Romfilatelia continuă seria emisiunilor de mărci poștale Colecții românești, de această dată cu tematica Gramofoane. Emisiunea, ce va fi introdusă în circulație Joi, 12 decembrie a.c., este alcătuită din șase timbre și o coliță nedantelată, pe care sunt reprezentate gramofoane de diferite tipuri menite să ilustreze evoluția tehnologiei de redare fonică. Exponatele aparțin unei renumite colecții din București, cea mai mare din lume, certificată de Guinness World Records, în 2016.

Pe timbrul cu valoarea nominală de 1,40 lei este reprodus un gramofon cu pâlnie din lemn. Această piesă este una foarte spectaculoasă prin mărimea pâlniei de lemn. Făcută din stejar, pâlnia conferă un ton foarte plăcut sunetului, precum şi un volum generos. Motorul este acționat prin intermediul unui arc. Gramofonul a fost produs în 1908 şi a fost vândut în Franţa şi Germania.

Gramofonul cu pâlnie din alamă este ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 1,60 lei. Produs de compania Columbia din Statele Unite ale Americii, este denumit „grafofon cu disc”, plecând de la denumirea aparatului dezvoltat de Alexander Graham Bell, în urma încercării sale de a îmbunătăți fonograful lui Edison. Acest aparat funcționează cu disc și are un braț glisabil, decorat și inscripționat cu numele companiei. Pâlnia din alamă este specifică pentru acest tip de aparat și este conectată direct la capul de redare.

Pe timbrul cu valoarea nominală de 1,80 lei este reprezentat gramofonul cu pâlnie din furnir. Denumit „Parlophone”, a fost produs în Germania, în anul 1910. Cutia, care ascunde motorul, este decorată cu trei plăcuțe din alamă, ilustrând o scenă de luptă din Antichitate. Pâlnia din furnir are forma unor petale de floare, amplificând și răspândind sunetul în cameră.

Timbrul cu valoarea nominală de 7 lei ilustrează gramofonul operabil cu aer cald. Produs în Elveția de către Paillard, în 1907, gramofonul funcționează într-un mod neobișnuit pentru că placa turnantă nu este acționată de către un motor electric sau cu arc, ci de către un motor cu aer cald. Cutia are prevăzută o mică pâlnie în lateral, prin care aerul este tras către motor, trecând prin dreptul unei flăcări menținută de o spirtieră. Modul ingenios în care este făcut acest gramofon, arată măiestria producătorului. Motorul este unul neobișnuit, iar felul în care cutia este construită pentru ca flacăra să nu deterioreze componentele sau lemnul cutiei este, la rândul său, remarcabil.

Timbrul cu valoarea nominală de 8,50 lei reproduce imaginea unui gramofon pentru copii cu disc de ciocolată. În 1903, compania germană Stollwerck a creat o serie limitată de gramofoane pentru copii care aveau particularitatea de folosi discuri de ciocolată. Sunetul era imprimat pe aceste discuri speciale, apoi redat cu ajutorul acestor gramofoane. Fragilitatea acestor piese și mai ales, a discurilor, a făcut ca aceste gramofoane să fie astăzi foarte rare, culoarea roșie fiind cea mai greu de găsit variantă.

Pe timbrul cu valoarea nominală de 12 lei este reprezentat un gramofon pentru salon, acționat cu monede, folosit în restaurante și hoteluri, adeseori aglomerate. Dimensiunile sale sunt mai mari decât ale unui gramofon obișnuit, deoarece era necesar ca sunetul să fie amplificat pentru a acoperi vocile oamenilor sau alte zgomote. Acționarea gramofonului se făcea prin introducerea unei monede într-o fantă specială, iar baza aparatului ascunde un sertar pentru colectarea monedelor introduse în aparat. Pâlnia metalică produce un sunet puternic și clar, iar cutia de lemn, care ascunde mecanismele, este foarte frumos decorată.

Pe timbrul coliței nedantelate a emisiunii de mărci poștale, cu valoarea nominală de 28,50 lei este redat un gramofon cu dimensiuni impresionante, produs în Germania, în anul 1910, având 2 m și 18 cm înălțime, destinat spațiilor foarte mari și chiar spațiilor deschise. Pâlnia sa imensă, cu un diametru de 85 de centimetri, producea un sunet puternic și clar, capabil să acopere zgomotele și vocile oamenilor. Fiind operat cu monede, era necesar ca acestea să fie introduse în fantă pentru ca placa turnată să înceapă să se învârtă. Odată ce acul ajungea la capătul discului, mecanismul se oprea și era adus în poziția inițială. Cutia de lemn ascunde un vast spațiu de depozitare pentru discuri. Produs în Germania în 1910, era chiar și atunci o piesă impresionantă.

Albumul filatelic este realizat în tiraj limitat de 210 exemplare şi este echipat cu coliţa nedantelată a emisiunii, având ataşată o manşetă ilustrată cu elemente grafice și texte în folio aur şi setul de două plicuri „prima zi”, având ştampila „prima zi” aplicată în clar, în folio aur. Fiecare element este numerotat de la 001 la 210.

„Designul a devenit cel mai puternic mijloc prin care omul își formează instrumentele și mediul
(și prin extensie, societatea și pe el însuși)”.

Victor Papanek – „Design pentru lumea reală” 

În anul 1969, se înființează la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București secția de FORME INDUSTRIALE, sau ESTETICA FORMELOR INDUSTRIALE, care pregătea specialiști în domeniul designului, ca suport pentru o strategie economică, ce presupunea crearea și implementarea pe piața internă și internațională a unei viziuni noi – la acea vreme: produsul original integrat. Acest lucru devenea imperativ pentru tranziția dinspre „producția sub licență”, către cea de produse proprii, noi, originale și inovative.

Primii profesori, care au fondat structura și conținutul acestui nou tip de învățământ, formare și educare profesională au fost: arh. Paul Bortnovski și artiștii Ion Bitzan și Vladimir Șetran, secondați de specialiști în domeniile ergonomiei, al tehnicii și tehnologiilor, al marketingului și al strategiilor de piață.

