Timbrele, fiecare cu valoarea nominală de 8 lei, ilustrează portretele actorilor Maia Morgenstern, Oana Pellea, Luminiţa Gheorghiu, George Mihăiţă, Horaţiu Mălăele și Marcel Iureș, personalităţi ale scenei și ecranului românesc.

Cunoscuta și îndrăgita actriţă Maia Morgenstern s-a născut în prima zi a lunii mai, în anul 1962. După absolvirea Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică, în 1985, la clasa profesorului Dem Rădulescu, a jucat pe scena Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ.

La Teatrul Evreiesc de Stat, unde este manager din 2012, a interpretat roluri remarcabile în Astă seară: Lola Blau, Jocul Regilor, Miss Daisy și șoferul ei sau Parchează mașina la Harvard. Pe scena Teatrului Naţional București a avut roluri în Visul unei nopţi de vară, Vizita bătrânei doamne, Livada de vișini, Ecaterina cea Mare sau Burghezul gentilom, iar la Teatrul Metropolis în Jubileul, O noapte furtunoasă etc. Are colaborări și cu alte teatre, din București și din ţară – Teatrul Bulandra, Teatrul Odeon, Teatrul Mic, Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu, precum și cu alte personalităţi din lumea teatrului și filmului din străinătate.

O putem vedea în filme precum Secretul lui Bachus, Balanţa, Cel mai iubit dintre pământeni, Orient Express, Patimile lui Hristos, Sfârșitul tăcerii, Secretul lui Polichinelle sau Domnișoara Christina.

Talentul și munca neîncetată i-au fost răsplătite cu numeroase premii și distincţii, dintre care amintim: Premiul pentru cea mai bună actriţă la Festivalul Emma (Londra), pentru rolul Maria din Patimile lui Hristos, Ursul de Argint la Festivalul Filmului de la Berlin și Premiul Felix al Academiei Europene de Film, pentru rolul Nela din filmul Balanţa, Premiul UNITER pentru Cea mai bună actriţă, pentru rolul Medeea, din Trilogia antică, și Lola Blau din Astă seară: Lola Blau, Ordinul Artelor și Literelor în grad de Cavaler, în Franţa, Ordinul Regal „Nihil Sine Deo”. Parlamentul European de la Strasbourg o desemnează în anul 2003 Actriţa și Femeia anului. În 2017 primește titlul de Doctor Honoris Causa Artis din partea Universităţii de Vest din Timișoara.

Născută la 29 ianuarie 1962, în București, Oana Pellea a studiat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, promoţia 1984, la clasa Sandei Manu. În perioada 1984-1987 a fost actriţă la Teatrul din Piatra Neamţ, iar din 1987 până în 1999 a jucat la Teatrul Bulandra.

Cariera Oanei Pellea cuprinde peste 40 de roluri importante în teatru: Mașa (Trei Surori), Lucius (Iulius Cezar), Julieta (Mefisto), Catarina (Îmblânzirea scorpiei), Drussila (Caligula) etc.

De asemenea, actriţa a jucat în 20 de filme, unele dintre ele producţii internaţionale, printre care se numără Faleze de nisip, Cu dragoste, Rita (With Love, Rita), Camera ascunsă, Îmi urăsc meseria (I Really Hate My Job), Cu un pas înainte, Biblioteca Pascal (Biblioteque Pascal) sau Foc şi gheaţă: Cronicile dragonului (Fire & Ice: The Dragon Chronicles). În 2006 a jucat alături de actorii Clive Owen și Julianne Moore în filmul Children of Men, regizat de Alfonso Cuarón.

Academia Română i-a acordat actriţei premiul Aristizza Romanescu pentru cariera teatrală și cinematografică.

Majestatea Sa, Regele Mihai I al României, i-a conferit Oanei Pellea decoraţia Crucea Casei Regale a României, la 25 octombrie 2012.

Uniunea Teatrală din România (UNITER) i-a decernat de două ori Premiul pentru Cea mai bună actriţă, iar Fundaţia Culturală Română i-a acordat Premiul pentru Cariera Internaţională Remarcabilă. De asemenea, a primit numeroase premii internaţionale pentru rolul principal din Stare de fapt, regia Stere Gulea, inclusiv premiile pentru Cea mai bună Actriţă la Festivalul de Film de la Geneva, la Festivalul Filmului Politic de la San Marino și la Festivalul Internaţional de Film „Vulturul de Aur” din Batumi, Georgia.

Una dintre cele mai apreciate și premiate actriţe din România, Luminiţa Gheorghiu, s-a născut la 1 septembrie 1949 și a absolvit în 1972 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică. Debutează în timpul facultăţii pe scena Studioului Casandra, iar în perioada 1972-1975 joacă la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani și Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ. Din 1975 până în 2003 este actriţă a Teatrului Bulandra din București.

În teatru s-a remarcat în spectacole precum Pelicanul de Strindberg, Răceala de Marin Sorescu, Unchiul Vanea și Trei surori de Cehov, Poveste de iarnă de Shakespeare, Baba care-ascultă Abba de Catherine Aigner.

Atrasă în egală măsură de teatru și film, actriţa a pus bazele carierei sale cinematografice cu rolul Catrina din Moromeţii. Recunoașterea la nivel internaţional vine odată cu apariţia în Moartea domnului Lăzărescu, dar și cu ocazia colaborării cu regizorul Michael Haneke, în Cod necunoscut, precum și în Timpul Lupilor. Filmografia sa, cu peste 35 de roluri, i-a adus numeroase premii: Premiul de Excelenţă (Festivalul Internaţional de Film de la Iași, 2009, Festivalul TIFF, 2013), Premiul Municipiului București pentru Cea mai bună actriţă în stagiunea teatrală 2008-2009, Premiul de Onoare pentru merite extraordinare aduse Cinematografiei Românești (GE-FO-RUM&Filmmuseum München, 2013), Premiul pentru Cea mai bună actriţă și Premiul Academic în cadrul Galei UCIN 2013, pentru rolul din Poziţia Copilului și Sunt o babă comunistă!

Luminiţa Gheorghiu a primit și o nominalizare în cadrul European Film Awards 2013, pentru rolul din Poziţia Copilului, film care a fost premiat cu Ursul de Aur la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin.

George Mihăiţă, născut la 23 septembrie 1948, este un actor emblematic al scenei românești, care s-a remarcat în teatru și film prin talent, expresivitate facială, dar și prin vocea distinctivă. Din 2002 este directorul Teatrului de Comedie.

A studiat Arta Actorului la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București și a absolvit în anul 1971.

