Romfilatelia vine în întâmpinarea pasionaţilor de floră, prin introducerea în circulaţie joi, 19 octombrie 2023, a emisiunii de mărci poștale Cactuși.
Cactușii fac parte din familia Cactaceae, care conţine peste 4000 de specii. Cuvântul „káktos” provine din limba greacă și înseamnă plantă spinoasă. Datorită depozitării apei în ţesuturi, cactușii mai sunt cunoscuţi și sub denumirea de „cămila verde”.
Chamaecereus silvestrii (Speg.) Britton & Rose este o specie ilustrată pe marca poștală cu valoarea nominală de 2,40 Lei.
Denumire populară: Peanut cactus
Date generale: Este un cactus originar din Argentina (Tucuman) unde crește în zone deșertice sau cu tufărișuri uscate.
Descriere: tulpinile sunt de culoare verde deschis, cu 8-10 coaste, și pot atinge o anvergură de 15 cm, dar nu depășesc de obicei înălțimea de 10 cm. Areolele prezintă 10-15 spini fragili, bruni. Florile, cu aspect de pâlnie, sunt roșii-portocalii, de circa 5-7 cm lungime. Acestea apar către sfârșitul primăverii – începutul verii și sunt adeseori în număr mare pe tulpini.
Mammillaria beneckei C.Ehrenb. este o specie reprodusă pe marca poștală cu valoarea nominală de 3,10 Lei.
Denumire populară: Benecke’s Nipple Cactus
Date generale: Este o specie nativă în Vestul și Centrul Mexicului, unde ajunge la altitudini de circa 1600 m. Crește în păduri cu frunze căzătoare, în asociere cu alte xerofite și suculente.
Descriere: Plantele sunt solitare la început, apoi formează grupuri de până la 50 cm diametru. Tulpinile sunt globulos alungite, verzi până la verzi maroniu, au 5-10 cm înălțime, 5-7 cm diametru, cu mamile conice, tuberculate; au spini 12-15, de 8-12 mm lungime. Florile sunt mari, galbene-oranj, 3 cm diametru, se deschid seara. Fructele sunt roșii.
Acanthocalycium spiniflorum (K.Schum.) Backeb. este o specie redată pe marca poștală cu valoarea nominală de 3,50 Lei.
Date generale: Cunoscută și ca Echinocactus spiniflorus, specia este nativă în Argentina, unde este răspândită pe scară largă și abundentă local. Crește în regiunile muntoase ajungând până la circa 2400 m altitudine. Preferă habitatele subarbustive, aflate pe soluri pietroase, din zonele cu perioade reci peste iarnă.
Descriere: Plantă solitară sau ușor ramificată, cu tulpina de obicei de până la 15 cm, sferică spre ușor cilindrică, poate atinge până la 60 cm înălțime și 15 cm diametru, cu 16-20 coaste, verde pal până la închis. Areolele au 10-20 spini, gălbui, 0.5-4 cm. Florile sunt alb-roze, cu diametru de 4 cm, tubuloase, cu baza garnisită cu spini (de unde și denumirea de spiniflorum). Fructele sunt globuloase, de cca. 1 cm diametru.
Opuntia gosseliniana F.A.C.Weber este o specie ilustrată pe marca poștală cu valoarea nominală de 22 Lei.
Denumire populară: Santa Rita prickly pear, Violet prickly pear
Date generale: Specia este cunoscută și ca Opuntia santa-rita sau Opuntia violacea var. santa-rita. Nativ, crește în regiunile deșertice din Arizona, New Mexico, Texas, Sonora, Mexic, la circa 700-1600 m altitudine, pe soluri nisipoase sau pietroase.
Descriere: arbust sau arbore mic, suculent, bogat ramificat, cu trunchi scurt, drept, până la 2 m înălțime, 3 m diametru. Este o specie foarte atractivă cu ramificații plate, rotunde, asemănătoare unor urechi de culoare roșcată sau violacee, în special în stadiile tinere și când temperaturile scad iarna. Areolele au glohidii (perișori) gălbui și spini rari pe ramificațiile bătrâne. Florile sunt galbene, pe vârfurile ramificațiilor; apar primăvara-vara. Fructele sunt roșii-vișinii, zemoase, comestibile.
Romfilatelia mulţumește reprezentanților Grădinii Botanice „Dimitrie Brandza” a Universității din București pentru consultanță și doamnei Elisabeta Popescu pentru sprijin fotografic la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.
Animalele, spre deosebire de oameni, pot supraviețui sute de ani. Nu se cunoaște secretul longevității lor, însă ceea ce iese clar în evidență este faptul că cele mai longevive specii trăiesc în oceane, putând uneori atinge vârste de mii de ani.Romfilatelia abordează această tematică în premieră, introducând în circulație vineri, 3 noiembrie a.c. emisiunea de mărci poștale Campionii longevității, alcătuită din 4 timbre, 1 plic „prima zi” și o mapă specială.
