Romfilatelia

Tema emisiunii „Anotimpuri în pictura românească” prezintă pe timbre reproducerile a patru tablouri: Iarna (ulei pe pânză) de Theodor Aman, Peisaj cu pom şi oi de Nicolae Grigorescu, Peisaj din Câmpulung Muscel de Iosif Iser, Crângul verde de Ștefan Luchian.

Minicolile emisiunii, realizate într-o grafică originală model „tablou de expoziție”, adaugă la imaginile mărcilor poștale reproducerea a patru creații picturale aparținând pictorilor George Catargi (Iarna – ulei pe carton), Ion Andreescu (Târg la Buzău şi Câmp în amurg) și Nicolae Vermont (Ţărancă cu copii – ulei pe carton).

Marca poștală cu valoarea nominală de 4 lei reproduce un tablou al lui Theodor Aman intitulat Iarna. Pictorul s-a născut la 20 martie 1831, în Câmpulung Muscel, județul Argeș. Tânărul Aman a urmat cursurile Școlii Centrale din Craiova, unde a luat lecții de desen la clasa profesorului Constantin Lecca, apoi s-a înscris la cursurile Colegiului „Sfântul Sava” din București la clasa profesorului croat Carol Wallenstein. Între anii 1850-1857, Aman studiază pictura, la Paris, mai întâi cu Michel Martin Drolling, apoi, din anul 1851, cu Francois-Edouard Picot. În perioada 1865-1881, Aman a organizat „Expoziția artiștilor în viață”, eveniment ce poate fi considerat primul salon oficial de artă din România. Theodor Aman a trecut la cele veșnice la 19 august 1891, la București, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu. La 10 septembrie 1991, Academia Română i-a acordat lui Theodor Aman titlul de membru post-mortem.

Marca poștală cu valoarea nominală de 6,50 lei reproduce un tablou aparținând pictorului Nicolae Grigorescu, intitulat Peisaj cu pom şi oi. Născut la 15 mai 1838 în satul Pitaru din Județul Dâmbovița, și-a început ucenicia în atelierul lui Anton Chladek. A pictat biserici (biserica din Băicoi, icoanele de la Mânăstirea Căldărușani, realizează picturile Mânăstirii Agapia, praporul și sfântul epitaf de la Zamfira). Remarcat de către Mihail Kogălniceanu, a beneficiat de o bursă la Paris, la École Nationale Supérieure des Beaux-Arts, perioada de la Barbizon purtând marca realismului, apoi a impresionismului în creația lui. Patriot, atent la devenirea țării sale și la drumul pe care aceasta a pornit pentru a-și croi destinul în rândul celorlalte state independente, a însoțit armata pentru a imortaliza scenele rămase celebre ale luptelor de la Grivița și Rahova.

În perioada 1879-1890 a lucrat mai ales în Franța, pentru a se stabili mai apoi la Câmpina unde s-a dedicat mai ales picturilor cu temă rustică: peisaje, care cu boi, tărănci, înfățișând, astfel, „podoabele și sufletul patriei noastre”, după cum avea să scrie Alexandru Vlahuță. Pentru întreaga sa activitate și pentru aportul său la dezvoltarea școlii românești de pictură, în 1899 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. S-a stins din viață în 1907, la vârsta de 69 de ani.

Marca poștală cu valoarea de 10 lei reproduce tabloul Peisaj din Câmpulung Muscel, pictura aparținând lui Iosif Iser. Pictorul se naște în data de 21 mai 1881, în București. A fost un pictor și grafician român de origine evreiască, membru al Academiei Române. Artistul plastic Iser a urmat cursurile primare la Pitești și pe cele secundare la Ploiești pe care le finalizează în 1899. Pentru a accede la Academia Regală de Artă va lua lecții de pictură de la profesorul Anton Azbe, drept urmare în luna mai 1900 este admis la această prestigioasă instituție unde va fi îndrumat de cadrele didactice Nikolaus Gysis, Johann Herterich și Aals von Marr. A decedat în 1958, la București.

Marca poștală cu valoarea de 10,50 lei reproduce un tablou al lui Ștefan Luchian intitulat Crângul verde. Pictorul supranumit „poetul plastic al florilor” s-a născut la 1 februarie 1868, la Ștefănești, un sat (azi oraș) din Botoșani; se înscrie în 1885 la clasa de pictură a Școlii Naționale de Arte Frumoase, pe care o absolvă în 1889. În toamna aceluiaşi an pleacă la Mȕnchen, unde studiază două semestre la Akademie der Bildenden Künst și execută copii după operele lui Correggio și Rembrandt. Pleacă în anul următor la Paris, unde studiază la Academia Julian și cunoaște, în muzee și expoziții, viața artistică pariziană, aflată în acea perioadă în plină efervescență impresionistă. Revenit la București, va fi în 1896 principalul inițiator al „Expoziției artiștilor independenți”. În 1900 participă cu două pasteluri la ,,Expoziția Universală” de la Paris. Artistul a trecut în eternitate în noaptea de 27 spre 28 iunie a anului 1916, la București, fiindu-i conferit, post-mortem, titlul de membru de onoare al Academiei Române.

Ceilalți pictori amintiți, ale căror opere sunt reproduse în compoziția grafică a minicolilor sunt:

George Catargi a fost un pictor și miniaturist român născut la Reni, Basarabia, în anul 1899. A deprins arta picturii miniaturale la Paris și București. A participat cu lucrări la mai multe Saloane Oficiale. S-a remarcat prin peisaje, compoziții neoclasice, alegorice și miniaturi. Arestat la 4 octombrie 1960 pentru uneltire contra ordinii sociale, a fost condamnat la închisoare, găsindu-și sfârșitul în temnița de la Gherla la 18 mai 1962.