O scrisoare pierdută, Peţitoarea, Livada de vișini, Măseaua de minte, 12 oameni furioși, O noapte furtunoasă, Poker, Pălăria florentină – sunt doar câteva dintre piesele de teatru din repertoriul artistului. Cu spectacolul Revizorul de N.V. Gogol, în regia lui Horaţiu Mălăele, în care joacă rolul Primarul, George Mihăiţă a participat la numeroase festivaluri europene.

Rolul Vuică din Reconstituirea, peliculă aleasă de Asociaţia Criticilor de Film drept cel mai bun film românesc din toate timpurile, a fost prima sa apariţie într-un film și, totodată, rolul care l-a propulsat în carieră.

În cei 45 de ani de activitate a fost distribuit în peste 70 de filme: Accidentul, Omul zilei, Veronica, Undeva la Palilula, Supravieţuitorul, Nuntă mută etc.

Talentul și pasiunea puse în slujba scenei i-au adus numeroase premii, precum: Cel mai bun actor 2010 (Gala UNITER pentru rolul Ametistov din piesa Casa Zoikăi), Cel mai bun actor 2007 (Festivalul Naţional de Comedie, Galaţi și Festivalul JoakimInterFest, Kragujevac, Serbia, pentru rolul Primarul din spectacolul Revizorul).

Ca fondator și președinte al Clubului UNESCO Adolescenții, s-a implicat în acest domeniu și a înființat Festivalul de Teatru pentru Liceeni Jos Pălăria.

În 2002 a fost decorat cu Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului românesc”.

Născut la data de 1 august 1952, la Târgu-Jiu, absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică în 1975, clasa Octavian Cotescu, Horaţiu Mălăele este un reputat actor, regizor, caricaturist și scriitor român, cu o activitate deosebită în teatru și film, unde a interpretat numeroase roluri.

În teatru a jucat roluri devenite celebre în: Slugă la doi stăpâni și Mincinosul de Carlo Goldoni, Familia Tót de István Örkény, Karamazovii după Dostoievski, Scapino de Moličre, Teatru descompus de Matei Vișniec, Sinucigașul de Nicolai Erdman, Unchiul Vanea de Cehov, Dineu cu proști de Veber etc.

În 2009, la Teatrul Naţional București, regizează primul spectacol din carieră, Lecţia de Eugčne Ionesco. Ulterior, pune în scenă Puricele de Georges Feydeau, Poiana boilor și Mascăriciul după Cehov, Cafeneaua după Sam Bobrik, Revizorul de Gogol, Shylock după Gareth Armstrong etc.

De-a lungul carierei, Horaţiu Mălăele a obţinut numeroase distincţii: Premiul Asociaţiei Umoriștilor Români pentru interpretare (1993), pentru Puricele, Premiul pentru regie la Festivalul comediei românești (1994) și Premiul special al juriului la Festivalul de Teatru Contemporan (Brașov, 1996), Premiul pentru Cel mai bun spectacol la Festivalul Naţional de Comedie, pentru spectacolul Bani din cer (Galaţi, 2001). La Festivalul Comediei Românești „festCO 2010”, ediţia a VIII-a, Horaţiu Mălăele a primit Premiul pentru Cel mai bun actor în rol principal, pentru rolul Profesorul din spectacolul Lecţia, de Eugčne Ionesco și, pentru același spectacol, Premiul pentru cea mai bună regie. Palmaresul actorului include două Premii UNITER: Cel mai Bun Actor în 1992, pentru rolul Lelio din piesa Mincinosul, interpretat pe scena Teatrului Odeon și Cel mai Bun Actor în 1998, pentru rolul K. Müller din piesa Unde-i revolverul?, în montarea Teatrului Nottara.

În filme îl regăsim în Divorţ… din dragoste, Această lehamite, Ticăloșii, Amen, Moromeţii etc.

În 2012, actorului i-a fost conferit Premiul de Excelenţă pentru întreaga carieră la Festivalul Internaţional de Film „Comedy Cluj”. În același an, îndrăgitul actor a primit o stea pe Aleea Celebrităţilor din Piaţa Timpului din București.

În 2002, a lansat cartea Horațiu despre Mălăele, care cuprinde texte, fotografii, reproduceri de grafică despre viaţa și activitatea teatrală sau plastică a artistului. De asemenea, este autorul volumelor O poveste cu Horaţiu și Rătăciri. În ceea ce privește activitatea sa de caricaturist și grafician, Horaţiu Mălăele a avut zeci de expoziţii naţionale și internaţionale și a publicat mii de caricaturi și desene. A expus la München, Paris, Veneţia, San Francisco, Montevideo etc.

Marcel Iureș, născut la data de 2 august 1951, a absolvit în 1978 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București și s-a remarcat prin talent și prezență scenică.

În perioada 1978-1980 a jucat la Teatrul Naţional Cluj-Napoca, urmând ca după 1980 să joace pe scena teatrelor Bulandra și Odeon din București.

Pe scenă se afirmă în piese precum Romeo și Julieta, Cum vă place, Hamlet, Richard al III-lea, O noapte furtunoasă, sau în rolul principal din Caligula.

Prestaţia sa cinematografică este una de seamă, actorul creând roluri de neuitat în Castelul din Carpați, Să mori rănit din dragoste de viață, Domnișoara Aurica, Balanța, Fii cu ochii pe fericire, Amen, Tatăl fantomă, 3 păzește etc.

Talentul i-a deschis porţile Hollywood-ului, unde joacă alături de celebrităţi ale cinematografiei americane: în Misiune Imposibilă, alături de Tom Cruise (Mission: imposible), cu Nicole Kidman și George Clooney în Pacificatorul (The Peacemaker), iar în Războiul lui Tom Hart (Hart’s War) îi are ca parteneri pe Bruce Willis și Colin Farrell.

De-a lungul carierei a fost răsplătit cu numeroase premii: Premiul pentru Cel mai bun actor în rolul titular (Galele Premiilor UNITER 1999 și 2002), Premiul pentru Excelență (Gala Premiilor UNITER 2004), Trofeul pentru Cea mai importantă personalitate a teatrului românesc (oferit de Fundația pentru Teatru și Film Tofan, în 2001), Marele Premiu Flacăra (în cadrul unei Gale organizate la Teatrul Național București, noiembrie 2008).

În 1995, Marcel Iureș pune bazele Fundației Cultural Artistice Teatrul ACT, prima instituţie cultural-artistică independentă din Romania, cu sală proprie, multifuncţională, destinată spectacolelor de teatru, muzică, film, dans și expoziţii. Sala a fost inaugurată în luna septembrie 1998.