Mărcile poștale ale emisiunii reproduc imaginile balenei de Groenlanda (valoarea nominală de 2,30 lei), țestoasei de Seychelles (valoarea nominală de 3,50 lei), hidrei de apă dulce (valoarea nominală de 9 lei) și rechinului de Groenlanda (valoarea nominală de 14 lei). Longevitatea acestora este înscrisă între 200 și 400 de ani, exceptând hidra de apă dulce, considerată potențial nemuritoare.
Pe plicul „prima zi” este redată scoica perliferă de apă dulce (Margaritifera margaritifera), cu o durată lungă de viață, recordul înregistrat fiind de 280 de ani.
Balena de Groenlanda (Balaena mysticetus) face parte din subordinul balenelor cu fanoane, cunoscute pentru metoda lor de hrănire prin filtrare.
Balena de Groenlanda ajunge până la 18 m lungime și 100 t greutate.
Longevitatea speciei este remarcabilă, unele exemplare având o vârstă estimată la peste 200 de ani.
Țestoasa gigantică de Seychelles (Aldabrachelys gigantea) trăiește în insulele Seychelles din estul coastelor Africii și este similară ca dimensiuni cu la fel de faimoasele lor rude, țestoasele din Galapagos. Animalele ajung la 1.2 m lungime și aproximativ 250 kg greutate. Țestoasa gigantică din insulele Seychelles este cunoscută pentru longevitatea sa impresionantă de până la 200 de ani, ceea ce o face una dintre cele mai longevive specii de pe Terra.
Hidra verde, Hidra de apă dulce (Hydra viridissima) este un mic organism de apă dulce înrudit cu meduzele și coralii, care trăiește în ape stătătoare din zona temperată în emisfera nordică. Dimensiunea sa este destul de mică, de aproximativ 10 mm. Hydra nu prezintă semne de îmbătrânire, iar acest lucru i-a determinat pe oamenii de știință să o considere potențial „nemuritoare din punct de vedere biologic”.
Rechinul de Groenlanda (Somniosus microcephalus) este o specie de rechin extrem de interesantă, care trăiește în apele reci ale Atlanticului de Nord, în special în jurul Groenlandei. Numele speciei („microcephalus”) face referire la capul său relativ mic în comparație cu corpul masiv. Animalul ajunge la 2-7 m lungime și 400-1400kg.
Rechinul de Groenlanda este considerat una dintre cele mai longevive specii de rechini. Se consideră că indivizii acestei specii pot trăi timp de secole, iar exemplare vechi de 200-400 de ani au fost identificate în studii recente.
Romfilatelia mulțumește Cercet. Șt. Gr. I Luis Popa, directorul Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” pentru consultanța documentară acordată la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.
Romfilatelia introduce în circulație luni, 23 octombrie 2023, emisiunea de mărci poștale Artiști români contemporani. Ștefan Câlția, aducând în atenția colecționarilor și iubitorilor de frumos, unul dintre cei mai importanți creatori de artă ai momentului.
Biografia lui Ștefan Câlția se reflectă în activitatea sa artistică prin apartenența la loc, formare și educație. Ștefan Câlția se naște în 15 mai 1942 în Brașov și este cel de-al doilea copil din cei șase ai Paraschivei și ai lui Aurel. În 1944, familia se mută în Făgăraș, așadar copilăria și-o petrece adesea în Șona, în casa de lângă biserică, la bunica Eudochia.
Formația artistică a pictorului este clădită la Liceul de Arte Plastice și Muzică din Timișoara, avându-l ca profesor pe graficianul Julius Podlipny (1955-1963), respectiv sub îndrumarea lui Corneliu Baba în cadrul Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” (1964-1970). Din anul 1992, Ștefan Câlția devine profesor la Academia de Arte din București, la secția de pictură, împreună cu alți colegi de breaslă. În perioada 1992-1996 este decan al Facultății de Arte Plastice, iar după 1996, șef al Catedrei de Pictură din cadrul aceleiași universități.
Odată cu înființarea „Galeriei Posibilă” la începutul anilor 2000, desfășoară o serie de expoziții în muzeele de artă din țară, și nu numai (București, Timișoara, Iași, Cluj, Chișinău etc.). Din anul 2013, artistul este implicat, alături de „Galeria Posibilă” și Asociația Sătească „Șona Noastră”, în întărirea comunității din satul Șona.
Lucrările lui Ștefan Câlția evocă farmecul ordinii lumești a lucrurilor. Frumusețea albastrului pe care pictorul îl zărește pe dealurile copilăriei transpare și în lucrările sale. Casa părinților, precum și alte monumente arhitecturale ridicate în Șona, devin un motiv major în pictura lui Câlția: „Casa e locul tău, locul în care te simți ocrotit pentru că ești înconjurat de obiecte, dar mai ales în casa ta ești înconjurat de visele tale.” Șura albastră, pictură reprodusă pe timbrul cu valoarea nominală de 3,50 lei, ocupă un loc aparte, în Casa albastră de la Șona, Făgăraș.