Pictorul Ion Andreescu, fiind comemorat în acest an, când se împlinesc 140 de ani de la trecerea la cele veșnice, a fost unul dintre reprezentanţii impresionismului românesc şi un admirabil peisagist al secolului al XIX-lea; s-a născut la 15 februarie 1850. A urmat pe rând cursul primar la pensionul particular al lui Andreas Apostolas, în 1863 gimnaziul „Lazăr” din București, apoi Colegiul „Sfântul Sava”. Începând din 1869 urmează „Școala Națională de Arte Frumoase”, recent înființată (1864), condusă de Theodor Aman. Debutul public al lui Ion Andreescu a avut loc la finele anului 1874, la „Expoziţia artiştilor în viaţă” de la Bucureşti, unde a prezentat tabloul Coacăze. Pictorul Ion Andreescu a murit la Bucureşti, la 22 octombrie 1882, răpus de tuberculoză, la numai 32 de ani. A fost ales membru de onoare post-mortem al Academiei Române, la 28 octombrie 1948.

Nicolae Vermont s-a născut la 10 octombrie 1866, în Bacău.A studiat la Școala de Arte Frumoase din București, cu Theodor Aman, fiind primul student evreu al acestei instituții, apoi la München și la Paris. În pictura de peisaj, înrudit ca viziune cu Nicolae Grigorescu, Vermont a lăsat imagini din Câmpulung și din Oltenia, de un lirism pur și delicat, valorificând atât spontaneitatea și acuitatea observației, cât și virtuozitatea desenului. Atras de compoziție, a excelat în pictura de gen inspirată din viața oamenilor simpli, pe care a zugrăvit-o cu multă căldură emoțională (Emigranții, Coșarii, Bragagiu). A fost influențat și de stilul pictorului münchenez Fritz von Uhde. De-a lungul carierei sale, Nicolae Vermont a pictat biserica din Cernavodă, pe cea din Mănești (Prahova), precum şi plafoanele Palatelor Kalinderu și Cantacuzino din București. A participat la o serie de expoziții de artă plastică atât în țară, cât și peste hotare. Nicolae Vermont a încetat din viață la 14 iunie 1932, la București.

Romfilatelia mulțumește Muzeului Municipiului București și Muzeului Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus” pentru sprijinul documentar și fotografic acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.

Emisiunea intitulată Louis Pasteur, 200 de ani de la naştere, este alcătuită dintr-o marcă poştală cu valoarea nominală de 10 lei şi un plic „prima zi”.

Louis Pasteur, chimist și bacteriolog, fondatorul microbiologiei, s-a născut la 27 decembrie 1822, în localitatea Dole, regiunea Jura, un sat mic din Franța. În timp ce studia la colegiul din Arbois, și-a descoperit un talent pentru pictură. S-a mutat la Paris, dar s-a reîntors la Arbois, dezamăgit de experiența sa artistică în capitala franceză, și-a luat bacalaureatul în litere (în 1840) și apoi, după un eșec, în 1842, și pe cel în științe matematice. Apoi, în 1843, a fost admis la École Normale Supérieure la Paris, pe care a absolvit-o în 1847, susținând două teze, una în chimie și alta în fizică. În 1846, este numit profesor de fizică la Liceul din Tournon (Ardeche), dar colaborează în continuare la Școala Normală Superioară. În 1848, a fost numit profesor de fizică la Liceul din Dijon și, mai târziu în același an, a acceptat postul de profesor de chimie la Universitatea din Strasbourg. Începând cu anul 1854, a fost profesor și decan al Facultății de Chimie de la Universitatea din Lille. În anul 1856, Pasteur începe să fie preocupat de fermentarea unor produse, ca de exemplu vinul şi berea, prezentând o modalitate prin care se poate preîntâmpina alterarea, numită „pasteurizare”. Încălzind vinul până la 50 de grade Celsius, sunt omorâte microorganismele care îl pot altera. Procesul de pasteurizare a fost testat cu succes la 20 aprilie 1862. Pasteur a făcut studii și asupra altor microorganisme care interacționează cu materiale organice. În 1867, Pasteur este numit profesor de chimie la Universitatea Sorbona din Paris, dar își înființează și un laborator la Școala Normală Superioară. Louis Pasteur și-a început cercetările asupra rabiei în 1880, iar obiectivul său era să găsească mijloacele de prevenire a maladiei, urmând calea deschisă de cercetările sale anterioare asupra holerei la găini. La 26 octombrie 1885, Pasteur prezintă Academiei de Științe rezultatele promițătoare ale tratamentului său asupra rabiei la om, iar de atunci, laboratorul său este asaltat de către persoane mușcate de animale turbate. La 1 martie 1886, Pasteur revine în fața membrilor Academiei de Științe pentru a prezenta rezultatele obținute după vaccinarea a 350 de persoane. Dintre acestea, doar una moare, din cauza faptului că tratamentul a fost aplicat mult prea târziu, probabil după ce virusul atinsese deja sistemul nervos, restul fiind salvați. Câteva luni mai târziu, prezintă rezultatele a 726 de inoculări. Pasteur propune atunci crearea unui institut destinat tratării rabiei, idee susținută de Academia de Științe. Cu ajutorul donațiilor făcute din lumea întreagă, a fost creat, în 1887, un institut dedicat nu doar tratării rabiei, ci și studiului pasteurizării. Institutul Pasteur a fost inaugurat la 14 noiembrie 1888, iar Louis Pasteur a rămas în fruntea acestuia până la moarte, la 28 septembrie 1895. Centru de cercetare, de formare și de tratare, institutul se va extinde rapid la nivel internațional.