În 2012, la ceremonia decernării trofeelor Oscar românesc – pentru excelență, Marcel Iureș s-a numărat printre personalitățile cu rezultate deosebite în diverse domenii de activitate cărora le-a fost decernată o astfel de distincţie – o statuetă de metal suflată cu aur, replică modificată a celebrului Oscar american.

 Mulţumim tuturor actorilor pentru sprijinul acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale și le transmitem întreaga noastră admiraţie și recunoștinţă pentru tot ceea ce au realizat în teatru și cinematografie, precum și pentru promovarea valorilor culturale ale României peste hotare.

Cimitirele unde odihnesc eroii Războiului de Întregire sunt adevărate locuri ale memoriei naţionale. La Cimitirul Șerban Vodă – Bellu din București, pe lângă mormintele unor personalităţi marcante ale vieţii culturale sau politice, găsim și locurile de odihnă veșnică ale câtorva ofiţeri care au luptat în Primul Război Mondial: generalii Ioan Dragalina, David Praporgescu și Radu R. Rosetti, precum și colonelul Constantin Nazarie, preot militar.

Pe timbrul cu valoarea nominală de 3,50 lei este ilustrat portretul generalului Ioan Dragalina. Născut la Caransebeș, la 16 decembrie 1860, a absolvit Academia Militară din Viena, însă demisionează din armata austro-ungară în 1887, nemulţumit de discriminarea ofiţerilor români. S-a mutat în România, iar pregătirea și rigoarea l-au ajutat să promoveze rapid. S-a remarcat prin activitatea din fruntea Școlii Militare de Infanterie București, fiind răsplătit cu Ordinul Steaua României. În 1915 a fost avansat la gradul de general, iar în vara anului 1916 a luptat cu eroism pentru eliberarea Banatului. Și-ar fi dorit să intre triumfător în Caransebeșul natal, însă este mutat pe defileul Jiului, pentru a opri ofensiva germană. A fost împușcat pe câmpul de luptă, la 12 octombrie 1916, iar rănile i-au adus sfârșitul.

Portretul generalului David Praporgescu ilustrează timbrul cu valoarea nominală de 4,00 lei. S-a născut la 10 decembrie 1865, la Turnu Măgurele, formându-se iniţial ca învăţător. Ulterior a făcut studii militare în ţară și în școli occidentale, devenind unul dintre cei mai valoroși ofiţeri de cavalerie ai armatei. A fost și un excelent profesor la Școala de Ofiţeri de Cavalerie din București și la Școala Superioară de Război. Înainte de intrarea României în conflagraţia mondială, a fost avansat la gradul de general și a primit misiunea să apere linia Dunării, în Oltenia. La jumătatea lunii septembrie 1916 a fost mutat însă pe frontul de la sud de Sibiu, armata având nevoie de gândirea sa strategică pentru a stăvili contraofensiva germană. A murit pe câmpul de luptă, la 30 septembrie 1916.

Pe timbrul cu valoarea nominală de 4,50 lei este ilustrat portretul generalului Radu R. Rosetti. Născut la 20 martie 1877, la Căiuţi (jud. Bacău), era descendentul unei familii aristocratice, cu origini genoveze. În copilărie a primit educaţie aleasă, intrând în armată la recomandarea părinţilor, după ce a terminat Școala de Poduri și Șosele. A fost cantonat pe frontul din Moldova, însă o rană din bătălia de la Mărășești l-a scos din luptă. Ulterior a acţionat pe linia diplomaţiei militare. S-a înrolat în armata franceză și a fost omul de legătură dintre guvernul român și generalul Henri Mathias Berthelot. După război s-a consacrat ca scriitor și istoric, fiind primit în Academia Română. Arestat de regimul comunist, a murit la închisoarea Văcărești (2 iunie 1949).

Portretul preotului Constantin Nazarie ilustrează timbrul cu valoarea nominală de 16 lei. S-a născut la 16 martie 1865, la Vultureni (jud. Galaţi), pregătindu-se în școlile teologice din Moldova, dar și la Academia Teologică din Kiev. În anul 1898 a fost numit director al Seminarului Central din București, excelând și în activitatea publicistică în domeniul teologic. În mai 1915, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a numit protopop (supravizor) al preoţilor din armată, cu gradul de colonel. În timpul războiului a pus bazele Serviciului Religios al Armatei, reușind să convingă corpul ofiţeresc să accepte în teatrele de operaţiuni prezenţa preoţilor. După război a continuat activitatea didactică la Facultatea de Teologie din București. A murit la 21 martie 1926.

Romfilatelia mulţumește Administraţiei Cimitirelor și Crematoriilor Umane București și domnului profesor Corneliu Andonie, de la Muzeul Naţional „Regele Ferdinand I”, pentru sprijinul documentar și fotografic acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.

Majestatea Sa, Regele Mihai I, a fost o personalitate marcantă a istoriei românilor, iar portretele sale le regăsim reprezentate pe timbrele româneşti pe parcursul a nouă decenii. S-a născut la 25 octombrie 1921, la Sinaia, fiind descendentul Principelui Carol şi al Principesei Elena a Greciei. Deoarece tatăl său renunţase la tron, Mihai a ajuns Rege la vârsta de 6 ani, după moartea bunicului, Ferdinand I „Întregitorul”. Cu toate că prerogativele regale erau exercitate de un Consiliu de Regenţă, în emisiunile de mărci poştale regăsim portretele tânărului suveran, începând cu anul 1928. Timbrele cu ilustraţia copilului-rege Mihai sunt emise până la reîntoarcerea tatălui în ţară, în iunie 1930. Regele Carol al II-lea i-a conferit fiului titlul de Mare Voievod de Alba-Iulia, astfel că Mihai a participat în continuare la viaţa publică. A activat în cadrul organizaţiei Cercetaşilor, silueta sa regăsindu-se pe timbrele emise în anul 1931, cu ocazia Expoziţiei Cercetăşeşti. În calitate de Mare Voievod, moştenitor al Coroanei, apare, împreună cu tatăl, şi pe alte timbre emise în anii ’30.

În septembrie 1940, Mihai I a fost proclamat Rege, după ce Carol al II-lea abdicase şi plecase în exil. Emisiunile filatelice descriu statutul său de Suveran, precum şi calitatea de şef al Armatei.

În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, eliberarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord, precum şi campaniile militare victorioase de pe frontul de Est, au fost celebrate prin timbre ilustrate cu portretele Regelui.

După 1945, emisiunile filatelice ilustrate cu portretul lui Mihai I îi îndemnau pe români să participe la efortul de reconstrucţie a ţării, sau să contribuie la ajutorarea zonelor afectate de foamete.