De atunci, au fost formate 46 de generații de creativi în domeniul designului, dintre care mulți au devenit profesioniști de elită, recunoscuți atât în mediul românesc cât și în cel internațional, prin carierele de prestație excepțională, prin premiile obținute la prestigioase concursuri de design sau inovație, sau prin recunoașterea instituțională a meritelor deosebite în dezvoltarea modelelor noilor paradigme, prin  DESIGN.

În afara elitelor, designul românesc s-a remarcat prin inovație, creativitate și viziune de perspectivă, în planul performanțelor profesionale prin realizarea de produse competitive pe piețele globalizate.

Conceptul coliței dantelate, cu valoarea nominală de 28,50 lei se bazează pe evidențierea formelor geometrice primare care compun logo-ul DESIGN 50. Este o viziune care integrează elemente plastice folosite în toate ramurile designului. Culorile folosite, exprimă bucuria prilejuită de aniversarea a 50 de ani de învățământ de design românesc. Elementele grafice ce încadrează timbrul, sunt specifice unor teme de basic design.

Promotor și ambasador al țării, timbrul este mai mult decât un produs, reprezintă imagine, tradiție, istorie, identitate culturală, iar călătoriile prin intermediul acestui simbol oferă povești fascinante despre trecut, prezent și de ce nu, despre viitor.

Cea mai nouă emisiune de mărci poștale prezintă o parte impresionantă a istoriei naționale – respectiv cea a regalității în România și felul în care tradiția militară s-a împletit cu monarhia.

De la instaurarea în România, în anul 1881, monarhia a fost caracterizată de prezența a cinci simboluri (regalia României): coroana regală, sceptrul, mantia regală, pavilionul regal și cifrul regal. Însă, dacă a existat un element specific tuturor reprezentărilor portretelor Regilor României, acela a fost prezența uniformei regale, purtată cu demnitate atât de Carol I, de Ferdinand I „Întregitorul”, Carol al II-lea, cât și de Mihai I.

Înscăunarea Regelui Carol I a coincis cu sfârșitul perioadei uniformelor fastuoase de influență franceză, fiind adoptată o ținută sobră, economică și mai simplă, nefiind lipsită de eleganță, însă adaptată resurselor financiare ale României din acea perioadă. De la venirea sa pe tron, Regele Carol I a adoptat ca îmbrăcăminte oficială uniforma de ofițer, optând și la întâlnirile particulare cu politicienii români, pentru uniforma militară.

Timbrul cu valoarea nominală de 3,10 lei îl ilustrează pe Regele Carol I (1839 – 1914), domnitorul Principatelor Române (1866) și primul rege al României (1881), membru și președinte de onoare al Academiei Române. Domnia Regelui Carol I a fost cea mai lungă din istoria țării. În cei 48 de ani, s-au regăsit acțiunile militare pentru independența țării, transformarea în monarhie constituțională și inițierea consolidării statului modern român, acționându-se întotdeauna în așa fel încât să fie asigurat prestigiul internațional al statului.

Domnitorul Carol I prefera să se afișeze cu uniforma de mică ținută în aproape toate împrejurările, cu excepția evenimentelor deosebite, când protocolul impunea purtarea uniformei de mare ținută.

Regele Ferdinand I (1865 – 1927) este reprezentat pe timbrul cu valoarea nominală de 7 lei. Suveranul este cunoscut și sub numele de Ferdinand I Întregitorul, Rege al României Mari („de la Nistru până la Tisa”), precum și membru și președinte de onoare al Academiei Române.

Hotărând să intre în război în anul 1916 de partea Antantei, a avut un rol deosebit în desfășurarea evenimentelor care au precedat Reîntregirea Țării și a contribuit decisiv la sfârșitul războiului, în august 1919, când s-au asigurat toate condițiile pentru recunoașterea României Mari.

În timpul domniei sale s-a consolidat statul național unitar român și s-au adoptat măsuri fundamentale dezvoltării țării, precum votul universal și reforma agrară.

Regele Ferdinand I purta uniforma regală chiar și la întâlnirile particulare. După război, Regele a adoptat o ținută „civilă” la întâlnirile de la curte, la ceremoniile oficiale optând pentru ținuta militară.

Timbrul cu valoarea nominală de 8,50 lei îl redă pe Carol al II-lea (1893 – 1953), Regele României și membru de onoare al Academiei Române.

Deși a renunțat la prerogativele sale de moștenitor al Coroanei de câteva ori, iar domnia lui nu a fost lipsită de controverse, în perioada guvernării sale România a cunoscut cel mai mare avânt economic din perioada interbelică.

Caracterizată prin conflictele permanente dintre rege și clasa politică, instituția monarhică ajunge să joace rolul cel mai important în stat, instaurând în România un regim monarhic autoritar, după modelul mai multor state europene din această perioadă.

Perioada în care s-au produs cele mai mari schimbări a fost în timpul domniei Regelui Carol al II-lea. Încă de mic, Carol al II-lea a apărut îmbrăcat în uniformă militară, în spiritul monarhiei din România. La toate ceremoniile oficiale, Regele purta veșmintele militare, cu bereta și pelerina de mareșal.

Fascinat de eleganța uniformelor militare englezești, Carol al II-lea a modernizat concepția vestimentară a militarilor români. Modificările cele mai spectaculoase au fost cele din domeniul ținutelor de gală și de ceremonie, începând cu anul 1930.

Abdicarea Regelui Carol al II-lea a schimbat viziunea asupra uniformelor militare cu cea abordată de Mareșalul Ion Antonescu și de Regele Mihai I (care a început să poarte uniformă militară la îndemnul tatălui său, încă din copilărie).

Timbrul cu valoarea de 11,50 lei îl înfățișează pe Mihai I (1921 – 2017), ultimul rege al României. Prima sa domnie a fost inaugurată la vârsta de 6 ani, când tatăl său a renunțat la prerogativele de moștenitor al Coroanei. A doua domnie a început în unul dintre cele mai dramatice momente din istoria României, după pierderile teritoriale din anul 1940. Regele Mihai I a condus țara într-o perioadă critică alături de Ion Antonescu, general al Armatei Române și președintele Consiliului de Miniștri.