Savantul Louis Pasteur a primit, de-a lungul vieții, numeroase distincții în semn de recunoaștere a meritelor deosebite ale cercetărilor sale și a fost ales membru în diferite foruri academice, printre care și în Academia de Științe din Franța. De asemenea, a fost distins cu Legiunea de Onoare, cea mai înaltă decorație franceză. Louis Pasteur a murit la 28 septembrie 1895, la vârsta de 72 de ani, la Château de Villeneuve-l’Étang, în Franța. El îşi găseşte odihna veşnică într-o criptă a institutului care îi poartă numele.

Romfilatelia mulțumește specialiștilor Facultății de Biologie a Universității din București pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.

La mulți ani, România!

Romfilatelia introduce în circulație joi, 1 Decembrie a.c., de Ziua Națională, emisiunea de mărci poștale „Marea Unire în numismatică”.

Emisiunea este alcătuită din patru mărci poștale, un bloc filatelic de patru timbre dantelate, două plicuri „prima zi” și un album filatelic de colecție.

Numismatica, un domeniu al colecționarilor pasionați, a preluat în tematica emisiunilor de monede subiecte menite să reflecte evenimente istorice, culturale, aniversări ale unor personalități etc., devenind alături de filatelie o modalitate eficientă de prezentare și promovare a marilor valori prezente în istoria umanității.

Banca Națională a României a adunat în tezaurul său numismatic monede valoroase, emise cu ocazia aniversărilor unor mari personalități, a unor momente de referință ale istoriei și a Dinastiei Regale a României.

Pentru emisiunea filatelică „Marea Unire în numismatică”, Romfilatelia a ales pentru mărcile poștale patru monede aniversare prezentate într-o idee unitară de redare imagistică a subiectului: Mihai Viteazul, precursorul Marii Uniri, Regele Ferdinand I, Regina Maria (primii regi ai României Mari) şi coroana de aur a Reginei Maria, un artefact al tezaurului istoric realizat special pentru momentul Încoronării de la Alba Iulia (1922). Monedele au fost emise în perioada 2010-2018.

Marca poștală cu valoarea nominală de 3,50 lei reproduce portretul domnitorului Mihai Viteazul, precursor al Marii Uniri (1601), existent pe reversul monedei emise în anul 2018,  având ca avers redarea momentului intrării domnitorului în Alba Iulia, în fruntea oștenilor săi, la anul 1601. Stema României completează sugestiv, alături de zidurile cetății, simbolul unui important moment al istoriei neamului.

Marca poștală cu valoarea nominală de 4,50 lei reproduce portretul Regelui Ferdinand I, după momentul Încoronării de la Alba Iulia, existent pe reversul monedei emise în anul 2016, având ca avers detalii ale elementelor sculptate pe sceptrul regal.

Marca poștală cu valoarea nominală de 6,50 lei reproduce portretul Reginei Maria, în ipostaza de Regină încoronată a României Mari, existent pe reversul monedei emise în anul 2010, cu textul înscris în arc de cerc „Regina Maria a României Mari”. Pe avers este redată stema României, alături de un medalion portret al Reginei Maria.

Marca poștală cu valoarea nominală de 16 lei reproduce Coroana Reginei Maria, existentă pe aversul monedei emise în anul 2015. În compoziția imaginii este încadrată și stema României. Coroana a fost realizată special pentru ceremonialul Încoronării de la Alba Iulia (1922) și se înscrie ca un obiect de tezaur al istoriei naționale. A fost realizată la Paris din aurul donat de un proprietar de mină auriferă din Ardeal. Reversul medaliei prezintă portretul Reginei încoronate cu textul explicativ „Coroana Reginei Maria”.

Reproducerea monedelor în imaginile mărcilor poștale este însoțită de portretele personajelor, respectiv de imaginea reprodusă în culorile reale ale Coroanei Reginei Maria.

Romfilatelia mulțumește reprezentanților Băncii Naționale a României pentru sprijinul documentar și fotografic acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.

Emisiunea „Crăciun 2022” va fi introdusă în circulație marți, 22 noiembrie a.c.

Sărbătoarea Nașterii Domnului, numită în popor Crăciunul, ne aduce vestea venirii în lume a Fiului lui Dumnezeu făcut om, pentru mântuirea noastră. Crăciunul marchează Nașterea în Betleemul Iudeii a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel mai înainte de veci. Despre acest eveniment biblic aflăm amănunte și detalii din Sfintele Evanghelii de la Matei și Luca, lângă care se regăsesc informații pe care le descoperim în Tradiția Bisericii. La acestea se adaugă certitudinea istorică a realității faptelor, reflectată în cronica domniilor împăratului roman Octavian Augustus și a regelui iudeilor Irod cel Mare.

Crăciunul sau Nașterea Domnului este o sărbătoare creștină celebrată la 25 decembrie, în fiecare an, ea făcând parte din cele 12 praznice împărătești ale bisericii de rit bizantin.

Sărbătoarea Crăciunului este anunțată prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul și cu Steaua, pentru a vesti Nașterea Domnului. De asemenea, o veche tradiție este mersul cu icoana, un fel de colindat care se face de către preoții comunității locale, cu icoana Nașterii Domnului, binecuvântându-se casele și creștinii. Obiceiul colindatului a înglobat în el nu numai cântec și gest ritual, ci și numeroase mesaje și simboluri ale unei străvechi spiritualități românești. El s-a păstrat în asociere cu celebrarea marelui eveniment creștin care este Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos.