Regele Mihai I a fost obligat să abdice şi să plece în exil la 30 decembrie 1947. Majestatea Sa a fost o voce importantă a diasporei şi le-a transmis românilor permanent mesaje de speranţă pentru eliberarea României de comunism. S-a căsătorit în iunie 1948 cu Ana de Bourbon-Parma, iar Familia Regală s-a extins prin naşterea celor cinci prinţese ale cuplului regal: Margareta (1949), Elena (1951), Irina (1953), Sofia (1957) şi Maria (1964).

Românii de pretutindeni au continuat să-şi iubească Regele şi după abdicarea forţată. În semn de omagiu pentru Mihai I şi Monarhie, Romfilatelia i-a dedicat Majestăţii Sale mai multe emisiuni de mărci poştale.

În mai 2006, a fost introdusă în circulaţie o serie de timbre consacrată celor patru Regi ai României, cu ocazia împlinirii a 140 de ani de la fondarea Dinastiei, prin care s-a reluat tradiţia reprezentării Casei Regale în emisiunile filatelice.

Cu ocazia aniversării a 93 de ani, în octombrie 2014, Romfilatelia a dedicat Majestăţii Sale emisiunea Istoria regalităţii, Mihai I.

Seria de mărci poştale Regalitatea în România, introdusă în circulaţie în ianuarie 2015, include un timbru cu Regele Mihai, alături de Regina Ana.

Romfilatelia a onorat şi hobby-urile Majestăţii Sale, prin emisiunea filatelică Motoarele, pasiune regală, introdusă în circulaţie cu ocazia zilei sale de naştere, în octombrie 2016.

Regele Mihai I a fost iubit şi apreciat în Romania şi în întreaga lume, fiind considerat un reper al speranţei şi moralei, un capitol de referinţă al istoriei Monarhiei Române.

Să vă fie drumul lin printre stele, Sire!

Romfilatelia mulţumeşte Casei Regale a României şi domnului Marius Bărăgan pentru sprijinul documentar şi fotografic acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poştale.

 PRODUSE SPECIALE:  

Albumul filatelic este realizat în tiraj limitat de 517 exemplare şi este echipat cu blocul de 2 timbre al emisiunii şi plicul „prima zi”, având ştampila „prima zi” aplicată în clar, în folio negru. Fiecare element este numerotat cu negru de la 001 la 517.

Regnul animal, nedescoperit în totalitate și fascinant pentru cercetători, include, pe suprafaţa și în interiorul pământului, în ape sau în văzduh, vertebrate și nevertebrate, unele inofensive, alte periculoase.

Animalele veninoase sunt creaturi care produc substanțe otrăvitoare, atât pentru indivizii altor specii de animale, cât și pentru om. În lume se cunosc numeroase specii de animale veninoase: circa 600 de specii de șerpi veninoși, circa 3.000 de specii de pești veninoși etc.

Printre cele mai otrăvitoare viețuitoare ale planetei regăsim Caracatița cu inele albastre (Hapalochlaena maculosa), Broscuța otrăvitoare aurie (Phyllobates terribilis), Meduza cutie (Chironex fleckeri) și Taipanul deșertului (Oxyuranus microlepidotus).

Caracatița cu inele albastre (Hapalochlaena maculosa) este reprezentată pe timbrul cu valoarea nominală de 3,50 lei. Cântărește în medie 38 grame și o găsim în zone costiere stâncoase, bazine mareice etc., pe coasta de sud a Australiei. În pofida dimensiunilor mici, de până la 20 cm, caracatițele din genul Hapalochlaena sunt cunoscute ca fiind unele dintre cele mai veninoase animale marine de pe planetă. Otrava lor, pentru care nu s-a găsit antidot, este de 1.200 de ori mai puternică decât cianura, provocând paralizie motorie și stop respirator care pot conduce la stop cardiac. În ciuda veninului său, Caracatița cu inele albastre este o vieţuitoare timidă, care se camuflează până când se simte provocată să atace.

Timbrul cu valoarea nominală de 4 lei ilustrează Broscuța otrăvitoare aurie (Phyllobates terribilis), un batracian sociabil care trăiește pe Coasta Pacifică a Columbiei în grupuri mici de 5-6 exemplare. Mediul ideal de viață al acestei varietăți de broaște este reprezentat de pădurile tropicale situate la altitudinea de 100-200 m. Specia este diurnă, preponderent terestră și foarte sensibilă la orice formă de presiune antropică. Cu o lungime de până la 45 mm, broscuțele prezintă o culoare dorsală de un galben strălucitor, portocaliu sau verde metalic, în funcție de zona din care provin.

Din studiile specialiștilor a rezultat că Broscuța otrăvitoare aurie conține una dintre cele mai toxice substanțe din lumea animală; doar veninul unui melc (Conus) este mai puternic la doză egală. Toxinele acesteia, secretate de glande din piele, sunt preluate de organism din hrană, respectiv din anumite insecte. Datorită toxicității extreme, broscuța nu are dușmani naturali, cu excepția șerpilor din specia Erythrolamprus epinephelus, singura imună față de toxina broscuței. Otrava unei singure broscuțe este suficientă pentru a ucide doi elefanți africani sau 10-20 oameni.

Cunoscută pentru veninul său extrem de puternic, Meduza cutie (Chironex fleckeri) este ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 4,50 lei. Găzduită în principal de apele de coastă din Australia și Indo-Pacific, Meduza cutie, ca și alte specii de meduze din clasa Cubozoa, are un sistem nervos mai complex decât cel al altor meduze și integrează o informație senzitivă mai bogată, având ochi capabili să formeze imagini și să diferențieze culori, precum și alte organe de simț ce o ajută să detecteze vibrațiile care o pot pune în pericol și să-și mențină echilibrul și orientarea în apă. Meduza este translucidă, are un diametru de circa 15-35 cm, iar cele până la 60 tentacule pot ajunge până la 3 m lungime. Fiecare tentacul conține milioane de celule cu mici spini veninoși, în forma unor harpoane microscopice; celulele au un mecanism declanșat de contact, care înfige spinii în pradă. Înțepătura meduzei este foarte dureroasă, atacă inima și sistemul nervos. Meduza cutie este vânată de către ţestoasele de mare, imune la veninul ei.