Îndepărtarea lui Ion Antonescu la 23 august 1944 a fost alegerea Regelui Mihai I, care a ordonat arestarea lui, imediata încetare a colaborării României cu Puterile Axei și orientarea spre un armistițiu cu Aliații.

La 30 decembrie 1947, Regele Mihai I a abdicat, fiind silit să o facă de către conducerea instaurată de Partidul Comunist Român, care, după trei ani de la terminarea războiului, acaparase întreaga putere politică în stat.

Emisiunea de mărci poștale este completată de o coliță dantelată omagială ce amintește de aniversarea a 180 de ani de la nașterea Regelui Carol I, timbrul coliței înfățisându-l într-o pictură în care călărește în uniformă militară, având valoarea nominală de 28,50 lei.

Pe plicul „prima zi” este ilustrată pictura „Regele Carol I cu suita” de Carol Popp de Szathmáry, o cromolitografie din vasta operă a primului fotograf român de artă.

Romfilatelia mulțumește Muzeului Național Peleș, Bibliotecii Academiei Române, Casei Regale a României, Muzeului Național de Artă al României, Muzeului Național de Istorie a României, Muzeului Național Cotroceni și Muzeului Municipiului București, pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.

Albumul filatelic este realizat în tiraj limitat de 519 exemplare și este echipat cu un bloc special (o colița nedantelată și cele 4 timbre nedantelate ale emisiunii) precum și setul de două plicuri „prima zi” având ștampila aplicată în clar cu folio aur. Ambele produse sunt numerotate de la 001 la 519.

Timbrul cu valoarea nominală de 8,50 lei redă sigla Facultății de Drept. Emisiunea conține și o coliță dantelată al cărei timbru, cu valoarea nominală de 28,50 lei, prezintă Palatul Facultății de Drept ilustrat într-un desen de arhitectul Petre Antonescu (1873 – 1965). Elementele grafice care întregesc compoziția coliței au ca subiect decanii Facultății de Drept, ce s-au remarcat ca personalități ilustre în învățământul juridic românesc începând cu anul 1859.

În urmă cu 160 de ani, la 25 noiembrie 1859, prin decretul nr. 519, semnat de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Facultatea de Drept din București devenea instituție independentă. Dar istoria învățământului din București începe încă din perioada lui Constantin Brâncoveanu, Domnitor al Țării Românești care, în 1694, fonda la București Academia Domnească de la Sf. Sava, la îndemnul stolnicului Constantin Cantacuzino, ilustru cărturar umanist cu studii la Padova.

Apoi, sub domnia lui Alexandru Ipsilanti, în perioada 1776-1779, sunt construite noi localuri pentru Academie. În 1818, cărturarul transilvănean Gheorghe Lazăr creează Școala de la Sfântul Sava, cu predare în limba română. În 1832 are loc reforma școlară a lui Petrache Poenaru, la Colegiul National Sf. Sava fiind create cursuri superioare juridice și științifice. Odată cu Reforma învățământului, din 1850, sunt dezvoltate cursurile superioare cu caracter juridic și științific, iar patru ani mai târziu iese prima promoție de juriști.

La 25 noiembrie 1859, Facultatea de Drept devine instituție independentă, primul său decan fiind Constantin Boianu. La 4/16 iulie 1864, prin Decretul nr. 765, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza aprobă înființarea Universității din București, prin reunirea celor trei facultăți existente: Facultatea de Drept, Facultatea de Științe și Facultatea de Litere și Filozofie. Din 1864, anul înființării, Universitatea din București a contribuit și contribuie în mod decisiv la dezvoltarea și modernizarea învățământului, științei și culturii românești. Facultatea de Drept a avut la începuturile ei 9 catedre, 9 profesori și 30 de studenți. În primii ani universitari, disciplinele predate au fost: dreptul roman, dreptul civil român și procedura dreptului civil, dreptul penal român și procedura dreptului penal, dreptul comercial, dreptul constituțional, dreptul administrativ și economia politică. Durata studiilor era de 4 ani.

În anul 1908 a fost decernat primul titlu de Doctor în Drept. Datorită numărului mare de studenți înmatriculați la Facultatea de Drept, necesitatea unui nou sediu pentru aceasta a devenit stringentă. Astfel, în deceniul al IV-lea al secolului XX, la inițiativa decanului de atunci, Nicolae Basilescu și cu sprijinul Regelui Carol al II-lea și al ministerului de resort, între 1934-1936, a fost construit actualul Palat al Facultății de Drept, după un proiect al arhitectului Petre Antonescu, membru al Academiei Române, construcție care a devenit unul din reperele de pe harta monumentelor istorice ale Bucureștiului.

Decanii Facultății de Drept a Universității din București au fost personalități marcante ale învățământului superior juridic românesc și ale vieții publice din România, lăsându-și amprenta asupra evoluției acestora. Romfilatelia îi onorează prin această emisiune de mărci poștale, dedicată sărbătoririi a 160 de ani de la înființarea Facultății de Drept a Universității din București (25 noiembrie 1859 – 25 noiembrie 2019). Printre decanii iluștri ai Facultății de Drept se numără: Constantin Bosianu, George Costaforu, Vasile Boerescu, Constantin Dissescu, Ioan Tanoviceanu, Gheorghe Mironescu, Nicolae Basilescu, Constantin Stoicescu, Anibal Teodorescu, Alexandru Otetelișanu și Viorel Ciobanu.

Pe plicul „Prima zi” a emisiunii este reprezentat Palatul Facultății de Drept, creația grafică a arhitectului Petre Antonescu împreună cu medaliile aniversare de bronz ce redau chipul primului Decan, Constantin Bosianu (1815-1882), și clădirea facultății împreună cu sigla aniversară de 160 de ani de la înființare. 

Aducem mulțumiri pentru sprijinul acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale conducerii Facultății de Drept a Universității din București.

Romfilatelia continuă seria proiectelor dedicate Faunei, una dintre cele mai apreciate tematici în rândul colecționarilor, prin introducerea în circulație a emisiunii de mărci poștale Emoțiile animalelor, marți, 19 noiembrie a.c.

