în 12 secțiuni, dar fiecare dintre acestea aparține unui animal: tigru, iepure, dragon, șarpe, cal, capră, maimuță, cocoș, câine, porc, șobolan, bou. Un ciclu al Zodiacului chinezesc durează 60 de ani. În acest timp, toate zodiile trec, pe rând, prin fiecare dintre următoarele cinci elemente: metal, apă, lemn, foc și pământ.
Anul Nou chinezesc 2024 începe la 10 februarie 2024 și se încheie la 28 ianuarie 2025. Este Anul Dragonului de lemn.
Dragonul este considerat cel mai puternic semn din zodiacul chinezesc și este considerat simbol al puterii și energiei. Elementul lemn, asociat semnului Dragonului, ilustrează înflorirea și revigorarea naturii, inițiind o perioadă a unui început plin de vitalitate. Conform prezicerilor, Anul 2024 va fi caracterizat de aspecte practice și bogăție materială.
Dragonul, creatură mitologică, este înzestrat cu puteri extraordinare și este perceput în tradiția chinezească, drept simbol al puterii imperiale și al principiului masculin, Yang, asociat cu stabilitatea și fiabilitatea. Drept consecință, se anunță un an de progres sesizabil în care elementul Pământ, nutritiv și susținător, va stimula creșterea și dezvoltarea.
Anul Dragonului de lemn poate aduce și provocări, în special, legate de mândrie. Deși inteligent și creativ, Dragonul, poate deveni sensibil și încăpățânat, îndeosebi în situație de conflict.
Copiii născuți în anul 2024 se vor remarca printr-o personalitate puternică și independentă. Acești mici dragoni, încrezători și curajoși, nu vor recunoaște autoritatea, bazându-se doar pe fapte și vor fi evidențiați pentru curiozitatea lor, abilitatea de a aplana stări conflictuale și lipsa de teamă în fața concurenței.
Potrivit astrologilor, Anul 2024 va oferi fiecăruia șansa de a-și simți propria forță și de a participa la evenimente de amploare, într-o lume regăsită într-un mediu de progres vizibil în toate domeniile vieții la care adăugăm o îndeplinită speranță de pace și concordie.
Romfilatelia oferă colecționarilor pasionați și marelui public, o emisiune de mărci poștale având ca subiect pictura, compusă din 3 timbre, o coliță filatelică și un plic „prima zi”. Imaginile reproduc lucrări aparținând unui mare artist român, Ion Alin Gheorghiu. Sub titlul „Mari artiști români. Ion Alin Gheorghiu” emisiunea va fi introdusă în circulație vineri, 26 ianuarie a.c.
Unul dintre cei mai importanți artiști postmoderniști, Ion Gheorghiu, (1929-2001), Alin pentru prieteni, timp de 45 de ani s-a impus în elita plasticii românești și internaționale, exprimându-se în pictură, sculptură, artă decorativă și, câteodată, în scris. A fost membru titular al Academiei Române.
Un artist original, pentru care talentul înseamnă, înainte de toate, o mare răspundere, inteligent și cultivat, harnic și laborios, cu o necruțătoare disciplină a lucrului zilnic („Inspirația, dacă există, trebuie să te găsească la șevalet cu pensula în mână”) folosind numai, mijloace tradiționale, a dezvoltat o tehnică desăvârșită de glasiuri, frotiuri, suprapuneri savante – un centimetru pătrat din oricare pânză a sa e o nestemată. A trecut natural de la figurativ la non-figurativ, treptat, fără salturi surprinzătoare, fiecare etapă din creația sa fiind la fel de cuceritoare și recognoscibilă.
Lucrările lui Alin Gheorghiu conferă imaginilor un permanent nimb de noutate, surprinzătoare. „Labirintul” pânzelor sale scoate în evidență, simultan misterul și calea. Ca orice mare artist, Alin Gheorghiu este greu de încadrat didactic. E original fără ostentație, e cultivat stilistic și istoric. Arta lui Gheorghiu este greu de definit. E de admirat, de savurat ca o călăuză în miracolul vizualității.
Artă care nu descrie, ci reface, pictura lui Gheorghiu, generic denumită, de la o vreme (1970) GRĂDINA SUSPENDATĂ, unde morfologii și forme naturale – sămânță, floare, fruct – explodează în deformări de structuri antrenând concentric unde de propagare infinit reverberate, se adună mai apoi, după 1985, în COMPOZIȚII fără titlu, alcătuiri organice din aceleași forme-arhetip adunate într-un tot unitar, cu sentiment sacru, o variantă a muntelui ca imagine a lumii, ca imagine a legăturii pământ-cer. Această serie inspirată de icoana Maicii Domnului și de interpretările sale după portretele pictorului italian Giuseppe Arcimboldo, fără voința pictorului, au căpătat în timp numele de MADONE. Filiația din icoană pe sticlă e o evidență nu numai prin cromatică, cât și prin desenul prezent mereu, osatură coordonatoare a formelor sale. Candoarea umilului iconar anonim, „bătăile lui de inimă”, se simt în pictura lui Gheorghiu, auresc imaginea cu lirism și armonie.