În lucrarea Cer alb (2016), reprodusă pe marca poștală cu valoarea nominală de 35 lei din colița emisiunii, prospețimea cromatică a casei complementează simetria universală și armonizează relația cu brunul pământesc. În colița emisiunii este redat și autoportretul pictorului Ștefan Câlția. Pentru Cântărețul și casa albastră (2014), lucrare ilustrată pe marca poștală cu valoarea nominală de 1,60 lei, intuim o integritate a universului înconjurător și, odată cu acesta, un sentiment de veșnicie a prezentului. Amintiri cu luna (2014), pictură redată pe marca poștală cu valoarea nominală de 24 lei, evocă sinteza unui univers privit ca metaforă a lumii, o scenă de teatru interpretată de actorii ei, un organism viu ce păstrează amintirile și care se transformă odată cu omul.
Romfilatelia mulțumește Fundației Ștefan Câlția pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.
Romfilatelia continuă seria emisiunilor de mărci poștale cu tematica Colecții și introduce în circulație vineri, 17 noiembrie a.c., emisiunea de mărci poștale Biblioteca Națională a României. Colecții, alcătuită din 2 timbre și 1 plic „prima zi”.
Biblioteca Naţională a României este posesoarea unora dintre cele mai însemnate valori documentare din tezaurul naţional.
Între colecţiile sale patrimoniale, se remarcă și fondul de carte românească veche și rară, care cuprinde mărturii ale evoluţiei culturii scrise în ţara noastră, veritabile comori literare și bibliofile.
O astfel de operă, a cărei semnificaţie întru devenirea limbii române în forma ei cea mai aleasă nu poate fi uitată, este Biblia de la București sau Biblia lui Șerban Cantacuzino, prima biblie tipărită în limba română în anul 1688 (detaliu redat pe timbrul cu valoarea nominală de 10 lei).
Lucrarea reprezintă prima ediţie integrală în limba română a Sfintelor Scripturi, tipărită cu caractere chirilice, în două tiraje, sub patronajul domnitorului Șerban Cantacuzino, respectiv al succesorului său, Constantin Brâncoveanu. Printre numele importante care au făcut parte din colectivul traducătorilor, se numără cărturarii Nicolae Spătaru-Milescu, Mitrofan, episcop de Huși, și fraţii Șerban și Radu Greceanu.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 12 lei este redat un detaliu din cartea Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia: con la descrizione del paese; natura, costumi, riti, e religione degli abitanti …
Lucrarea constituie cronica alcătuită de secretarul de limbă italiană al lui Constantin Brâncoveanu, florentinul Anton-Maria Del Chiaro, publicată pe cheltuiala autorului la Veneţia, în 1718, la patru ani de la mazilirea domnitorului. Scriitorul italian radiografiază societatea munteană în ansamblul ei, aplecându-se asupra diferitelor aspecte ale vieţii localnicilor, dar și asupra momentelor istorice tulburătoare din acea perioadă.
Ediţia include o planșă executată de gravorul Alessandro Dalla Via, după desenele lui Pietro Uberti, înfăţișând portretul domnitorului Constantin Brâncoveanu, în medalion central, purtând menţiunea „Costantino Bassaraba Brancovani Principe di Valachia Decollato in Costantinopoli MDCCXIV” [„Constantin Basarab Brâncoveanu Principele Valahiei Decapitat în Constantinopol 1714”], iar în cele patru colţuri, portretele în medalion ale fiilor domnitorului, Constantin, Ștefan, Radu și Matei. În compoziţie, apare și stema Ţării Românești, acvila cu capul conturnat, purtând în cioc o cruce și având reprezentat în dreapta soarele, iar în stânga luna Crai Nou.
Pe plicul prima zi este redat manuscrisul lucrării Înșir’te Mărgărite – manuscris (text de Vasile Alecsandri) – ilustrație de Regina Elisabeta – Carmen Sylva.
Regina Elisabeta a avut o legătură sufletească deosebită cu poetul Vasile Alecsandri, care a scris și o poezie special pentru ea la moartea unicului ei copil și care a sfătuit-o să își aleagă ca pseudonim literar numele de Carmen Sylva. Manuscrisul este deosebit de delicat și frumos anluminat, în culori vii și cu ornamente grafice din aur coloidal.
Romfilatelia mulțumește reprezentanților Bibliotecii Naționale a României pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.
Romfilatelia dedică un nou proiect filatelic bogatului patrimoniu muzeal din România, introducând în circulație, vineri, 10 noiembrie 2023, emisiunea de mărci poștale Muzeul Național Peleș. Colecții, alcătuită din 4 timbre, 2 plicuri „prima zi” și un set de 4 cărți poștale maxime pentru pasionații de maximafilie.
Cele patru timbre ale emisiunii ilustrează piese reprezentative, de mare valoare artistică, din colecțiile Muzeului Național Peleș.
Colecția de orologerie a muzeului Național Peleș este alcătuită din peste cincizeci de piese, variate ca tipologie, acoperind o gamă largă de modele, de la ceasurile pendule – de podea sau de perete – până la ceasurile-cartel, ceasurile de consolă, de șemineu și de masă, ceasuri deșteptătoare și de buzunar.