Emisiunea de mărci poștale reproduce imaginile a câtorva exemplare ale faunei, precum elefantul, câinele, pisica, ursul polar, macacul și foca cenușie.

Pe timbrul cu valoarea nominală de 1,60 lei, este reprodusă o imagine în care sunt prezentați în prim plan o mamă și un pui de urs polar, într-un moment de tandrețe și ocrotire maternă.

Animalele din familia Ursidae sunt animale masive, preferând să își petreacă majoritatea timpului căutând hrană, nefiind adaptate pentru viteză, deoarece au un corp îndesat și musculos, cu picioare groase și un craniu masiv.

Forma lărgită a botului reflectă un simț olfactiv dezvoltat care îl ajută să se hrănească, iar vederea și auzul sunt aspecte mai puțin importante, trăsături vizibile prin faptul că ochii și urechile sunt relativ mici. Ursul polar este un bun înotător, folosindu-și labele din față ca vâsle, fiind capabil să înoate multe ore.

Femelele nasc între lunile noiembrie – ianuarie, perioadă delicată în care cele gestante se retrag într-un bârlog de zăpadă și aduc pe lume puii (de obicei doi), cărora le sunt foarte dedicate, alăptându-i timp de câteva luni. Când puiii cresc și sunt suficient de mari pentru a se aventura pe gheață, mama îi scoate din bârlog pentru a exersa din timp tehnicile cruciale de supraviețuire, timp de doi ani și jumătate.

Macacul (Macaca sylvanus), din familia Cercopithecidae, se regăsește în imaginea timbrului cu valoarea nominală de 3,10 lei, cu o mimică ce exprimă nostalgie. Cunoscut și sub numele de „macac berber”, este o specie unică prin distribuția sa în afara Asiei, putând fi întâlnit în Maroc, Algeria și Gibraltar.

Macacul este una dintre cele mai cunoscute specii de maimuțe din Lumea Veche, fiind acoperit cu blană groasă care îl protejează împotriva temperaturilor reci. Culoarea corpului variază de la gri-gălbui până la brun-gri închis, cu fața roșie, fără coadă și cu o lungime a corpului care poate ajunge până la 70 cm, ajungând să cântărească la maturitate aproximativ 12 kg.

Prietenia și apropierea dintre două specii ce sunt renumite pentru lipsa de toleranță una față de cealaltă, sunt surprinse în imaginea timbrului cu valoarea de 5 lei, în care sunt prezenți trei pui de pisică din rasa europeană și un câine din rasa Saint Bernard, care îi protejează.

Câinii Saint Bernard sunt de talie mare și sunt originari din Alpii Elveției. Rasa a devenit celebră în secolul al XIX-lea, fiind folosită, datorită puterii și simțului său remarcabil de orientare, pentru salvarea călătorilor care se rătăceau sau erau înzăpeziți în trecătorile alpine. Numele provine de la trecătoarea Saint Bernard, unde a trăit un celebru reprezentant al rasei, câinele Barry, care, între 1800 și 1812, a salvat 40 vieți omenești, fiind considerat câinele național al Elveției.

Câinii din această rasă au un temperament foarte blând, sensibil și foarte atașat de stăpân.

În același timbru apar și trei pui de pisică europeană, numită și Europeană cu păr scurt sau „pisica comună”, una dintre cele mai vechi, cele mai răspândite și cele mai pure rase de pisici, care a apărut și s-a dezvoltat prin mijloace naturale.

Elefantul african (Loxodonta africana) face parte din familia Elephantidae și din ordinul Proboscidea, fiind ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 19 lei, surprins într-un moment de bucurie și joacă, între doi pui.

Cântărind până la 6,3 tone la maturitate, elefanții sunt printre cele mai mari animale terestre, mari consumatori de hrană și apă, cantitățile ingerate ajungând până la 150 kg de mâncare și 160 de l de apă pe zi.

Trompa este unul din principalele organe care arată felul în care se manifestă, folosind-o pentru a-și exprima afecțiunea, a se feri de obstacole, a salva alți elefanți blocați în noroi, sau pentru a ridica un pui abia născut și a-l pune pe picioare în primele minute ale vieții.

Elefanții comunică prin atingere (se salută prin strângerea trompelor), prin sunete (unele infrasunete pot fi receptate de la 4 km) și gesturi (ridicarea trompei poate reprezenta o amenințare). Animale foarte sociabile, elefanții sunt foarte inteligenți, învață repede, aspecte care au grăbit domesticirea și apropierea lor de oameni.

Elefanții africani sunt răspândiți pe întreg teritoriul Africii subsahariene și în pădurile tropicale din Africa Centrală și de Vest și trăiesc până la 70 de ani, mai mult decât orice mamifer, cu excepția omului.

Cercetătorii, care au petrecut mai mult timp studiind elefanții, au fost surprinși de profunzimea emoțională
a acestor animale, observând surprinzătoarea lor înțelegere a fenomenului morții și a durerii pe care aceștia o resimt la pierderea unui membru al grupului.

Pe plicul „Prima zi” este redată imaginea unei foci cenușii (Halichoerus grypus), surprinsă într-un moment de relaxare pe plajă. Foca cenușie populează zonele cu ape înghețate din Atlanticul de Nord și Marea Baltică și face parte din familia Phocidae,.

Înoată foarte bine datorită formei hidrodinamice a corpului și se folosește de acest lucru atunci când vânează. Mustățile sunt foarte sensibile și o ajută să simtă prada din apă.

Foca cenușie vânează singură, însă când iese la mal, preferă să stea în grupuri, acesta fiind un mijloc de a se apăra de prădători. La maturitate măsoară până la 3,5 m și cântărește 300 kg, speranța de viață fiind de aproximativ 40 de ani.

Romfilatelia mulțumește Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.

Albumul filatelic este realizat în tiraj limitat de 225 exemplare și este echipat cu blocul de 4 timbre nedantelate al emisiunii și plicul „prima zi” având ștampila „prima zi” aplicată în clar cu folio, ambele produse fiind numerotate de la 001 la 225. 