Deținătorul celui mai puternic venin dintre toate varietățile de șerpi de pe suprafața Pământului este Taipanul deșertului (Oxyuranus microlepidotus), ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 16 lei, specie endemică pentru zonele aride și stâncoase din centrul și sudul Australiei. De talie mare, cu o lungime cuprinsă între 1,8-2,5 m la maturitate, Taipanul deșertului își adaptează coloritul în funcţie de anotimp, fiind mai deschis la culoare în sezonul cald și mai închis în cel rece. După unele estimări, veninul taipanului este de circa 70 de ori mai puternic decât al cobrei regale; el acționează foarte rapid. O singură mușcătură a acestuia poate ucide aproximativ 110.000 de șoareci, iar un om mușcat poate muri și în 45 minute. Veninul acționează asupra sistemului nervos și paralizează sistemul respirator.

Pe plicul „prima zi” este ilustrată Cobra regală (Ophiophagus hannah), cea mai mare specie din rândul șerpilor veninoși, care atinge în mod curent o lungime de 3-4 m, iar exemplarele cele mai mari, aproape 6 m. O găsim în regiunile cu păduri tropicale dese, aproape de apă, din Asia de Sud-Est. Denumirea sa, care în limba latină înseamnă „mâncător de șerpi”, este una îndreptățită deoarece aceasta se hrănește numai cu șerpi și șopârle.

Cobra regală trăiește pe sol, este activă diurn și mai rar în timpul nopții. Este monogamă, lucru destul de neobișnuit la șerpi, și ovipară, fiind, de altfel, singura specie de șarpe care construiește cuib. Veninul cobrei conține neurotoxine puternice, care, într-o anumită doză, sunt letale pentru om.

Romfilatelia mulţumește Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.

 PRODUSE SPECIALE:

Albumul filatelic este realizat în tiraj limitat de 252 exemplare și este echipat cu blocul de 4 timbre al emisiunii și plicul „prima zi” având ștampila „prima zi” aplicată în clar în folio. Fiecare element este numerotat de la 001 la 252.

România a stabilit relaţii diplomatice cu Estonia în anul 1924. Statul baltic a fost ocupat de Uniunea Sovietică în 1940, contactele oficiale fiind restabilite în septembrie 1991, când România a recunoscut independenţa Estoniei.

Scorușul (Sorbus aucuparia) este un arbore cu frunze căzătoare care crește în liziere, în zonele de deal și de munte, fiind răspândit în toată Europa, din Estonia baltică, până în vestul Siberiei. Este înalt de 10-15 m și are coroana rotundă. Frunzele compuse, formate dintr-un număr impar de foliole, se colorează într-un roșu-purpuriu spectaculos la venirea toamnei. Florile albe, dispuse în inflorescenţe, au un miros neplăcut. Scorușele sunt fructe micuţe, globuloase, rar elipsoidale, de obicei roșii. Ele au gust puternic astringent când sunt culese crude, dar după primul îngheţ pot fi consumate. Numit și scorușul păsărilor, reprezintă o importantă sursă de hrană pentru păsări.

Longevitatea scorușului depășește un secol, atingând maturitatea la 10 ani, fructificând abundent în fiecare an, începând cu această vârstă. Este un arbore rezistent la fum, putând fi cultivat în zonele poluate. A devenit foarte frecvent în parcuri. Diversele cultivaruri cu valoare ornamentală, disponibile în comerţ, au fructe galbene, roz, portocalii.

Fructele scorușului sunt foarte bogate în compuși organici, conţinând tanin, zaharuri, acizi, carotenoizi, ulei eteric, dextroze, vitamina C, săruri și minerale. Se folosesc în ceaiuri, dar și la fabricarea marmeladei, compotului, siropului, sucurilor naturale, băuturilor alcoolice etc. Medicina naturistă susţine că scorușul are acţiune antireumatică, diuretică, antitusivă, hemostatică, antiscorbutică. Este recomandat și pentru combaterea carenţei de vitamina C, sau ca adjuvant în tratamentele tuberculozei. Totuși, unele studii de specialitate nu au relevat până în prezent care este modul în care scorușul acţionează asupra organismului uman.

Molidul (Picea abies) este o specie de conifere care face parte din familia Pinaceae. Se găsește în ambele ţări, în România fiind prezent în regiunea montană și subalpină, unde formează păduri pure (molidișuri) sau păduri de amestec cu fagul și bradul. În Estonia ocupă locul trei ca prezenţă în categoria speciilor de arbori, după pini și mesteceni. Cele mai înalte exemplare de molizi din Estonia cresc la Järveselja și au o înălţime de circa 48 m.

Arbore cu coroană piramidală sau îngust conică, ajunge până la 50 m înălţime. În condiţii favorabile, molidul poate trăi până la 250 de ani.

Frunzele aciforme, pungente, în general cu patru muchii, sunt așezate în spirală în jurul ramurilor. Conurile femeiești sunt erecte la început, apoi, după polenizare, devin pendente. La maturitate cad întregi.

Vechii greci, romanii, dar și popoarele medievale foloseau mugurii, conurile, seminţele, rășina și uleiurile esenţiale ale molizilor în medicina tradiţională. Substanţele conţinute de molid întăresc sistemul imunitar și stimulează pofta de mâncare. Molidul este foarte util pentru tratarea afecţiunilor respiratorii, calmează tusea și este un bun expectorant. Produsele pe bază de molid ameliorează simptomele artritei, afecţiunile specifice gutei sau durerile musculare. Uleiul esenţial de molid este antiseptic, întăritor și are efect răcoritor. Masajele cu ulei de molid sunt foarte benefice pentru relaxarea generală a organismului și combaterea stării de oboseală.

Seminţele de molid conţin substanţe active valoroase, fiind folosite inclusiv în alimentaţie. Pot fi consumate crude sau prăjite, măcinate, sau pot fi conservate în miere de albine. În Asia și Europa mediteraneană sunt folosite în condimentarea unor sortimente de salate, mâncăruri sau carne.

Molidul este moale și ușor de prelucrat, fiind utilizat pentru construcţia mobilierului. Oferă o calitate excelentă a sunetului și, prin urmare, este folosit la fabricarea de viori, piane etc. De asemenea, are rol decorativ de Crăciun.

Romfilatelia mulţumește Grădinii Botanice „Dimitrie Brândză” a Universităţii din București pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale și fotografului George Avanu.

Matei 2, 10-11

Crăciunul, unul dintre cele douăsprezece praznice împărătești, este un prilej de mare sărbătoare pentru creștinii din întreaga lume care, la data de 25 decembrie, sărbătoresc Nașterea Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Ca în fiecare an, Romfilatelia promovează Sărbătoarea Crăciunului prin introducerea în circulație a emisiunii de mărci poștale intitulată Crăciun 2017, formată din 2 timbre, ambele cu valoarea nominală de 1,30 lei pe care, anul acesta, sunt reproduse două icoane din colecția Bisericii „Sfântul Elefterie” – Nou, reprezentative pentru această sărbătoare creștină.