Ceasul de masă cu pendul de pe biroul cabinetului de lucru al regelui Carol I a fost fabricat în Germania, la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Deși fidel tradiției germane, sub semnul căreia a așezat întregul proiect arhitectonic și decorativ al reședinței de vară de la Sinaia, regele Carol I a abordat, în materie de orologerie, producția „nobilă” a epocii, piesele „de Curte”, mai precis, acele tipologii inspirate de recurența modelelor istoriste.
În cadrul colecției, un segment important îl reprezintă cele zece ceasuri franțuzești, variate ca material, cu carcase elegante, realizate în stiluri diverse. Unul dintre ele este ceasul de masă din bronz aurit și marmură, pe al cărui mecanism apare marca firmei de orologerie și inscripția „Samuel Marti. Medaille d’or. Paris. 1900” (timbrul cu valoarea nominală de 3,10 lei).
Un ceas de masă cu pendul, aflat în colecție, cunoscut ca „amorașul”, datorită personajului statuar din bronz, îmbină în ansamblul său bronzul auriu rafinat cu marmura și emailul. Aparține sfârșitului celui de al XIX-lea secol și a fost realizat într-un atelier englez din Londra (timbrul cu valoarea nominală de 4,70 lei).
Muzeul Național Peleș deține în patrimoniul său de orologerie un interesant serviciu de șemineu, unic ca abordare stilistică, operă a atelierului Commun & Manceau din Paris. Inspirat de stilul retour d’Egypte, ceasul din metal comun și soclu de marmură neagră are corp piramidal, sprijinit de doi sfincși adosați, și este decorat cu zeități, animale sacre și hieroglife egiptene (timbrul cu valoarea nominală de 9 lei).
Ceasul francez din bronz aurit, din budoarul reginei Elisabeta, este o piesă elegantă, cu cadran circular, pe care își sprijină mâna dreaptă, ce ține grațios un răvaș, personajul feminin înveșmântat în costum din epoca Louis-Philippe (1830-1848) (timbrul cu valoarea nominală de 22 lei).
Romfilatelia mulțumește domnului director Narcis-Dorin Ion și echipei de documentare a Muzeului Național Peleș pentru sprijinul oferit la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.
Pentru a celebra Nașterea Domnului, Romfilatelia a pregătit, ca în fiecare an, emisiunea cu tematica „Crăciun”, alcătuită din două timbre, o coliță dantelată, un plic „prima zi” și un produs special cu timbru de argint, realizat în tiraj limitat.
Emisiunea „Crăciun 2023” va fi introdusă în circulație joi, 23 noiembrie.
Marca poștală cu valoarea nominală de 3,10 lei reproduce imaginea unei icoane având ca temă Nașterea Domnului, iar cea cu valoarea nominală de 12 lei, imaginea unei icoane având ca subiect Buna Vestire. Marca poștală, cu valoarea nominală de 35 lei, a coliței filatelice dantelate, reproduce imaginea unei icoane ferecate în argint având ca subiect Fecioara cu pruncul.
Crăciunul sau Nașterea Domnului (nașterea lui Iisus Hristos) este o mare sărbătoare creștină celebrată la 25 decembrie (după Stil nou, în calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (după Stil vechi, în calendarul Iulian), în fiecare an. Sărbătoarea face parte din cele 12 praznice împărătești ale bisericii de rit bizantin. Crăciunul este declarat și sărbătoarea legală în anumite țări unde creștinii sunt majoritari.
Începutul secolului XX înscrie Crăciunul și ca o sărbătoare laică, celebrată atât de creștini cât și de necreștini ca un prilej de schimb de cadouri, sau pentru copii al „darurilor de la Moș Crăciun”.
Crăciunul a început să fie serbat de către creștini pe 25 decembrie, după cel puțin trei secole de la începuturile misiunii de evanghelizare, a apostolilor, anume în secolul al IV-lea în Vest și începând cu cel de-al V-lea secol în Est. Inițial sărbătoarea nașterii lui Hristos era celebrată pe 6 ianuarie, pornind de la viziunea că „Iisus S-a arătat ca Fiul lui Dumnezeu, la botez.”
O sărbătoare, populară la Roma, celebra pe 25 decembrie nașterea Soarelui neînvins (Nati, Deus Sol Invictus), ca simbol al renașterii soarelui și alungării iernii. S-a convenit astfel că există frecvente analogii între renașterea Soarelui și nașterea lui Hristos (Hristos este „Lumina Lumii”).
Imaginile reproduse pe mărcile poștale ale emisiunii „Crăciun 2023”, aparțin unor icoane din patrimoniul Bisericii „Sfântul Mina Vergu” din București, zidită în anul 1725 de către boierul Vergu și Ancuța Doamna.
Se crede că Domnița Ancuța ar fi fost fiica lui Constantin Vodă Brâncoveanu, căsătorită cu Ianache Văcărescu.