Pe cele două timbre ale emisiunii de mărci poștale, ambele cu valoarea nominală de 1,70 lei, sunt ilustrate imagini din manuscrisul Imnul Acatist al Maicii Domnului din colecția Bibliotecii Academiei Române, reprezentând miniaturile „Nașterea Domnului” și „Steaua Magilor”.

Din același manuscris s-au reprodus miniaturile „Adorația Magilor” pe plicul „Prima zi” al emisiunii, precum și „Fecioara cu Pruncul” pe colița dantelată a emisiunii, cu valoarea nominală de 28,50 lei.

Crăciunul, marchează o mare sărbătoare a creștinătății care are la origine cuvântul latin creatione (se pronunță creacione). Din creacione a devenit creacion, apoi creaciun și în sfârșit, Crăciun.

În ziua de Crăciun s-a născut Iisus Hristos, împlinind speranța neamului omenesc care aștepta apariția lui Mesia (Cel Uns, care avea să devină Mântuitorul neamurilor).

Orașul Bethleem (beth-casă, lehem-pâine), aflat la 8 km sud de Ierusalim, a fost ales de Dumnezeu pentru nașterea lui Iisus.

Părinții lui Iisus au fost obligați să ajungă în acest oraș pentru a fi recenzați la locul din care se trăgeau strămoșii cei mai îndepărtați. Cum Maria și Iosif se trăgeau din neamul lui David, s-au dus la locul unde fusese locuința lui Ieseu și a fiului său David.

După ce suferise vicisitudinile secolelor trecute, între zidurile ei de piatră, se amenajează un han pentru săraci, unde Maria nu a mai găsit nici un loc liber, fiind obligată să coboare în peștera de sub han.

Deasupra acestei peșteri s-a ridicat o monumentală biserică pe cheltuiala regelui Eduard al IV-lea. Peștera ar fi complet întunecată dacă nu ar fi iluminată feeric de mii de candele și lumânări care nu se sting niciodată. Pe podea se află un disc de argint, montat pe o placă de marmură, pe care este gravată inscripția: Hic de Virgine Maria Iesus Christus natus est (Aici, din Fecioara Maria s-a născut Iisus Hristos).

Magii despre care pomenesc Evangheliile, veniți din Orient ca să se închine Mântuitorului, simbolizează închinarea tuturor pământenilor. Tradiția le-a păstrat și numele: Melchior, cel bătrân, care dăruiește aurul, Gaspar, cel tânăr, care aduce tămâie și Baltazar, cel bărbos, care oferă smirnă.

În călătoria lor, magii nu au descoperit o stea aparținând sistemului astral, ci o stea care marca semnul vizibil al unei puteri cerești. Aparent era doar o stea, însă mersul ei pe bolta cerească apărea ca un semn supranatural, menit să-i conducă la locul nașterii Mântuitorului lumii.

Darurile aduse Pruncului Iisus la Bethleem aveau semnificații bine definite. Aurul a fost adus ca unui Împărat cu o domnie fără sfârșit, într-o împărăție cu o veșnică strălucire. Smirna i-a fost adusă ca unui om, simbol al patimilor și al unei morți crude. Tămâia a fost oferită ca unui Dumnezeu. Aurul este adorația și iubirea, tămâia este rugăciunea, smirna definește abnegația și mortificarea păcatelor. Aurul era adus din Ofir, tămâia avea ca sursă Arabia iar smirna Etiopia.

Magii, care au depus lângă ieslea în care se afla Pruncul Iisus coroanele lor de aur, simbolizează știința care se închină credinței.

Steaua călăuzitoare, existența magilor, prezența lor la locul nașterii lui Iisus, definesc emoționant ceea ce sărbătoresc creștinii: Crăciunul, ziua nașterii Mântuitorului lumii.

Cu ocazia sărbătorilor de Crăciun, echipa Romfilatelia vă colindă din toată inima și vă urează Sărbători Fericite alături de cei dragi!

Romfilatelia mulțumește Bibliotecii Academiei Române pentru sprijinul documentar și fotografic acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.

Albumul filatelic este realizat în tiraj limitat de 367 de exemplare și este echipat cu blocul special al emisiunii (conținând două timbre + coliță nedantelată), cu elemente grafice cu folio aur, precum și plicul „prima zi” având ștampila „prima zi” aplicată în clar, în folio aur, ambele produse fiind numerotate de la 001 la 367.

Produs special, cu timbru de argint, reunește într-o prezentare originală un bloc filatelic de colecție (conținând două timbre nedantelate), realizat în tiraj limitat de 319 exemplare, replica modelată în argint a mărcii poștale care ilustrează miniatura Nașterea Domnului și Certificatul de Autenticitate eliberat de Monetăria Statului, înseriate de la 001 la 319).

Rezervațiile naturale se regăsesc ca zone în care, sub protecția legii, fauna și flora se păstrează ca un tezaur al splendorilor naturii și al speciilor valoroase, fie că este vorba despre plante sau animale.

Pe timbrul cu valoarea nominală de 7 lei este reprezentat Parcul Național Retezat, situat în sud-vestul țării, în județul Hunedoara, protejând habitate naturale de interes comun. Parcul Național Retezat definește o zonă de interes național protejată prin lege, menită să păstreze nealterată biodiversitatea și să mențină capacitățile de adăpostire a faunei sălbatice și a florei spontane.

Rezervația a devenit zonă de interes național în 1935, urmare a acțiunilor întreprinse de renumitul savant Emil Racoviță și de prof. Alexandru Borza, fondatorul Grădinii Botanice din Cluj-Napoca. Parcul a fost recunoscut ca rezervație a biosferei în anul 1979. Scopul înființării rezervației a fost conservarea și protejarea eșantioanelor din zona biogeografică națională pentru activități pedagogice, speologice, paleontologice hidrologice și geologice.

În ceea ce privește diversitatea animală, florală, a speciilor și a ecosistemelor terestre, zona adăpostește aproximativ 90 de specii endemice, 130 de plante vulnerabile sau rare și 1.190 de specii superioare de plante (aproape o treime din 3450 de specii găsite în România). Diversitatea animalelor însumează 5 specii de amfibieni, 9 specii de reptile, 50 de specii de mamifere și 168 de specii de păsări.