Emisiunea de mărci poștale pune în valoare imagini ale unor icoane aparținând patrimoniului Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului.

Icoana „Nașterea Domnului” de la Osoi (pictor anonim, sec. XVII) este ilustrată pe cele două mărci poștale care, așezate în plan vertical, redau integral imaginea unei icoane cu dimensiunile de 36,5 × 72 cm, cu multiple registre și o deosebită profunzime realizate cu talent iscusit de către iconar. Registrul inferior redă scena Nașterii, Maica Domnului fiind așezată în partea stângă și veghind ieslea în care se află culcat Pruncul. Deasupra Mântuitorului sunt redate două animale, boul și asinul, simboluri ale israeliților și respectiv, păgânilor. Iosif primește un dar (miel) adus de un alt bărbat, în aparență un păstor, dar care este explicit nominalizat de către pictor (prin inscripția de deasupra) ca fiind personajul Crăciun. El nu se încadrează în registrul biblic, ci în cel al tradiției, adăugat voit de iconar.

Ridicând privirea, registrul mijlociu al picturii ne dezvăluie imaginea unui păstor alături de oile sale, cântând la fluier, amintind de versul colindului: „Îngerii cântau, păstorii fluierau, Magii se-nchinau, toți se bucurau”.

Magii, vizibili în registrul superior, ghidați de steaua care vestea Nașterea Mântuitorului, se îndreaptă spre o țintă îndepărtată, Cetatea Betleemului, ale cărei turnuri se zăresc la orizont.

Icoana se prezintă ca un ansamblu frumos, armonizat într-o cromatică aleasă.

Marca poștală a coliței filatelice reproduce imaginea icoanei Maica Domnului cu Pruncul, cunoscută și ca „Maica Milelor”, expusă în prezent în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca.

Icoana, aparținând tipului iconografic Eleusa, ilustrează vizibil sentimentul de tandrețe și afecțiune dintre mamă și copil, naturalețea și vulnerabilitatea Pruncului fiind semnalate prin îmbrățișarea Mamei Sale. Trupul lui Iisus se află într-o ușoară înclinare, punct în care obrajii copilului și ai mamei se apropie, astfel eliminându-se rigiditatea reprezentării iconografice tradiționale și evocându-se relația foarte apropiată dintre cele două figuri. Rolul mâinii drepte a Mamei este acela de punct de sprijin pentru mâna stângă a Pruncului, chipurile fiind încadrate frumos de nimburile realizate.

Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, construită între anii 1923-1933, se înscrie în rândul celor mai reprezentative catedrale ortodoxe din România, fiind primul mare edificiu românesc ridicat în Transilvania după Marea Unire din 1918.

Construită în stil neobizantin, cu elemente românești, Catedrala cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, astăzi monument istoric, se află într-un proces de repictare a interiorului în tehnica mozaicului, proiect inițiat de către vrednicul de pomenire Mitropolit Bartolomeu Anania în anul 2001.

Romfilatelia mulțumește Înaltpreasfințitului Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, pentru arhiereasca binecuvântare, precum și reprezentanților desemnați, pentru sprijinul documentar și fotografic acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.

Romfilatelia

Învăţământul românesc de marină a luat ființă pe 17 noiembrie 1872, la Galați, odată cu fondarea unei şcoli speciale pentru subofiţerii şi ofiţerii din corpul flotilei „Școala Flotilei”, predecesoarea Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”. Din procesul evolutiv al cadrului instituţional subliniem:

– Pe baza Înaltului Decret Regal 39 din 26 februarie 1896, Şcoala de Aplicaţie a Sublocotenenţilor de Marină, care a funcţionat la Galaţi până în anul 1901, a fost mutată la Constanţa, pe lângă Divizia de Mare.

– Începând cu anul 1954 Şcoala Militară Superioară de Marină a fost încadrată ca institut de învățământ superior.

– De la 1 ianuarie 1969, a fost transformată în Şcoala de Ofiţeri Activi de Marină ,,Mircea cel Bătrân”.

– Conform Decretului Consiliului de Stat nr. 502 din 29 august 1973, a fuzionat cu Institutul de Marină Civilă, noua instituție având numele de Institutul de Marină „Mircea cel Bătrân”.

– După Revoluţia din decembrie 1989, Institutul a fost reorganizat, transformându-se în Academia Navală „Mircea cel Bătrân”.

Instituție etalon a învăţământului românesc de marină, Academia asigură formarea și perfecționarea continuă a specialiștilor militari și civili în domeniul maritim, pentru satisfacerea nevoilor specifice Forţelor Navale Române sau ale altor beneficiari din sistemul naţional de apărare, ordine publică și securitate națională, dar și ale mediului socio-economic, la nivel regional și internațional.

Aflată în coordonarea Ministerului Apărării Naționale, este membră a celor mai importante asociații internaționale militare și civile din domeniul învățământului de marină, are încheiate peste 30 de parteneriate cu instituții similare din străinătate.

Structura actuală cuprinde: Facultatea de Inginerie Marină, care include trei departamente și Școala de studii postuniversitare; Facultatea de Navigație și Management Naval, cu două departamente; Centrul de Cercetări Interdisciplinar în Domeniul Maritim și structură cursuri pentru formare continuă a resurselor umane. În portofoliul educațional se numără șase programe de studii universitare de licență și șase programe de studii universitare de masterat, cu frecvență, în trei domenii de studiu. Începând cu anul universitar 2022 – 2023, oferta educațională include un program de studii universitare de licență pentru militari în limba engleză.