Cutremurele și incendiile au adus mari stricăciuni zidirii ceea ce a impus mai multe reparații și transformări. Reparația și refacerea bisericii în anul 1900, au fost făcute cu contribuția bănească a primarului Capitalei Constantin F. Robescu. După cutremurul din 1940 s-a trecut la o acțiune de restaurare radicală. Biserica a fost de asemeni în totalitate repictată în perioada anilor 1980-1981, și înzestrată cu o nouă catapeteasmă, în anul 1991.
Biserica a avut trei hramuri: Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, (prăznuit la 26 octombrie), Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (cu prăznuire la 8 noiembrie), Sfântul Mare Mucenic Mina (prăznuit la 11 noiembrie). Icoana Sfântului Mina este îmbrăcată în broderie aurită, fiind adusă în anul 1847, rămasă întreagă după un incendiu la biserica Stelea. Moaștele Sfântului Mare Mucenic Mina au fost aduse de la Mănăstirea „Prodromu” de la Muntele Athos în anul 1874 obținute de emisari trimiși la Muntele Athos care au istorisit despre salvarea miraculoasă (din foc) a icoanei Sfântului.
Romfilatelia mulțumește Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru Înalta Rezoluție, binecuvântare și reprezentanților Bisericii Sf. Mina Vergu din București, pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.
Romfilatelia dedică sportului minții o emisiune de mărci poștale intitulată Șah!, care va fi introdusă în circulație marți, 12 decembrie a.c. Emisiunea, alcătuită din 4 timbre și un plic „prima zi”, vine în întâmpinarea pasionaților de șah.
Jocul de șah este unul de strategie, cu participarea a doi jucători. Rădăcinile lui lingvistice vin din persană, unde Shah înseamnă rege. Apărut în India, jocul s-a răspândit mai apoi în China, Rusia, Persia și diferite țări europene.
Primele prezențe ale acestui joc în spațiul românesc sunt semnalate în jurul anului 1700 ca fiind practicat de elite. În secolul al XIX-lea cunoaște o răspândire vizibilă, odată cu apariția cercurilor, cluburilor și publicațiilor de specialitate. La Biblioteca Academiei Române se păstrează cel mai vechi manuscris despre sportul minții, Le Jeu d’echecs (Șahul), datat 4 aprilie 1838, în traducere românească, făcută de Francisk Rusizki.
Un moment de referință în istoria șahului românesc îl constituie fondarea Federației Române de Șah la 4 ianuarie 1925, și atunci când actul de constituire a Federației de Șah a fost oficializat prin adeziunea a 26 de cercuri de șah, în data de 14 martie 1926. În aceeași zi este ales primul comitet de conducere prezidat de scriitorul Mihail Sadoveanu. Revista de șah apărută la Soroca, devine mai apoi Revista Română de Șah, cu apariție începând cu anul 1930.
De remarcat că în anul 1924 a fost fondată Federația Internațională de Șah (FIDE). Reprezentantul României, Ion Gudju, se află printre cei 15 semnatari. Printre primele titluri de Maestru Internațional acordate de FIDE sunt și cele ale șahiștilor dr. Octav Troianescu și Ștefan Erdely, în anul 1950. În elita șahistă românească se remarcă, începând cu anul 1952, Victor Ciocâltea, campion național, și mai apoi în anii 1959, 1961, 1969, 1970, 1971, 1975 și 1979. A reprezentat România la 11 Olimpiade de Șah. În 1957 a primit titlul de Maestru Internațional și cel de Mare Maestru Internațional, în 1978. În 1962, la cea de-a XVI-a Olimpiadă, de Șah l-a învins pe celebrul Bobby Fischer.
Printre șahiștii de valoare ai României se înscrie și Elisabeta Polihroniade, câștigătoare a 7 titluri de campioană a României, între anii 1966 și 1978 și a 9 Medalii Olimpice (din 10 participări). A fost și o foarte cunoscută autoare a unor lucrări de șah.
O prezență surprinzătoare în lumea șahului este Florin Gheorghiu, care, la 16 ani, obține locul II la Campionatul Mondial de juniori de la Haga (1961). Doi ani mai târziu cucerește titlul de campion mondial de juniori. Este considerat cel mai mare șahist român din toate timpurile. (În 1981 a fost al 3-lea jucător al lumii).
Printre jucătorii din ultima perioadă îi avem pe Dieter Nisipeanu, clasat al 15-lea în clasamentul mondial al anului 2005, pe Constantin Lupulescu (cel mai bun jucător român în activitate, 2015) și pe Bogdan-Daniel Deac (posesor al titlului de Maestru Internațional, în iunie 2014, la vârsta de 12 ani). Este considerat unul dintre cei mai valoroși șahiști români (locul 39 mondial).
Șahul trebuie văzut însă și ca un adevărat sport de masă, practicat de la cea mai fragedă vârstă până la cea a senectuții. Printre pasionați se înscriu și mulți oameni de cultură. Între aceștia, Dumitru Țepeneag, scriitor cunoscut, care a trăit o lungă perioadă la Paris, s-a manifestat atât ca un jucător, cât și ca un teoretician al șahului. Mărturie stă chiar cartea publicată sub numele său, cu titlul La Defense Alekhine (Apărarea Alehin).