Pădurile cuprind aproximativ 49% din suprafața Parcului Național Retezat. Cele mai frecvente sunt pădurile de fag, pădurile de conifere și amestecurile de fag și de rășinoase. Pădurile de molid se situează între 1400 m și 1800 m (amestecul între 1200 m și 1400 m) și pădurea de fag între 800 m și 1200 m. Pădurile cresc în condiții dificile din cauza umidității scăzute, temperaturii mai ridicate și a substratului calcaros.

Această rezervație naturală este cea mai grandioasă și mai complexă regiune montană din toate sectoarele carpatine din țară. La peste 2000 m altitudine, parcul prezintă o estetică sculpturală armonizată cu cele
mai spectaculoase creste alpine. Este vizibilă existența unui mulaj climatic puternic sub formă de trepte.

Rezervația Naturală Upper Rock este reprezentată pe timbrul cu valoarea nominală de 8,50 lei. În Gibraltar, pe coasta de sud a Peninsulei Iberice, mărginită de Spania, se regăsește una dintre minunile naturale ale lumii. Într-un peisaj dominat de Stânca Gibraltarului, o rezervație naturală s-a identificat ca un miracol al creației organice.

Rezervația Naturală „Upper Rock” este considerată una dintre zonele cele mai frumoase din Europa. Situată la 420 m deasupra nivelului mării, rezervația este considerată de cei care vizitează Gibraltarul drept una dintre cele mai frumoase opere ale naturii. Înălțimea platoului rezervației garantează priveliști uluitoare asupra întregii zone, precum și a golfului. Conține multiple atracții naturale regăsite în flora și fauna sa.

Uneori numită eronat „Upper Mountain”, Rezervația Naturală „Upper Rock” găzduiește Barbary Macaques, precum și alțe specii din Gibraltar. Barbary Macaques trăiesc acolo de câteva secole cuibăriți pe calcar peninsular. Magotul (Macaca sylvanus), cunoscut și sub numele de „macac barbar” este una dintre cele mai cunoscute specii de maimuțe din Lumea Veche. Macacii sunt acoperiți cu blană groasă care îi protejează împotriva temperaturilor reci. Culoarea corpului variază de la gri-gălbui până la brun-gri închis.

Gibraltarul, datorită poziției sale, se înscrie ca o adevărată gazdă pentru păsările migratoare, oferind prin vegetația sa unică în tot sudul Iberiei, o casă temporară. Păsările care pot fi văzute în rezervația naturală „Upper Rock”, fac parte din atracțiile Gibraltarului și formează un paradis ornitologic, care găzduiește specii rare atât de animale, cât și de plante, puțin probabil să fie regăsite în altă parte.

Protejată de lege împotriva intervenției umane în ordinea naturală a lucrurilor, rezervația asigură păstrarea minunilor și continuității naturii pentru generațiile care vor regăsi o comoară naturală luxuriantă. Flora include în diversitatea ei cimbru, Iberis și răcovină, crescute în aerul dulce parfumat de Mâna Maicii Domnului, iasomie și lavandă.

Romfilatelia mulțumește reprezentanților Parcului Național Domogled–Valea Cernei, Administrației Parcului Național Piatra Craiului și fotografilor Octavian Chende și Silviu Matei pentru sprijinul documentar și fotografic acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.

Albumul filateliceste realizat în tiraj limitat de 225 exemplare şi este echipat cu blocul de 2 timbre nedantelate al emisiunii şi plicul „prima zi” având ştampila „prima zi” aplicată în clar în folio. Fiecare element este numerotat de la 001 la 225.

Timbrul cu valoarea nominală de 3,10 lei ilustrează Universitatea Babeș-Bolyai. Universitatea românească din Cluj și-a început activitatea la aproape un an după Marea Unire din 1 decembrie 1918, când reprezentanții românilor votaseră în unanimitate alipirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu Regatul României.

Universitatea românească și-a definitivat statutul în perioada 12 mai 1919 – 2 februarie 1920. Astfel, la data de 12 mai 1919, o comisie coordonată de către Onisifor Ghibu a preluat în administrarea românilor întreg patrimoniul mobil și imobil al universității maghiare din Cluj. Cursurile în limba română s-au deschis în 3 noiembrie 1919. Universitatea clujeană avea în componență patru facultăți: Drept, Medicină, Litere și Filozofie, Științe. Profesorul Sextil Pușcariu, de la Facultatea de Litere, a fost ales cel dintâi rector român. Printre profesorii de seamă din acești ani trebuie amintiți savanții Sextil Pușcariu, Vasile Pârvan, Alexandru Borza, Iuliu Hațieganu și Petre Sergescu.

Perioada interbelică a fost una dintre cele mai rodnice din viața universității românești din Cluj. Disciplinele studiate au abordat domenii diverse și s-au creat numeroase institute, laboratoare, catedre și seminarii. Universitatea s-a impus rapid în peisajul academic internațional, ea desfășurând o susținută activitate de colaborare științifică și didactică cu instituții similare din Europa și din lume.

Universitatea Babeș-Bolyai este singura instituție multiculturală din țară, cu 21 de facultăți și trei limbi de predare (română, maghiară și germană) și cu numeroase programe în limbi de circulație internațională. La începutul lui 2018, în urma evaluării internaționale QS Star, Universității Babeș-Bolyai i-a fost acordat statutul de universitate internațională de excelență (universitate de 4 stele).

Onorând tradiția de învățământ universitar în limba română, inaugurat la 1919, Universitatea clujeană reprezintă astăzi, așa după cum afirma cu mândrie rectorul Ioan-Aurel Pop, „cea mai mare și mai complexă și, din multe motive și puncte de vedere, cea mai prestigioasă” universitate din România.