Sfintele Evanghelii relatează taina Nașterii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În urmă cu peste două mii de ani, Preasfânta Fecioara Maria, prin lucrarea Sfântului Duh, a născut, într-o iesle din Bethleemul Iudeii, pe Pruncul Iisus, Fiul lui Dumnezeu, trimis pe pământ pentru a mântui neamul omenesc.

Nașterea Domnului este sărbătoarea dragostei dumnezeiești, pe care o învăţăm după modelul dat nouă de Dumnezeu, iar zilele Crăciunului sunt prilej de mare bucurie, fiind prin tradiție o sărbătoare a familiei, a îngăduinţei, a bunătăţii, a iertării și a împăcării.

Biserica „Sfântul Elefterie” – Nou, închinată ierarhului sfânt al Iliricului, sărbătorit în fiecare an în 15 decembrie, este situată într-una din zonele centrale ale Capitalei. Cu o arhitectură deosebită și cu pictura recent restaurată, Biserica adăpostește o colecție valoroasă de icoane.

Timbrul care ilustrează Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos înfățișează pe Sfinții Părinți – Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Fecioara Maria și Sfântul Iosif – primind păstorii veniți să se închine Pruncului Iisus Hristos. În icoană apar elemente despre care pomenește Evanghelia după Luca – ieslea, păstorii, dar și steaua care luminează și veghează preafericitul moment, amintită în Evanghelia după Matei.

O altă icoană valoroasă, pictură pe lemn, din patrimoniul Bisericii „Sfântul Elefterie” – Nou este Maica Domnului cu Pruncul, icoană împărătească, simbol al creștinătății și imagine emblemă a maternității universale. Fecioara Maria, cinstită într-un mod deosebit de creștini, este un model de smerenie, de dăruire și de ascultare față de Dumnezeu.

În preajma Sfintei Sărbători a Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos, echipa Romfilatelia vă urează din inimă Crăciun fericit! și Sărbători liniștite alături de toți cei dragi!

Romfilatelia mulțumește Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, părintelui paroh al Bisericii „Sfântul Elefterie” – Nou, dr. Valer Ulican și reprezentanţilor ziarului „Lumina” pentru sprijinul documentar și fotografic acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.

PRODUSE SPECIALE:

Albumul filatelic este realizat în tiraj limitat de 357 de exemplare și este echipat cu blocul special al emisiunii (conţinând două timbre dantelate cu manșetă ilustrată) precum și plicul „prima zi” având ștampila „prima zi” aplicată în clar, cu folio aur, ambele produse fiind numerotate, cu negru, de la 001 la 357.

Mini-albumul special, cu timbru de argint, reunește într-o prezentare originală un bloc filatelic de colecție realizat în tiraj limitat și numerotat, replica modelată în argint a mărcii poștale care ilustrează icoana Maica Domnului cu Pruncul și Certificatul de Autenticitate eliberat de Monetăria Statului, înseriat (de la 001 la 298).

În parcuri, grădini, în ghivece sau în jardiniere, indiferent de anotimp, florile reprezintă bucuria ochilor și a sufletului. Delicate sau robuste, înalte sau pitice, florile sunt o simfonie de culoare și parfum.

Cu origini în sudul Africii (Capul Bunei Speranţe), unde crește spontan, dar și în Australia și Noua Zeelandă, mușcata este o plantă rustică, decorativă, cu perioadă de înflorire îndelungată.

Cunoscută încă din secolul al XVI-lea, mușcata este una dintre cele mai răspândite plante din lume. Viu colorată, cu frunzele rotunjite și ușor parfumate, cultivată în ghivece sau jardiniere, împodobește ferestrele și pervazurile caselor și înveselește grădinile și parcurile.

În anul 1738, Johannes Burmain a denumit mușcata Pelargonium, acestui gen aparţinându-i aproximativ 300 de specii.

Mușcata este o plantă erbacee, perenă, subarbust sau arbust, de forma unei tufe care poate atinge 40-60 de centimetri. Frunzele sale sunt mai mult sau mai puţin cărnoase, deseori cu peri glandulari, opuse sau alterne. Florile sunt grupate în inflorescenţe umbeliforme, bogate, cu peste zece flori, dezvoltate la subţioara frunzelor sau opuse acestora.

Deși destul de rezistentă la temperaturi scăzute, mușcata preferă totuși locurile însorite, calde, cu lumină naturală. Planta poate înflori, la interior, în orice anotimp dacă are asigurate condiţii minime de lumină, apă și temperatură.

Florile mușcatei pot fi simple sau bătute, cu o coloraţie intensă de alb, roșu, roz sau în mai multe culori și pot avea parfum de mentă, pin, scorţișoară, lămâie sau portocală.

În funcţie de parfumul lor, în perioada Victoriană, când florile erau un mijloc de comunicare, mușcatele au primit diverse asocieri și semnificaţii: prietenie adevărată, întâlnire așteptată, întâlnire neașteptată. Mușcata este legată și de legenda în care John Dalton a realizat că nu vede culoarea roșie, deoarece în percepţia acestuia, florile mușcatei erau roz și albastre, deși ele erau roz și roșii. În onoarea sa avem astăzi termenul „daltonism”.

Una dintre cele mai spectaculoase plante este Mușcata curgătoare (Pelargonium peltatum), ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 2,20 lei. Planta își are originea în Africa de Sud, iar în Europa este cunoscută din secolul al XVII-lea. Mușcatele curgătoare sunt considerate florile ideale pentru balcoane și terase. Florile sunt simple sau bătute în nuanţe de roșu, roz, mov sau alb și, spre deosebire de celelalte specii, au frunzele lucioase și colţuroase, asemănătoare iederei. Mușcatele cu flori simple au mai multe flori decât cele bătute. Sunt ușor de îngrijit, înfloresc din primăvară până toamna târziu și au nevoie de apă și lumină din belșug.

Timbrele cu valoarea nominală de 2,50 lei și de 15 lei ilustrează Mușcata obișnuită (Pelargonium zonale) în două nuanţe de culoare, roșu și roz. Răspândită atât în mediul rural, cât și în cel urban, este cea mai folosită floare pentru împodobirea balcoanelor. Frunzele acestei mușcate, de un verde închis, sunt catifelate, în formă de potcoavă și ușor rotunjite. Ele încadrează florile de diferite culori: roșii, roz, portocalii sau albe. Poate ierna în spaţii întunecate, la temperaturi mai scăzute.