Timbrul cu valoarea nominală de 22 de lei îl prezintă pe scriitorul Dumitru Țepeneag într-o postură clasică de jucător de șah asociat cu coperta cărții sale. Imaginile reproduse pe timbru, fac parte din patrimoniul Muzeului Național al Literaturii Române.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 1,60 lei este reprezentată o pagină ilustrată a unei lucrări, Cartea de jocuri, editată în anul 1283, la comanda regelui Castiliei Alfonso al X-lea. Lucrarea conține cel mai vechi tratat european despre șah.
Timbrul cu valoarea nominală de 4,70 lei ilustrează un jucător de șah pictat de Corneliu Baba, iar pictura aparține patrimoniului Muzeului Național de Artă al României.
Masa de șah a scriitorului Mihail Sadoveanu, reprodusă pe timbrul cu valoarea nominală de 9 lei, face parte din patrimoniul Muzeului Național al Literaturii Române.
Ziua de 6 decembrie este una din zilele cele mai așteptate de toți copiii. Pentru a marca acest eveniment, Romfilatelia va introduce în circulație, în ziua de Moș Nicolae, emisiunea de mărci poștale Ziua Darurilor, alcătuită din 4 timbre și 1 plic „prima zi”.
Timbrele emisiunii cu valorile nominale de 3,50 lei, 4,70 lei, 9 lei și 14 lei, reproduc imagini ale unor cărți poștale ilustrate de mare interes, din anii 1913 și 1914 și redau magia sărbătorilor în Belle Epoque, când copiii îl așteptau pe Moș Nicolae cu emoție și candoare. Acestea aparțin colecției de cărți poștale ale Arhivelor Naționale ale României.
Sfântul Nicolae este unul dintre cei mai cunoscuţi și mai iubiţi sfinţi din istorie. Deși cultura de astăzi i-a transformat imaginea în Moșul Nicolae, vesel, care aduce daruri doar copiilor cuminţi, el rămâne în memoria creștinilor drept sfântul blând și milostiv, care vine repede în ajutorul celor care se află în necazuri.
Imaginea Sfântului Nicolae, în manieră stilizată, este redată pe ștampila „prima zi” a emisiunii.
6 decembrie este ziua în care copii de pretutindeni îl așteaptă nerăbdători pe Moș Nicolae. În seara de Ajun a acestei zile ei își pregătesc ghetuțe, cizmulițe, șosete, în care ar trebui ca sfântul cel darnic să le lase daruri.
Această sărbătoare este considerată ca una de mare importanță pentru toți creștinii.
Deși nu se cunosc încă foarte multe detalii concrete despre viața Sfântului Nicolae, se crede că acesta s-a născut în orașul Patara din provincia romană Lycia, astăzi în Turcia, în jurul anului 270 d.Hr. Se crede că s-ar fi născut într-o familie de creștini înstăriți, iar nașterea sa ar fi fost un miracol dat de Dumnezeu părinților săi, mama sa rămânând „stearpă” după nașterea lui Nicolae, datorită faptului că acesta a fost predestinat de Dumnezeu să fie făcător de minuni, conform unor legende despre viața sfântului.
Se crede chiar, deși încă nu s-au găsit dovezi care să ateste acest lucru, faptul că Nicolae a participat în cadrul Conciliului de la Niceea din anul 325 d.Hr., eveniment major din istoria creștinismului, unde s-au pus bazele doctrinei religioase care stă la baza creștinismului modern.
Poate cel mai important aspect, care l-a consacrat în tradiția creștină și în cultura populară pe Sfântul Nicolae, a fost obiceiul său de a oferi în secret daruri oamenilor săraci și copiilor.
Ziua de 6 decembrie este, de asemenea, momentul în care cei care poartă numele Sfântului Nicolae, își celebrează ziua onomastică.
Deși este în general considerată ca o sărbătoare a copiilor, în care aceștia se bucură de darurile primite de la Moș Nicolae, această zi poate fi și un moment important pentru adulți, în care ei își pot aduce aminte cu drag de farmecul sărbătorilor de iarnă în perioada copilăriei.
Romfilatelia mulțumește reprezentanților Arhivelor Naționale ale României pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.
Romfilatelia celebrează sărbătorile de iarnă cu o emisiune de mărci poștale intitulată Serbările bradului, care va fi introdusă în circulație joi, 14 decembrie a.c. Emisiunea, alcătuită din 2 timbre, o coliță dantelată și un plic „prima zi”, ilustrează, în imaginile reproduse, atmosfera și spiritul perioadei de Crăciun.
Bradul, copacul care se remarcă prin cetina veșnic verde însoțită de o mireasmă proaspătă, simțită în prezența fulgilor de zăpadă, a devenit cel mai important pom al ritualului de Crăciun.