Redată pe timbrul cu valoarea nominală de 12 lei se află imaginea sediului Universității de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca, considerată, de asemenea, o instituție educațională valoroasă a orașului. Facultatea maghiară de Medicină a fost fondată chiar de la începutul existenței Universității „Ferencz Jozsef” din Cluj, adică în 1872. În perioada 1888-1901 au fost construite clinicile și institutele Facultății.

Imediat după Marea Unire a Transilvaniei cu România, în învățământul superior de medicină și farmacie din Cluj a avut loc o transformare notabilă. În 1919 a fost întemeiată Facultatea românească de Medicină, ca parte componentă a Universității „Daciei Superioare”. Primul decan și organizator al Facultății a fost Iuliu Hațieganu, unul din fondatorii învățământului medical românesc. Datorită inițiativei sale, au fost create noi discipline, precum: semiologia medicală, radiologia, stomatologia și istoria medicinii, care au fost premiere în învățământul medical românesc.

Istoria învățământului clujean de medicină și farmacie a înregistrat o cotitură în 1948, prin desprinderea sa de Universitatea din Cluj și întemeierea Institutului Medico-Farmaceutic. Acesta a avut la început cinci facultăți: medicina generală, pediatria, stomatologia, farmacia și igiena. Cea mai mare pondere a avut-o Facultatea de Medicină.

Începând din 1990, istoria Școlii Clujene de Medicină și Farmacie a înregistrat o dezvoltare rapidă și consistentă. În acel an vechea denumire de I. M. F. a fost schimbată în Universitate de Medicină și Farmacie. Numele lui Iuliu Hațieganu a fost pus pe frontispiciul U.M.F. în 1992, ca semn de respect și considerație pentru întemeietorul ei.

Colița emisiunii, cu valoarea nominală de 28,50 lei, prezintă o splendidă imagine care aparține Grădinii Botanice din Cluj-Napoca, instituție a Universității Babeș-Bolyai. Odată cu înființarea Universității Daciei Superioare, începând cu anul 1919, profesorul Alexandru Borza, este chemat în cadrul Comisiei Universitare să participe la reorganizarea învățământului biologic superior clujean. Acesta mărește suprafața, deja achiziționată, la 13 ha și organizează, în subordinea Universității, pe baze științifice riguroase, noua Grădină Botanică, care azi îi poartă numele.

Instituția se deschide oficial pentru vizitatori în data de 25 iunie 1925. Ulterior evenimentului, între anii 1930-1935 se mai adaugă clădirea Institutului Botanic, inaugurată oficial în anul 1937 în prezența Regelui Carol II, ce adăpostește în prezent Muzeul botanic și cel mai mare Herbar al României.

Dorința fondatorului a fost ca în această nouă grădină botanică, principiile filogeniei plantelor și fitogeografiei să se împletească armonios cu principiile ecologiei, cu rafinamentul artistic și cu cerințele instruirii publicului. 

Romfilatelia mulțumește Universității Babeș-Bolyai și Universității de Medicină și Farmacie, ambele din Cluj-Napoca și fotografului George Avanu, pentru sprijinul documentar și fotografic acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.

Relațiile diplomatice dintre România și Republica Malta au fost stabilite la 7 iunie 1968, la nivel de ambasadă nerezidentă.

Pe timbrul cu valoarea nominală de 1,70 lei este reprezentat Palatul Mogoșoaia, situat la 15 km de București. Acesta reprezintă, practic, un complex istoric armonios constituit din palatul propriu zis și curtea sa, turnul de veghe, casa de oaspeți, ghețăria și biserica „Sfântul Gheorghe” aflată în vecinătate.

Palatul, în stil brâncovenesc reunește elemente arhitecturale venețiene, bizantine și otomane. Edificiul, ridicat la cererea domnitorului Constantin Brâncoveanu, a fost finalizat pe 20 septembrie 1702, conform pisaniei aflată pe una din laturile palatului. După ce Constantin Brâncoveanu și fii săi au fost executați la Constantinopol, palatul a fost luat de otomani iar, ulterior, răscumpărat de Ștefan Cantacuzino și înapoiat lui Constantin Brâncoveanu, nepotul proprietarului original.

După mai multe schimbări de proprietar, în anul 1911, palatul vândut lui George Bibescu, îi este oferit soției sale, Martha Lahovary. Prințesei Martha i se datorează frumusețea palatului, restaurat după stricăciunile suferite ca urmare a bombardamentelor germane din anul 1916. Renovarea construcției s-a făcut sub îndrumarea arhitectului George Matei Cantacuzino și cu colaborarea bătrânului arhitect venețian Rupolo, sub a cărui supraveghere s-a aflat o echipă de meșteri italieni.

De-a lungul existenței sale, palatul a avut printre oaspeții de seamă, personalități printre care se regăsesc nume ca Gheorghe Tattarescu, Pamfil Șeicaru, Mihail Sebastian, Nicolae Iorga, Grigore Gafencu și scriitori francezi, printre care Marcel Proust și Antoine de Saint-Exupéry. De asemenea, Regina Elisabeta, prietenă bună a Marthei Bibescu, a fost deseori oaspete de onoare al palatului.

După 1945 Palatul Mogoșoaia a fost naționalizat de către regimul comunist. În anul 1957 palatul a devenit muzeu, astăzi gazda expoziției de artă brâncovenească și Muzeul Tradiției Aulice împreună cu alte expoziții temporare. Interiorul se află încă într-un proces de restaurare.

Palatul Verdala este ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 8,50 lei. Palatul, inaugurat în 1586, este în prezent edificiul în care se află reședința oficială de vară a președintelui Maltei. Arhitectul a fost Girolamo Cassar, recunoscut pentru proiectarea majorității clădirilor din Valetta. Structura prezintă elemente de arhitectură renascentistă și se presupune că designul posibil să fie influențat de Villa Farnese din Caprarola.

Clădirea principală dispune de două etaje, în timp ce turnurile de colț dispun de cinci etaje, iar întreaga structură este înconjurată de un șanț amenajat. Deși aspectul său exterior denotă elemente ale unui fort, nu a fost menit să reziste niciodată unui atac, elementele fiind simbolice și estetice. Clădirea a fost complet restaurată în timpul guvernării lui Sir William Reid în 1850, deși lucrările de restaurare au fost începute de guvernatorul Frederik Cavendish Ponsonby.