Sculpturile – HIMERE – un îndrăzneț salt în spațiu, nu împlinesc numai ideea fundamentală a formelor picturale, ci trăiesc cu o forță monumentală neobișnuită. Ion Alin Gheorghiu nu poate fi încadrat în niciun curent, printr-o operă de o vastitate copleșitoare el a zidit o lume paralelă, credibilă, o altă realitate bazată pe legi precise, ruptură și echilibru.
Mărcile poștale cu valorile de 2 lei și 4 lei reproduc două picturi aparținând unui concept artistic personal cunoscut ca domeniul „grădinilor suspendate”. Marca poștală cu valoarea nominală de 22 lei, reproduce o pictură cunoscută sub denumirea „Compoziție”. Marca poștală a coliței filatelice cu valoarea nominală de 33 lei reproduce o sculptură a lui Ion Alin Gheorghiu, intitulată „Himera”. Plicul „prima zi” prezintă o compoziție care îmbină imaginea portretului pictorului cu o creație artistică reprezentativă pentru stilul caracteristic lucrărilor sale.
Romfilatelia mulțumește doamnei Anamaria Smigelschi, soția pictorului, pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.
Ca în fiecare an, pe 15 ianuarie, timbrul românesc marchează Ziua Culturii Naționale.
Emisiunea din acest an, având subiectul generic O prietenie pentru eternitate, alcătuită din 2 timbre, 1 plic „prima zi” și o mapă filatelică cu produs special în tiraj limitat, va fi introdusă în circulație de Romfilatelia luni, 15 ianuarie.
Cea mai frumoasă prietenie din literatura românească, trăită de două personalități rămase în tezaurul cultural românesc, îi are ca protagoniști pe Mihai Eminescu și Ion Creangă.
Numit revizor școlar la Iași, la intervenția directă a lui Titu Maiorescu, poetul Mihai Eminescu îl cunoaște pe hâtrul povestitor în timpul unei inspecții la Școala numărul 2 din Păcurari, unde Creangă era institutor. S-au împrietenit în scurt timp, poetul fiind impresionat de hazul lui Creangă, de felul în care rostea vorbele, proverbele și zicătorile din popor, de agerimea minții sale.
La vremea aceea, Ion Creangă nu s-a dedicat scrisului, dar există destule argumente care să susțină ideea că Eminescu l-a îndemnat să ia condeiul în mână.
De altfel, introducerea povestitorului în cercul Junimii și prezentarea în plenul acesteia a primei scrieri, respectiv povestea „Soacra cu trei nurori”, dovedesc cu prisosință rolul marelui poet în lansarea în lumea scrierilor, a lui Ion Creangă.
La fiecare poveste scrisă, cum a fost și „Harap Alb”, Creangă îi cerea părerea lui Eminescu. Acesta refuză să îi facă corecturi, zicându-i: „Lasă, Creangă, ai să citești la Junimea, tu nu ai nevoie să fii corectat de nimeni”.
După ce Eminescu a fost destituit abuziv din funcția de revizor școlar, bunul său prieten i-a oferit o lungă perioadă de găzduire la Bojdeuca sa din Țicău. Poetul nu suporta însă ideea de a fi o povară și a decis să plece la București.
Creangă a rămas fără prieten și, totodată, fără un om plin de învățătură. Deși a păstrat mereu legătura cu marele poet, lipsa acestuia era greu de suportat. Scrisorile adresate acestuia dezvăluie starea povestitorului: „Ai plecat și mata din Iași, lăsând în sufletul meu multă scârbă și amăreală. Să deie Dumnezeu să fie mai bine pe acolo, dar nu cred… Această epistolie ți-o scriu în cerdacul unde de atâtea ori am stat, unde mata, uitându-te pe cerul plin cu minunății, îmi povesteai atâtea lucruri frumoase… frumoase…”.
Într-o altă epistolă, Creangă îl interoghează: „Ce-i cu Bucureștiul, de ai uitat cu totul de Iașul nostru cel oropsit?…Veronica a fost astăzi pe la mine și mi-a spus că și cu dânsa faci ca și cu mine. De ce? Ce rău ți-am făcut noi?… De Crăciun te așteptăm să vii… Vino, frate Mihai, vino, căci fără tine sunt străin!!!”