Pe timbrul cu valoarea nominală de 8 lei este reprezentată Mușcata nobilă (Pelargonium grandiflorum). Această plantă are florile mari, petalele catifelate, asemănătoare panseluţelor. Floarea este de o eleganţă aparte și are un colorit deosebit, de la alb și crem până la violet și lila. Mușcata nobilă nu are nevoie de multă apă pentru a se dezvolta și supravieţui. De asemenea, nu iubește umezeala și nu suportă lumina directă a soarelui.

Romfilatelia mulțumește Grădinii Botanice „D. Brândză” a Universității din București pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale și fotografului Octavian Chende.

PRODUSE SPECIALE:

Albumul filatelic este realizat în tiraj limitat de 253 exemplare și este echipat cu blocul de 4 timbre al emisiunii și plicul „prima zi” având ștampila „prima zi” aplicată în clar în folio aur. Fiecare element este numerotat cu negru de la 001 la 253.

Romfilatelia

Cu o istorie ce își are rădăcinile în antichitate și evoluând spectaculos de-a lungul timpului, circul este acel minunat spectacol al copilăriei ce reunește sub cupola sa adevăraţi artiști.

O scurtă incursiune în evoluţia circului ne dezvăluie prezenţa acestui gen de artă pe toate continentele. Statui din mormintele sacre ale Egiptului, coloane ale cetăţii Teba, ruine din Roma și alte părţi ale Italiei, ca și din sudul Franţei, sunt mărturii peste veacuri ale existenţei acestei arte.

Pe teritoriul ţării noastre, circul își începe povestea odată cu ocuparea Daciei de către romani, atunci când au început să apară primele forme de organizare specifice societăţii romane. Astfel, circul, prezent în amfiteatrele construite de romani, a căpătat rapid o mare popularitate, până în anul începerii retragerii aureliene (271). Ulterior, în condiţiile declinului economic, jocurile de circ au încetat.

În perioada feudală, atât în Moldova cât și în Ţara Românească, divertismentul se manifestă la curţile domnești cu prilejul sărbătorilor religioase sau a altor evenimente de familie. Mai târziu, spectacolele își găsesc locul de manifestare în stradă, în pieţele orașelor sau la bâlciurile tradiţionale.

Unul dintre pionierii circului românesc modern a fost Theodor Sidoli, un italian stabilit pe plaiurile noastre, care își creează o adevărată faimă, mai ales prin numerele de călărie. În 1874, pe locul actualei Berării Gambrinus, Sidoli deschide primul circ autohton profesionist sub denumirea Circul Sidoli.

De la primele sale exprimări și până în zilele noastre, circul a cunoscut atât ani de glorie, cât și ani foarte grei, în special în perioada celor două războaie mondiale.

Anul 1954 reprezintă un moment extrem de important în evoluţia circului din România – înfiinţarea Circului de Stat. Situat iniţial pe Bulevardul Nicolae Bălcescu, în scurt timp, localul a devenit necorespunzător exigenţelor publicului.

Se impunea construirea unui nou edificiu. Pe locul unor foste fabrici de cărămidă și depozite de lemn, își înaltă astăzi cupola Circul de Stat, pe Aleea Circului din sectorul 2 al capitalei.

Actualul sediu, construit în anii comunismului (1960-1961), creaţie a arhitecţilor Nicolae Porumbescu, Nicolae Pruncu și Constantin Rulea, a fost declarat monument istoric în anul 2010.

Clădirea, un ansamblu modern compus din sala de spectacole și anexe, este acoperită cu o cupolă din beton armat, sub forma unei pânze ondulate.

Sala de spectacole are o formă concentrică astfel încât arena circulară cu un diametru de 13 m reușește să capteze toată atenţia spectatorilor.

Indiferent de numele sub care a fost cunoscut, la început Circul de Stat, mai apoi Circul Globus, pentru o scurtă perioadă Circul&Variete Globus, iar astăzi Circul Metropolitan București, sub cupola sa au evoluat de-a lungul timpului artiști remarcabili – acrobaţi, iluzioniști, comici, dresori – care, prin pasiune, muncă asiduă și talent, au creat spectacole complexe, moderne, îndrăzneţe și de excepţie, pantomime, feerii, personaje clasice și tipuri de noi comedii, acrobaţii spectaculoase, contribuind în acest fel la includerea circului românesc în elita circului mondial și ridicându-se la exigenţele tuturor categoriilor de spectatori.

Recunoașterea valorii artiştilor români nu a întârziat să apară. Aceştia au adus acasă, la București, nu mai puţin de trei Clovni de bonz, un Leu de aur și multe alte premii, cele mai multe dintre ele obţinute la prestigiosul Festival de Circ de la Monte Carlo.

Timbrul cu valoarea nominală de 3,50 lei ilustrează afișul unui spectacol din anul 1995.

Timbrul cu valoarea nominală de 4 lei ilustrează o reprezentație cu cai.

Acrobatul contorsionist este ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 4,50 lei.

Pe timbrul cu valoarea nominală de 15 lei este reprezentat clovnul, imagine exponențială a circului.

Romfilatelia mulţumește Circului Metropolitan București pentru sprijinul documentar și fotografic acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.

Pentru a marca acest eveniment, Romfilatelia, societatea emitentă a timbrelor şi efectelor poştale româneşti, introduce în circulaţie, la data de 1 noiembrie 2017, emisiunea Conferinţa femeilor francofone.

Conferinţa va avea ca obiectiv evidenţierea contribuţiilor importante ale femeilor la dezvoltarea şi creşterea economică, promovarea întăririi emancipării femeilor şi amplificarea antreprenoriatului feminin. În acest scop, va fi lansată o Reţea francofonă a femeilor antreprenori, pentru facilitarea cooperării dintre ele, în calitate de factori majori ai creşterii economice.

Organizarea acestui eveniment, la Bucureşti, constituie încă o mărturie a convingerii profunde manifestate de România că egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, în spaţiul francofon şi în întreaga lume, este indispensabilă pentru edificarea democraţiei şi păcii şi respectarea drepturilor omului. Menţionăm, totodată, sprijinul semnificativ acordat cauzei egalităţii de gen, în plan mondial, de către Preşedintele României care este unul dintre cei zece Campioni de Impact ai proiectului ONU HeForShe.

Prin tema sa generală – Creaţie, inovaţie, antreprenoriat, creştere şi dezvoltare: femeile se afirmă – Conferinţa aduce, de asemenea, o contribuţie semnificativă la dezvoltarea dimensiunii economice a Francofoniei.