De-a lungul anilor, edificiul a fost folosit ca închisoare militară pentru soldații francezi capturați de britanici și maltezi în timpul blocadei din perioada 1798-1800. Mai apoi, a fost folosit ca fabrică de mătase până în anul 1850, când guvernatorul Sir William Reid a dispus restaurarea lui completă. Ulterior, a devenit reședință oficială de vară a guvernatorilor britanici și un loc de referință în care s-au aflat oaspeți de onoare, printre care se regăsesc Împărăteasa Rusiei (1909), Împăratul Germaniei (1919) și Regele Angliei (1943).

În timpul Primului Război Mondial, Palatul a fost folosit ca spital de campanie, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a adăpostit valoroase opere de artă de la Muzeul Național al Maltei.

Romfilatelia mulțumește Centrului Cultural „Palatele Brâncovenești” și fotografilor Luca Emanuel Achim și Norbert Mintoff pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.

Albumul filatelic este realizat în tiraj limitat de 211 exemplare şi este echipat cu blocul de 2 timbre nedantelate al emisiunii şi plicul „prima zi” având ştampila „prima zi” aplicată în clar în folio. Fiecare element este numerotat de la 001 la 211.

Primul timbru al emisiunii de mărci poștale cu valoarea nominală de 1,50 lei, redă portretul lui Constantin Brâncoveanu, executat de un pictor anonim la începutul secolului XX, pictură care se află în patrimoniul Muzeului Național de Artă al României, inspirat după un portret aflat la Mănăstirea Sfânta Ecaterina de la Muntele Sinai (1696).

Constantin Brâncoveanu a fost domnul Țării Românești între anii 1688 și 1714, având una din cele mai lungi domnii din istoria Principatelor Române. Nepot de soră al domnitorului Șerban Cantacuzino, acesta a moștenit și a sporit o avere considerabilă, regăsită în multe obiective care țin de cultură și de spiritualitatea românească. În timpul domniei sale, Țara Românească a cunoscut o lungă perioadă de pace, de înflorire culturală și de dezvoltare a vieții religioase, în urma sa rămânând un mare număr de ctitorii mănăstirești și un stil arhitectural eclectic ce-i poartă numele.

Portretul lui Grigore al II-lea Ghica realizat de Theodor Aman (1869), face parte tot din colecția Muzeului Național de Artă al României, fiind ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 1,60 lei.

Grigore al II-lea Ghica a fost domn al Moldovei și al Țării Românești în epoca fanariotă. A fost nepotul lui Grigore I Ghica, fiind adus pe tronul Moldovei de Nicolae Mavrocordat, după destituirea lui Mihai Racoviță. A debutat printr-o domnie omenoasă, a scăzut birurile puse de predecesorul său, însă dregătoriile mari le-a acordat tot grecilor.

Partida boierilor nemulțumiți, în frunte cu Dimitrie Racoviță, a vrut să-l detroneze cu ajutorul tătarilor. Dar Ghica, ajutat de turci și munteni, i-a respins. Odată cu războiul ruso-turc, Moldova a fost ocupată de ruși, iar el a fost nevoit să părăsească tronul.

Pe timbrul cu valoarea nominală de 7 lei este reprodus portretul lui Mihai Viteazul, aflat în colecția Muzeului de Artă din Brașov, realizat de Mișu Popp (1881), un valoros, respectat și iubit fiu al Brașovului. Mihai Viteazul a fost domnul Țării Românești între 1593-1600. Pentru o perioadă, a fost conducător de facto al celor trei mari țări medievale care formează România de astăzi: Țara Românească, Transilvania și Moldova. Înainte de a ajunge pe tron, ca boier, a deținut dregătoriile de bănișor de Strehaia, stolnic domnesc și Ban al Craiovei.

Portretul lui Mihai Viteazul este unul dintre portretele cu tematică istorică de o deosebită importanță în creația lui Mișu Popp. Această lucrare a fost creată ca un imbold pentru românii din Ardeal, urmărind ideea întăririi unității naționale. Remarcabilă ca lucrare picturală, ea este superioară portretelor lui Mihai Viteazul realizate de Tattarescu sau Lecca. Portretul a fost creat după o gravură a lui Egidius Sadeler, adusă în România ca document.

Timbrul cu valoarea nominală de 19 lei redă grafic portretul lui Ștefan cel Mare, tabloul realizat de pictorul Constantin Lecca (1830), aparținând Muzeului Național de Artă din Iași din cadrul Complexului Muzeal Național „Moldova”. După canonizarea lui Ștefan cel Mare de către Biserica Ortodoxă Română, a fost domnul Moldovei între anii 1457 și 1504. A fost fiul lui Bogdan al II-lea, domnind timp de 47 de ani, cea mai lungă domnie din epoca medievală din istoria țărilor române.

Ștefan cel Mare este considerat o personalitate marcantă a istoriei României, înzestrată cu mari calități de om de stat, diplomat și conducător militar. Aceste calități i-au permis să treacă cu bine peste momentele de criză majoră, generate fie de intervențiile militare ale statelor vecine, fie de încercări, din interior sau sprijinite din exteriorul țării, pentru îndepărtarea sa de la domnie. În timpul domniei sale, Moldova atinge apogeul dezvoltării statale, cunoscând o perioadă îndelungată de stabilitate internă, prosperitate economică și liniște socială.

Pe setul de două plicuri „prima zi” al emisiunii este ilustrat tabloul intitulat Mihai Viteazul la Călugăreni, pictat de Nicolae Grigorescu (1857), aflat în prezent la Muzeul Național de Artă al României. Bătălia de la Călugăreni a fost parte a conflictului otomano-muntean și a campaniei otomane ce avea ca scop înlocuirea lui Mihai Viteazul și transformarea Țării Românești și Moldovei în provincii otomane. 

Romfilatelia mulțumește Muzeului Național de Artă al României, Muzeului de Artă din Iași din cadrul Complexului Național Muzeal „Moldova” și Muzeului de Artă din Brașov pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.