În componența Academiei se regăsește Divizionul 306 Nave Școală Instrucție și Sprijin Acțiuni Militare, dislocat în portul militar Constanța, care are în compunere Nava-școală ,,Mircea”.

Emisiunea este alcătuită din două mărci poștale și un plic prima zi.

Pe timbrul emisiunii cu valoarea nominală de 10 lei este redată, în manieră stilizată, clădirea Academiei Navale, iar pe al doilea timbru, cu valoarea nominală de 10,50 lei și pe plicul prima zi, este ilustrată, în aceeași manieră, Nava-școală „Mircea”.

Nava-școală „Mircea” este un velier clasa A tip bark, cu trei arbori, înaltă de 44 de metri, cu 23 de vele ce însumează o suprafață velică totală de 1.750 m².

Certificatul de naștere al noii nave-școală s-a semnat la 26 ianuarie 1938, iar la 22 septembrie, același an, a fost lansată la apă și botezată cu numele MIRCEA, alegere justificată de bogata tradiție și renumele domnitorului Țării Românești (1386-1418), Mircea cel Bătrân, „Domn până la Marea cea mare”. Nava are în prova, sub bompres, un galion, care reproduce bustul domnitorului îmbrăcat cu bluză albastră, mantie roșie și purtând pe cap coroana, simbol al domniei.

Romfilatelia mulțumește reprezentanților Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, pentru sprijinul documentar și fotografic acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.

Emisiunea intitulată Emil Racoviță, 75 de ani de la moarte, este alcătuită din două timbre și un plic „ prima zi”.

Speologul şi biologul român Emil Racoviță s-a născut la Iaşi pe data de 15 noiembrie 1868. Pasiunea sa pentru ştiințele naturale a fost stârnită de profesorul Grigore Cobălcescu, în timpul cât a studiat la liceul „Institutele Unite“ din Iaşi. Îndeplinind inițial dorința tatălui său, Emil Racoviță a urmat Facultatea de Drept din Paris, ca apoi să renunțe în favoarea vocației ce îi era destinată. Astfel, tânărul Racoviță a absolvit Facultatea de Ştiințe din Sorbona, avându-l ca profesor de zoologie pe renumitul om de ştiință Henri de Lacaze-Duthiers.

În 1896, Racoviță devine cunoscut printre oamenii de ştiință europeni, obținând titlul de doctor, cu o remarcabilă lucrare (Le lobe céphalique et l’encéphale des anélides polychétes-Paris).

În perioada 1897-1899 pe care şi-o petrece împreună cu Amundsen la bordul navei „Belgica“, în cadrul Expediției Antarctice Belgiene, Racoviță strânge 1.600 de specimene zoologice şi botanice. Această colecție îi permite ca, la întoarcere, să publice o importantă lucrare despre cetacee.

Pe 1 noiembrie 1900 devine director-adjunct al Laboratorului Oceanologic „Arago“ din Banyuls-sur-Mer, Franța, înființat cu 20 de ani în urmă. În 1904, Racoviță face o descoperire crucială, ce îi va influența restul vieții. Noile specii de crustacee, găsite în peştera Cueva del Drach din Mallorca, îl vor pasiona în asemenea măsură încât va renunța la cercetarea oceanologică pentru a se dedica ecosistemelor subterane. Publicarea lucrării sale „Eseu asupra problemelor biospeologice“, în 1907, marchează naşterea biospeologiei, definită de acesta ca fiind ştiința formelor de viață din mediul subteran (peşteri şi pânze freatice).

În 1920 se întoarce în România, pentru a înființa la Cluj primul institut de speologie din lume, unde a rămas director până în 1947.

O altă lucrare importantă a sa este „Speologia“, publicată în 1927.

Emil Racoviță a ocupat şi funcția de Preşedinte al Academiei Române (1926-1929), ca apoi, între anii 1929-1930, să fie numit Rector al Universității din Cluj, unde a predat primul curs de biologie generală din România. Lucrarea „Evoluția şi problemele ei“, apărută în 1929, abordează în mod foarte original teoria evoluționistă, dezvoltând o perspectivă filogenetică şi sistematică asupra evoluției animalelor subterane. Urmărind îndeaproape țelul său, de a înțelege istoria naturală a mediului subteran, a obținut rezultate remarcabile prin programul său biospeologic: a explorat 1.200 de peşteri în Europa şi Africa, a strâns o colecție de 5.000 de animale subterane şi a publicat peste 66 de lucrări despre fauna subterană, însumând aproape 6.000 de pagini.

Omul de ştiință Emil Racoviță moare în 1947, la 79 de ani, înainte să reorganizeze Institutul de la Cluj.

Pe timbrul emisiunii cu valoarea nominală de 10 lei este ilustrat, în prim-plan, portretul savantului la vârsta maturității, iar pe fundal, nava Expediției Belgica ancorată între ghețurile Antarcticei.

Pe timbrul cu valoarea de 10,50 lei este redat portretul savanului Emil Racoviță la vârsta senectuții, având ca fundal o imagine specifică peșterilor.

Romfilatelia mulțumește Bibliotecii Academiei Române, Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” și Institutului de Speologie „Emil Racoviță” București, pentru sprijinul documentar și fotografic acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.

Romfilatelia

Emisiunea, alcătuită din patru mărci poștale și un plic „prima zi”, ilustrează următoarele specii: sitarul de pădure, potârnichea, ierunca, gâsca de vară, turturica și cormoranul mare.