Francofonia este ansamblul politico-cultural al popoarelor care folosesc în mod obişnuit limba francezã. Termenul de „francofonie“ a apărut în 1880, când geograful Onésime Reclus l-a folosit pentru a defini grupurile de persoane şi de şi de ţări care utilizau limba franceză în diverse împrejurări.

Iniţiatorii constituirii comunitãţii francofone sunt: Léopold Sédar Senghor (Senegal), Habib Bourghiba (Tunisia), Hamani Diori (Niger) şi Norodom Sihanouk (Cambogia).

Actualul Program de cooperare între statele şi guvernele francofone are următoarele direcţii prioritare:

Limba franceză, diversitatea culturalã şi lingvisticã;

Pace, democraţie şidrepturile omului;

Educaţie, formare şi învăţământ superior;

Dezvoltare durabilă, economie şi solidaritate.

La aceste direcţii se adaugă programele transversale axate pe: societatea civilă, egalitatea dintre femei şi bărbaţi şi societatea informaţionalã.

În prezent, Organizaţia Internaţională a Francofoniei mobilizează acţiunea a 84 de state şi guverne francofone din cinci continente, în favoarea principiilor sale directoare vizând pacea, democraţia şi dezvoltarea durabilă. Egalitatea dintre femei şi bărbaţi, drepturile şi emanciparea femeilor constituie o axă majoră a agendei francofone, îndeosebi de la prima Conferinţă a femeilor francofone (Luxemburg, 2000).

Încă de la aderarea ca membru deplin al Francofoniei instituţionale, în 1993, România s-a angajat cu fermitate în promovarea valorilor francofone, reuşind să devină liderul regional al Organizaţiei. În 2006, a găzduit cel de-al XI-lea Sommet al Francofoniei, organizat pentru prima dată în Europa Centrală şi de Est.

Activitatea României în cadrul Francofoniei este profund ancorată în bogata sa moştenire francofonă şi francofilă. Prin apartenenţa la marea familie francofonă, se consolidează identitatea  sa de ţară cu destin european şi vocaţie francofonă.

Grafica timbrului ilustrează, în prim plan, logo-ul Conferinţei femeilor francofone, iar plicul prima zi a emisiunii, reproduce imaginea bustului lui Léopold Sédar Senghor expus în Piaţa Francofoniei de la Bucureşti.

Valoarea nominală a timbrului emisiunii este de 8 Lei.

Romfilatelia mulţumeşte Ministerului Afacerilor Externe pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poştale şi fotografului Lucian Tudose.

Catedrala Patriarhală, amplasată pe vatra mănăstirii „Sfinţii Împăraţi Constantin și Elena“, ctitorie domnească a voievodului Constantin Vodă Șerban (1654-1658) și a soţiei acestuia, Bălașa, monument istoric și reper al ortodoxiei românești, adăpostește o colecţie impresionantă de icoane.

Printre acestea se remarcă icoana Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, patronul spiritual al Bucureștilor, prăznuit la data de 27 octombrie, prilej de mare pelerinaj al credincioșilor din întreaga ţară. Icoana Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, realizată în mozaic, îi zugrăvește chipul după cel al sfinţilor cuvioși, ca un bătrân cu barbă albă și rotundă, purtând mantie, iar în mână ţinând o cruce.

Cuviosul părinte Dimitrie cel Nou s-a născut în satul Basarabi (Bulgaria). Iniţial a fost păstor, pentru ca mai târziu să îmbrace haina monahală la o mănăstire orânduită într-o peșteră situată nu departe de satul natal. La trei ani după moartea sa, oamenii i-au descoperit trupul întreg și strălucind de harul Duhului Sfânt, după o inundaţie. Aduse la București la data de 13 iulie 1774, de către mitropolitul Grigorie II (1760-1787), moaștele Cuviosului Dimitrie cel Nou, adăpostite într-o minunată raclă de argint, au făcut multe minuni.

O altă icoană din iconostasul Catedralei Patriarhale îl reprezintă pe Sfântul Apostol și Evanghelist Luca.

Apostolul și Evanghelistul Luca, medic în Teba, după întâlnirea cu Iisus, ajunge să se numere printre cei 70 de apostoli. El este Patronul Iconografiei Creștine, creatorul primelor icoane ale Maicii Domnului cu Pruncul și al celei dintâi icoane care îi zugrăvește pe Sfinţii Apostoli Petru și Pavel. Totodată, Apostolul și Evanghelistul Luca este autorul uneia dintre cele patru Evanghelii ale Noului Testament și al învăţăturii Faptele Apostolilor. Icoana din colecţia Catedralei Patriarhale îl înfăţișează pe Sfântul Apostol și Evanghelist Luca înveșmântat în mantie, ţinând în mâna stângă Evanghelia.

Palatul Patriarhiei, capodoperă arhitecturală a Bucureștilor, găzduiește o colecţie valoroasă de icoane. Construit la începutul secolului al XX-lea de către Statul Român după planurile arhitectului Dimitrie Maimarolu, este prima lucrare turnată în beton armat din ţară.

Născut în jurul anului 354, Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur se călugărește în anul 368. Opera sa este una dintre cele mai bogate și alese ale literaturii universale, conţinând tratate, omilii, cateheze, comentarii biblice, cuvântări, epistole, precum și cărţi de cult, păstrate aproape în totalitate.

Icoana, găzduită de Palatul Patriarhiei, este realizată în mozaic și îl descrie pe Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur așa cum era înfăţișat în scrierile vremii: faţă plăcută, dar slăbită de post și suferinţă, obrajii trași, fruntea înaltă, liberă și proeminentă, capul pleșuv, un chip plat, cu barbă, ochii adânci, pătrunzători și ageri.

În contextul Anului omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și al pictorilor bisericești și al prăznuirii la data de 27 octombrie a Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, Romfilatelia introduce în circulaţie emisiunea de mărci poștale intitulată Evenimente omagiale.

Icoana Sfântului Apostol și Evanghelist Luca aflată în Catedrala Patriarhală este ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 1,80 Lei.

Pe timbrul cu valoarea nominală de 4 Lei este reprezentată Icoana Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur, expusă în Palatul Patriarhiei.

Timbrul cu valoarea nominală de 16 Lei ilustrează Icoana Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, pe un mozaic, care face parte din patrimoniul Catedralei Patriarhale. Icoana veghează racla cu sfintele sale moaște.

Romfilatelia mulţumește Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Arhiepiscopiei Bucureștilor, reprezentanţilor Catedralei Patriarhale și Palatului Patriarhiei, precum și ziarului Lumina pentru sprijinul documentar și fotografic acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.