Obiceiul împodobirii brazilor este cunoscut încă din secolul al XVI-lea, când începe să i se atribuie și o încărcătură biblică, aceea că un brad ornat reprezintă simbolul pomului paradisului, al belșugului, al inocenței și cunoașterii. Germania e acreditată ca fiind țara în care a început inițial tradiția pomului de Crăciun. De asemenea, tot în Germania, reformatorul Luther a adăugat între ornamentele bradului lumânările aprinse.
Pe continentul american, coloniștii germani din Pennsylvania, în anul 1830, au împodobit primul brad de Crăciun. Americanii de baștină vedeau acest obicei ca unul păgân. Cu timpul, însă, bradul de Crăciun devine o prezență vizibilă. În anul 1948, cel mai înalt conifer instalat la Rockefeller Center a fost un molid norvegian, care măsura 31 m înălțime. În zilele noastre, bradul din centrul New York-ului este decorat cu 30 de mii de beculețe și o stea Swarowski.
În România, primul brad împodobit la sărbătorile Crăciunului a fost văzut la palatul principelui Carol I de Hohenzollern, după venirea în Principatele Unite, în anul 1866. De la acest început, practic, sărbătoarea Crăciunului nu poate fi separată de prezența bradului împodobit în casă, în curte sau în spațiul public. Copiii participă cu mare pasiune la ornarea bradului, având convingerea fermă că Moș Crăciun, venit într-o sanie trasă de reni, se va opri și la casa lor pentru a le aduce dulciuri și cele mai râvnite jucării.
Pomul de Crăciun este și punctul central al locurilor în care sunt organizate serbări, concerte, cele mai frumoase activități cu participarea copiilor. Seara, în care familia se adună în jurul bradului împodobit, alături de toți cei dragi, se înscrie ca una dintre cele mai frumoase sărbători ale anului. Cântecele și luminile sclipitoare ale beculețelor și lumânărilor aduc pentru toți o atmosferă de basm și de visare, fie că e vorba de vârstnici sau de copii.
Mărcile poștale ilustrează o căsuță în care luminile și bradul împodobit vor înfrumuseța toate nopțile sărbătorilor Crăciunului și ale Anului Nou (valoarea nominală de 1,60 lei), respectiv imaginea plină de culorile globurilor alături de figura cu o bucurie vizibilă a micuțului care așteaptă darurile (valoarea nominală de 22 lei). Colița filatelică (cu valoarea nominală de 35 lei) prezintă o imagine inedită a copiilor ce fac ultimele aranjamente ale ornamentelor bradului, într-o ipostază în care Moșul darurilor privește cu încântare locul în care se pregătește să facă un scurt popas.
Plicul „prima zi” reunește imaginea fulgilor de nea cu cetina bradului, în preajma unei ferestre luminate de becurile și globurile bradului.
Romfilatelia vă urează
Sărbători Fericite!
O nouă emisiune, a cărei tematică abordează un subiect legat de Dinastia Regală a României sub titlul generic „Ctitorii Regale. Evenimente”, va fi introdusă în circulație joi, 12 octombrie a.c. Imaginile celor patru mărci poștale reproduc arhitectura de ansamblu a construcțiilor ridicate la Sinaia, respectiv Castelul Peleș (val. nominală de 14 Lei), Castelul Pelișor ( val. nominală de 1,60 Lei), Castelul Foișor (val. nominală de 4,70 Lei), la care se adaugă Palatul Regal din București (val. nominală de 10 Lei). Compoziția grafică este întregită de detalii regăsite pe medaliile epocii care redau busturile regilor ctitori și construcțiilor amintite, în prezentarea arhitectonică de ansamblu, vizibilă în prezent.
Prima prezență a Regelui Carol I, la Sinaia a fost consemnată la 5-6 august 1866, când a fost găzduit în spațiul chiliilor Mănăstirii Sinaia, ctitorie a spătarului Mihail Cantacuzino din anul 1695.
Păstrând nostalgia peisajelor alpine ale țării natale, Carol I revine la Sinaia în anul 1870, îngrijindu-se de reamenajarea chiliilor mănăstirii, care, începând cu anul 1871, devine un loc de vacanță de vară pentru familia sa.
Cucerit de spiritul credinței care stăpânea zona și de frumusețea neasemuită a peisajului, Carol I îl convoacă la Sinaia, la 22 august 1872, pe arhitectul vienez Wilhelm von Doderer, cu hotărârea fermă de a ridica aici reședința de vară a dinastiei de Hohenzollern. Imediat s-a format și o comisie care să organizeze și să coordoneze toate activitățile de strângere a tuturor materialelor necesare construcției noului castel.
De menționat că, exceptând marmura, aproape toate materialele de construcție au fost asigurate din zone apropiate.
Șantierul, început în toamna anului 1873, a constituit spațiul destinat pentru pregătirea perimetrului în care urma să se toarne fundația. Dislocarea unor stânci, drenarea izvoarelor existente, lucrările, impuse de realizarea incintei viitorului edificiu, au fost finalizate abia în anul 1875, când, în ziua de 10/22 august a fost pusă piatra de temelie a ceea ce cunoaștem sub numele Castelul Peleș.