Sitarul de pădure – Scolopax rusticola, reprezentat pe primul timbru cu valoarea nominală de 3,50 lei, este o pasăre solitară, foarte bine camuflată prin culorile ruginii ale penajului, ca frunzele căzute pe sol. Sitarul poate fi observat în pădurile temperate și boreale din regiunea Palearctică. În Europa efectivul cel mai mare de păsări cuibăritoare este concentrat în Belarus, Finlanda și Suedia.

Cuibărește în zona de munte, în păduri de fag și conifere. Clocește izolat. Construiește cuibul în adâncituri din sol pe care le căptușește cu resturi vegetale.

Supus unor presiuni constante de reducere și modificare drastică a habitatului, această specie are un statut de conservare nefavorabil. În România conform legii, sitarul de pădure se poate vâna între 1 septembrie – 28 februarie.

Potârnichea – Perdix perdix, redată pe al doilea timbru cu valoarea nominală de 4,50 lei, este o specie sedentară, dar în iernile grele poate migra pe distanțe scurte, în căutare de hrană. Efectivul populației europeane numără între 1.700.000 – 2.900.000 de exemplare. În ultimele decenii ale secolului al XX-lea a cunoscut un regres pronunțat în România ca urmare a distrugerii habitatului și a utilizării pe scară largă a pesticidelor în agricultură. Populează culturile agricole, pajiștile, fânețele și terenurile necultivate, unde își construiește cuibul pe sol între ierburi. Depune 10-20 de ouă de la începutul lunii aprilie până la începutul lunii mai, pe care le clocește numai femela timp de 23 – 25 de zile. În România, conform legii, potârnichea se poate vâna între 15 septembrie – 31 decembrie.

Ierunca – Tetrastes bonasia, ilustrată pe al treilea timbru cu valoarea nominală de 6,50 lei, denumită uneori și găinușă de alun, este o specie sedentară, bine reprezentată în unele zone montane din țară. Trăiește îndeosebi în pădurile de foioase începând de la 300 m altitudine până în etajul pădurilor de conifere.

Cuibul și-l construiește într-o mică adâncitură din sol, bine camuflat în vegetația de la baza copacilor. Începând cu luna aprilie, femela depune ponta formată din 8-10 ouă pe care le clocește timp de 21 – 25 de zile. În România conform legii, ierunca se poate vâna între 15 septembrie – 30 noiembrie.

Gâsca de vară – Anser anser sau gâsca cenușie, redată pe ultimul timbru al seriei cu valoarea nominală de 16 lei, este o specie migratoare care sosește în țara noastră în luna februarie și pleacă în migrația postnupțială în luna noiembrie călătorind către nordul Africii. Toamna târziu se adună în grupuri, zburând adesea în stoluri de forma literei „V” conduse de exemplarele cele mai experimentate din componența cârdului.

Perechile care cuibăresc în țară, preferă Delta Dunării și câteva lacuri din sudul țării. Gâsca de vară este cea mai mare specie dintre găștele întâlnite la noi în țară, cu o greutate de până la patru kg.

În România conform legii, gâsca de vară se poate vâna între 15 august – 15 februarie.

Turturica – Streptopelia turtur, reprodusă pe colița dantelată având timbrul cu  valoarea nominală de 32 lei, este o specie migratoare, sosește în țara noastră, primăvara, în a doua jumătate a lunii aprilie. Migrația de toamnă începe în septembrie și se termină în octombrie. Preferă pentru cuibărit marginea pădurilor, parcurile mari, copacii și tufele din vii, livezi sau alte culturi agricole. Își instalează cuibul în coroana arborilor. Efectivul cuibăritor din România este estimat la 10.000 – 40.000 de perechi. Populația europeană are un statut de conservare nefavorabil. În România conform legii, turturica se poate vâna între 15 august – 30 septembrie.

Cormoranul mare – Phalacrocorax carbo, redat pe plicul „prima zi” al emisiunii, este o specie migratoare, însă și cu elemente sedentare. Preferă apele adânci, stătătoare sau curgătoare, dulci sau sărate, precum și apropierea unor arbori sau stânci pe care să-și poată instala coloniile de cuibărit.

Romfilatelia mulțumește reprezentanților Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București, pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.

Romfilatelia

Emisiunea, alcătuită din patru timbre și un plic „prima zi”, este completată de un set de patru cărți poștale maxime, pentru pasionații de maximafilie.

Privighetoarea roșcată (Luscinia megharhynchos), ilustrată pe timbrul cu valoarea de 3 Lei, prețuită de-a lungul timpului pentru glasul său melodios, a fost dintotdeauna privită drept pasărea simbol a romantismului, o sursă de inspirație pentru poeți și muzicieni.

Are o talie destul de mare, cu o coadă relativ lungă. În toate tipurile de penaj, partea dorsală are coloritul uniform cafeniu, coadă maro–roșcată, partea ventrală fiind alb–crem, cu o bandă ștearsă maronie pe piept, un penaj în general tern și monoton, ceea ce o face greu de văzut. Denumirea populară a genului „priveghetoare” derivă din „a priveghea” (= a sta treaz, a nu dormi) și vine de la faptul că această pasăre cântă noaptea. Privighetoarea roșcată este o pasăre de talie mică, are o lungime de 16-17 cm și o greutate de 16-39 g.

Cinteza (Fringilla coelebs), redată pe timbrul cu valoarea de 6,50 Lei, este o specie cu dimorfism sexual pronunțat, la care masculul este viu colorat, cu capul gri, gâtul și spatele maronii, pieptul roșiatic, iar aripile negre cu două benzi albe spre partea superioară, în timp ce femela este predominant verzuie, aripile fiind la fel cu ale masculului. Lungimea corpului este de 14-16 cm, iar anvergura aripilor este de 25-29 cm, cu o masă corporală de 18-29 g. Este o specie cu răspândire largă, regăsită din pădurile de luncă și câmpie până la dealuri și înălțimile munților, ajungând la peste 1500 de metri altitudine, fiind și o pasăre des crescută în captivitate. În România, cinteza este o specie parțial migratoare, cuibăritoare; femelele și păsările tinere sosesc din migrație la sfârșitul lunii martie început de aprilie, in timp ce masculii iernează adesea în țară.