La aflarea veștii că Eminescu e bolnav, Creangă a suferit mai multe atacuri de epilepsie, iar moartea poetului a fost o lovitură nimicitoare. În decembrie, în anul morții poetului, se stingea din viață și marele povestitor ale cărei scrieri se regăsesc, traduse, în operele literare ale lumii. De menționat că în același an, la 4 august 1889, răpusă de durere, muza de o viață a marelui poet, Veronica Micle, își află sfârșitul la Mănăstirea Văratec.
Mărcile poștale ale emisiunii cu valorile nominale de 10 lei și 13 lei ilustrează „în tandem” porterete cunoscute ale celor doi mari reprezentanți ai literaturii române, ca un simbol al unei puternice legături de suflet. Reproducerea alternativă a celor două portrete în maniera „ prim plan și plan secundar” ilustrează sugestiv strânsa prietenie dintre cei doi.
Blocul special de colecție, adaugă la imaginile mărcilor poștale pe cele ale Caselor memoriale de la Humulești și Ipotești, alături de un text definitoriu al prieteniei aparținând lui A. D. Xenopol.
Romfilatelia mulțumește reprezentanților Bibliotecii Academiei Române și Muzeului Național al Literaturii Române pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.
O nouă emisiune de mărci poștale, având ca subiect fauna, este realizată de Romfilatelia și introdusă în circulație cu ocazia „Zilei Mondiale a Rezervațiilor și a Parcurilor Naturale”, joi, 11 ianuarie a.c.
Este prima zi din calendarul ecologic al lumii, ales la inițiativa mai multor organizații ecologiste pentru a marca cea de-a 84-a aniversare de la înființarea Rezervației Naturale Barguzinsky din Rusia, în anul 1997. De menționat că în luna mai a anului 1927, au fost instituite în țara noastră primele două rezervații naturale, în zona Dobrogei.
Zonele protejate și zonele conservate comunitare reprezintă o modalitate care contribuie nemijlocit la conservarea biodiversității și a naturii în general.
La nivel național au fost desemnate peste 900 de rezervații naturale și monumente ale naturii. Dintre acestea, Romsilva are în administrare 22 de parcuri naționale și naturale, și peste 190 de rezervații naturale și monumente ale naturii.
Mărcile poștale ale emisiunii Ziua mondială a rezervațiilor naturale ilustrează în imaginile lor zimbrul aparținător al speciei Bison bonasus, specie de bizon care se găsește în Europa. Apare descris pentru prima dată în literatura științifică de Carl Linneé, în 1758. În 1996 a fost inclus în categoria speciilor în pericol. Zimbrul este cel mai mare mamifer terestru din Europa, odinioară prezent pe tot continentul cu excepția Spaniei, Italiei și nordului Scandinaviei.
În România, zimbrii sălbatici se află în Parcul Natural Vânători Neamț, Munții Țarcu și Munții Făgăraș. Deși ieșiți din categoria speciilor vulnerabile, zimbrii au mare nevoie de intervenții pentru conservare.
Zimbrul face parte din categoria rumegătoarelor, aparținând familiei Bovidae, răspândită în trecut în regiunile emisferei nordice. Are o lungime de 2,9 – 3 metri și o înălțime de cca. 1,9 metri, cântărind de la 300 la 930 kg. Este mai înalt decât ruda sa apropiată bizonul american. Este un animal ierbivor.
Ultimul zimbru din Moldova a fost vânat în anul 1762, iar din Transilvania în anul 1790. În 1927 mai puțin de 50 de zimbri mai rămăseseră în lume, în incinta unor grădini zoologice. Ei au fost reintroduși cu succes în sălbăticie începând cu 1951.
În România, zimbrii pot fi văzuți în Rezervația Dragoș-Vodă de la Vânători Neamț. Zimbrii au fost introduși în România în anul 1958 când primele două exemplare au fost aduse din Polonia și ținute într-o rezervație din Hațeg. Ideea zimbrilor în libertate pe teritoriul României, s-a materializat în anul 1999, printr-un program susținut de Banca Mondială și Uniunea Europeană.
Imaginile mărcilor poștale cu valorile nominale de 2, 3, 6 și 25 Lei prezintă zimbrii în diverse ipostaze surprinse în stare de libertate în Rezervația Vânători Neamț, iar manșetele minicolilor reproduc imagini inedite ale peisajului teritoriului în care aceștia conviețuiesc.
Romfilatelia mulțumește pentru sprijinul documentar domnilor Sebastian Cătănoiu, director și ing. Lică Balmoj, din partea RNP-Romsilva Administrația Parcului Natural Vânători Neamț și domnului Gheorghe Popa, fotograf.