Desfășurate cu o întrerupere impusă de starea de război (Războiul de Independență), lucrările au continuat până în urmă cu 140 de ani (7 octombrie 1883), când a avut loc inaugurarea oficială a Castelului Peleș.
Castelul Peleș, reședință regală, prezență unică în zestrea arhitecturală a Europei, a fost transformat și amplificat, la inițiativa și sub controlul Regelui Carol I, până în anul 1914. Curentul electric, telefonia, tehnica modernă de încălzire centrală, liftul, s-au constituit într-o zestre a dotării moderne a epocii, la cel mai înalt nivel.
Castelul Peleș a fost locul în care s-a hotărât neutralitatea României, în cadrul Consiliului de Coroană din 3 august 1914, decizie menținută în primii doi ani ai Primului Război Mondial, și locul în care Regele Mihai și Regina Mamă Elena și-au petrecut ultimele zile pe pământul României, în luna ianuarie 1948, înainte de a lua calea unui lung exil impus de comuniști.
Spațiile special amenajate la Mănăstirea Sinaia pentru vacanțele Familiei Regale, folosite practic până la inaugurarea Castelului Peleș, mai mult de 10 ani, au fost organizate ca primul muzeu religios din România. Castelul Peleș, alături de Mănăstirea Sinaia, reprezintă în fapt certificatul de naștere al orașului Sinaia, devenit după anul 1900, „Perla Carpaților”.
Castelul Foișor
În anul 1893, construcția numită și „Casa Pădurarului” va fi extinsă, reamenajată și modernizată pentru a deveni reședința principilor moștenitori Ferdinand și Maria. Aceștia vor locui aici până în anul 1903, când se vor muta în Castelul Pelișor.
Reamenajările și transformările vor reda „Casei Pădurarului” o nouă înfățișare care va purta numele de Castelul Foișor.
Un incendiu violent, în anul 1932, distruge complet construcția. Carol al II-lea, o frecventă prezență la Castelul Foișor, dispune imediat reconstrucția.
Părăsind complet vechiul concept, regele dispune refacerea într-o manieră modernă, după un proiect al arhitectului Arthur Lorenz pus în operă de antrepriza inginerului Emil Prager, sub supravegherea arhitectului Ion Ernest.
Castelul Pelișor a fost construit între anii 1899 și 1903, fiind gândit ca viitoare reședință de vară a cuplului princiar, Ferdinand și Maria. Arhitectul ceh Karel Liman respectă cerințele comanditarului, Regele Carol I, adăugând însă arhitecturii exterioare și elemente românești, aidoma turnurilor bisericilor din Bucovina, acoperite cu olane de gresie colorată.
În ceea ce privește interioarele castelului, Liman, la cererea principesei Maria, a folosit multe elemente românești. Apartamentul reginei și Camera de aur au fost amenajate după gustul ei.
Castelul deține o valoroasă colecție de artă decorativă, pictură, și un manuscris în coperți din argint, având la interior file din pergament, cu versuri și acuarele pictate de Maria, dăruit lui Ferdinand, în anul 1906. La acestea se adaugă și câteva acuarele ale Mariei având ca subiect crinii.
La Castelul Pelișor au trecut în eternitate Regele Ferdinand I la 20 iulie 1927 și Regina Maria la 18 iulie 1938.
Palatul Regal
Dintre toate edificiile regale, Palatul din București a fost reședință oficială a regilor României, remarcabilă nu numai prin dimensiunile impresionante, dar și prin stilul arhitectonic, gândit să confere luxul și grandoarea specifice unui palat de recepții.
Anterior acestei construcții, casa Golescu, trecută în proprietatea statului este modificată pentru a deveni reședință domnească, fiind locuință după 1859 pentru domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Instalat aici, la sosirea sa în România, la 10 mai 1866, Carol I a locuit până în anul 1885.
Arhitectul Paul Gottereau este abordat pentru proiectul amenajării unui palat, în anul 1884, care are drept rezultat urmare a extinderii construcției existente o clădire impresionantă prin stilul arhitectonic și frumusețea decorațiunilor interioare.
Dar Palatul Regal va fi legat definitiv de numele Regelui Carol al II-lea, de la a cărui naștere se împlinesc 130 de ani. Acesta l-a reclădit din temelii, după un incendiu devastator (1926), dispunând construcția unui palat mai mare, cu totul diferit de cel al înaintașului său.
Lucrările de reconstrucție, întinse pe durata a 14 ani s-au desfășurat sub supravegherea arhitectului Casei Regale a României, Karel Liman și a arhitectului șef al Palatului, Arthur Lorenz, până în luna septembrie 1940. Edificiul este în prezent Muzeul Național de Artă al României.
Romfilatelia mulțumește domnului director Narcis-Dorin Ion și echipei de documentare a Muzeului Național Peleș pentru sprijinul oferit la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.