Măcăleandru (Erithacus rubecula), reprodus pe timbrul cu valoarea nominală de 10 Lei, este o specie de pasăre cântătoare de talie mică. Ușor de recunoscut după față și pieptul portocalii, cu linii de demarcație gri. Acestea contrastează cu abdomenul alb și cu părțile superioare de culoare oliv-maroniu, ca și aripile și coada. Măcăleandrul adult are lungimea de 12-14 cm și greutatea de 15-22 g. Anvergura aripilor este de 20-22 cm. Preferă zonele împădurite, grădinile, parcurile sau lizierele, în general zonele cu alternanță de desișuri cu terenuri deschise.

Specia are o răspândire largă, care se întinde din Europa până în Siberia, nordul Africii și Turcia. Păsările din nordul și estul continentului migrează iarna spre sud-vest. Arealul de iernare se întinde din Marea Britanie în Spania și Maroc, precum și în sud-estul Europei. În România, măcăleandrul este frecvent în toată țara, din câmpie până în zonele ocupând o largă varietate de habitate. Este o specie parțial migratoare.

Grangur (Oriolus oriolus), ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 10,50 Lei, este o pasăre cântătoare migratoare, ce cuibărește în pădurile de șes, văile râurilor montane, în plantații, livezi și plantații forestiere. Are o lungime 21-24 cm. Masculul are un penaj galben strălucitor cu negru pe aripi și coadă. Femela și masculii tineri au partea dorsală verzuie, iar cea ventrală alb-gălbui cu striuri. Masculul prezintă o bandă de culoare neagră în dreptul ochilor care nu se regăsește și la femelă. Lungimea corpului este de 22-25 cm, deschiderea aripilor de 35 cm iar greutatea de 50-60 g. Este o pasăre timidă, mereu ascunsă, iar migrația o face pe timp de noapte.

Romfilatelia mulțumește reprezentanților Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București, pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.

Romfilatelia

Emisiunea, alcătuită din patru timbre cu valorile nominale de 3 lei, 6,50 lei, 10 lei și 10,50 lei, precum și un plic „prima zi”, ilustrează specia Dahlia variabilis, prezentată în diverse variante cromatice, care corespund unor soiuri diferite.

Originară din America Centrală şi Mexic, a fost adusă în Europa la sfârşitul secolului al XVIII-lea, ocupând în scurt timp un loc important în preferințele iubitorilor de flori. Istoria formală a daliei începe în Spania, unde Antonio Jose Cavanilles a dat genului denumirea latină, în onoarea lui Andreas Dahl, un botanist suedez și elev al lui Linnaeus.

Această varietate de plante a ajuns în țara noastră la începutul secolului XIX. Astăzi se cultivă în cele mai variate moduri, ronduri sau borduri, aliniamente sau în compoziţii alături de alte flori cu înflorire estivală, dalia încântând mereu cu inflorescenţele ei deosebite. A fost folosită încă de pe vremea aztecilor ca sursă de hrană şi plantă medicinală.

Dahlia variabilis (Dahlia pinnata) este o plantă perenă ornamentală. Face parte din categoria plantelor rezistente, care nu necesită o îngrijire deosebită.

Perioada de plantare ideală: aprilie-mai, iar perioada de înflorire: iunie-septembrie. Înmulţirea, se face prin seminţe, prin divizarea rădăcinilor tuberizate, prin butaşi, modalitate practicată de horticultorii olandezi. Inflorescenţele sunt simple sau duble, cu varietate mare de culori, iar înălţimea plantei este de 30 – 50 cm.

Diversitatea culorilor, înflorirea succesivă şi toleranţa la substratul de pământ, sunt calităţi ce o fac să fie aleasă aproape în orice compoziţie. Pământul din ţara noastră se pretează fără probleme la cultura daliei.

Se cultivă foarte bine în locuri însorite, cu expunere la soare minimum 6 ore pe zi, pentru o dezvoltare bogată.

Daliile, sau gherghinele, cresc bine în soluri fertile, îngrăşate cu gunoi de grajd, sau cu îngrăşăminte complexe încorporate în sol la pregătirea terenului.

Ca aparținătoare a familiei Asteraceae, dalia prezintă inflorescenţe în care aparentele petale sunt de fapt, fiecare, câte o floare.

Romfilatelia mulţumeşte prof. univ. dr. Paulina Anastasiu, Directorul Grădinii Botanice „Dimitrie Brandza” a Universității din București pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.

Emisiunea, alcătuită din patru mărci poștale, o coliță dantelată și un plic prima zi, va fi introdusă în circulație marți, 11 octombrie a.c., la Iași, capitală istorică a României între anii 1916 și 1918, locul în care s-au înregistrat și primele hotărâri și documente istorice de aducere în granițele României Mari a celor dintâi ținuturi românești care au inaugurat Reîntregirea Țării.

Pe cele patru timbre ale emisiunii, cu valorile nominale de 2,70 Lei, 3,90 Lei, 10,50 Lei și 16 Lei sunt ilustrate portretele regilor încoronați Ferdinand I și Regina Maria, alături de coroanele lor, sau în pereche, precum și Catedrala Reîntregirii, de la Alba Iulia.

Pe fundalul coliței dantelate, cu valoarea nominală de 32 Lei, este redată Proclamația prezentată de Regele Ferdinand I, cu ocazia ceremonialului Încoronării de la 15 octombrie 1922.

Emisiunea este completată de un album filatelic de colecție, în ediție limitată și de un set de patru cărți poștale maxime, pentru pasionații de maximafilie.

După deciziile istorice adoptate prin tratatele de pace de la Versailles, Saint-Germain, Neuilly, Trianon și Sèvres, au fost consfințite în plan internațional granițele României Mari, începând cu 4 iunie 1920.

Momentul festiv, care ar fi trebuit să consfințească ceremonial statutul Regatului României după realizarea Marii Uniri de la 1918, a fost în atenția guvernării Averescu încă din 1921. Comisia constituită în acest an pentru organizarea evenimentului, condusă de generalul Coandă avea în componența sa mari personalități ale momentului, printre care Nicolae Iorga, George Enescu, Nicolae Titulescu, Anghel Saligny, arhitectul Victor Ștefănescu, viitorul patriarh Miron Cristea.

Pentru ceremonia încoronării, programată pentru anul 1922, a fost hotărâtă începerea construirii Catedralei Ortodoxe de la Alba Iulia, a cărei piatră de temelie a fost pusă în luna martie 1921.

După ridicarea construcției într-un timp record, de numai 10 luni, prin grija primarului de Alba Iulia, Aurel Sava și sub îndrumarea arhitectului Victor Ștefănescu, picturile interioare au fost executate până în toamna anului 1922 cu sprijinul și coordonarea directă a pictorului Costin Petrescu, cunoscut mai ales pentru realizarea uriașei picturi murale care se regăsește sub cupola Ateneului Român.

În cadrul programului de amenajare a spațiilor adecvate momentului sărbătoresc, s-au reabilitat clădiri, s-a amenajat un parc și s-a intervenit vizibil pentru schimbarea fațadelor și aspectului interior al locurilor în care urmau să se desfășoare banchetele oficiale. Micuța gară a orașului, prevăzută cu doar 2 linii de cale ferată, a beneficiat de o extindere de până la 20 de linii, pe care trebuiau să circule nu mai puțin de 14 trenuri care să asigure cursele București-Alba Iulia.

Duminica de 15 octombrie 1922, aleasă ca dată a Încoronării, a fost o zi ploioasă, socotită de participanți ca un semn de bun augur, amintind de aceeași situație întâlnită la sosirea Regelui Carol I la București la 10 mai 1866. Ploaia s-a oprit înaintea sosirii trenului Regal în gara orașului Alba Iulia. De la gară, suveranii României au plecat spre locul ceremoniei într-o caleașcă trasă de patru cai. Regele și Regina au fost conduși în biserica destinată Încoronării, în al cărui Altar se aflau Coroana de Oțel (Coroana Independenței) pentru Regele Ferdinand I și Coroana Albastră (realizată la Paris, din aur transilvan, donat de un proprietar de mină auriferă) pentru Regina Maria.

Încoronarea propriu-zisă a avut loc afară, sub un baldachin, în prezența a numeroși participanți.
În cadrul ceremoniei, după depunerea jurământului, Regele Ferdinand I a primit Coroana Regală de la președintele Senatului și și-a așezat-o singur pe cap. Apoi, președintele Camerei Deputaților i-a înmânat Regelui Ferdinand I coroana reginei. Regele și-a încoronat soția care stătea îngenuncheată. Minute în șir o explozie de urale a însoțit urarea: „Trăiască Suveranii României Mari”. După ceremonial, Regele a rostit „Proclamația către Țară”, retransmisă ulterior de patru crainici așezați strategic în patru puncte ale Cetății. Regele aduce un elogiu înaintașilor exprimându-se astfel: „Punând pe capul meu, într-această străveche cetate a Daciei Romane, coroana de la Plevna, pe care noi și elogioase lupte au făcut-o pe veci coroana României Mari, mă închin cu evlavie memoriei celor care, în toate vremurile și pretutindeni prin credința lor, prin munca și jertfa lor, au asigurat unitatea națională și salut cu dragoste pe acei care au proclamat-o într-un glas și o simțire de la Tisa până la Nistru și până la Mare”.

După o grandioasă paradă militară desfășurată în prezența Suveranilor României Mari, în partea de vest a Cetății, imediat după dineul oficial, la care au participat reprezentanți ai caselor regale din Anglia, Italia, Spania și miniștri plenipotențiari din numeroase țări, Cuplul Regal s-a reîntors la București. Aici, pe 16 octombrie 1922, s-a trecut pe sub Arcul de Triumf. A urmat un Te Deum la Mitropolie, iar apoi, defilarea din Piața Universității, prin fața statuii lui Mihai Viteazul.

În prezent, cele două coroane ale Suveranilor României, aflate la Muzeul Național de Istorie din București, arată astfel: Coroana de Oțel a Regelui Carol I, purtată și de Regele Ferdinand I (care are adăugate trei pietre prețioase reprezentând provinciile unite cu Țara-Mamă: Basarabia, Bucovina și Transilvania) și Coroana de Aur a Reginei Maria, ce are inscripționate pe pandantivele laterale simbolul heraldic al României (partea stângă) și simbolul heraldic al Casei Regale a Reginei (partea dreaptă).

Romfilatelia mulțumește Bibliotecii Academiei Române, Patriarhiei Române, Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia, Muzeului Național de Istorie a României și Arhivelor Naționale ale României, pentru sprijinul documentar și fotografic acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.