Romfilatelia introduce în circulaţie emisiunea comună de mărci poştale România-Brazilia dedicată artei şi implicit sculputurii, având ca temă personajul feminin biblic, Eva. Pe cele două timbre ale emisiunii sunt ilustrate lucrările Eva, aparţinând lui Gheorghe Leonida şi respectiv, sculptorului brazilian Victor Brecheret. România a stabilit relaţii diplomatice cu Brazilia, la nivelde legaţie, la 7 ianuarie 1928, fiind prima reprezentare diplomatică română în America Latină. La 9 mai 1974, relaţiile diplomatice au fost ridicate la rang de ambasadă. De-a lungul timpului, între România şi Brazilia s-au creat mai multe punţi culturale, spirituale, dar şi economice.
Creativitatea de tip latin, dar şi bogata zestre a culturii locale ne-au făcut receptivi la conceptele modernităţii în literatura, teatrul, filmul şi pictura braziliană. Amintim că un rol important în modernizarea culturală a Braziliei au avut-o cofondatorul mişcării culturale dadaiste Tristan Tzara şi sculptorul Gheorghe Leonida.
Sculptorul român Gheorghe Leonida a contribuit la crearea impozantului simbol al oraşului Rio de Janeiro, statuia lui Hristos Mântuitorul, el fiind angajat să sculpteze chipul statuii. Putem spune astfel că cea mai cunoscută emblemă artistică a Braziliei poartă o amprentă românească.
Gheorghe Leonida s-a născut în anul 1893, la Galaţi, într-o familie „reprezentativă pentru burghezia română, în cel mai bun sens al cuvântului”, după cum spunea scriitorul Mihai Cantuniari, nepot îndepărtat al acestuia.
Gheorghe Leonida provine dintr-o familie care a dat culturii româneşti o suită de personalităţi marcante. Fratele său, Dimitrie Leonida, a fost fondatorul Muzeului Tehnic din Bucureşti, care îi poartă numele, iar sora sa, Eliza Leonida, se numără printre primele femei inginer din lume.
Leonida a studiat la Conservatorul de Artă din Bucureşti, secţia sculptură, continuându-şi pregătirea, între anii 1922-1925, la Roma. În aceeaşi perioadă a realizat două sculpturi importante, Eva şi Reveil. Cea dintâi, o superbă siluetă feminină din bronz ţinând în mână un măr, redată pe timbrul cu valoarea nominală de 1,00 lei, face parte din patrimoniul Muzeul Naţional de Artă al României şi este expusă pe spaţiul verde din faţa fostului Palat Regal.
Nudul de tânără femeie, redat într-o manieră clasicizantă, a fost surprins de artist într-o postură dinamică: corpul arcuit spre dreapta, mâna dreaptă ridicată spre chip şi capul graţios, cu părul prins în coc, uşor aplecat asupra mărului pe care îl ţine în mână. Sculptura este remarcabilă prin fineţea execuţiei, rigurozitatea compoziţiei formelor şi minuţiozitatea cu care sunt redate detaliile.
Victor Brecheret, născut Vittorio Breheret, în anul 1894, într-un oraş mic în apropiere de Roma, a fost un sculptor italian-brazilian, care la vârsta de zece ani a emigrat în Brazilia împreună cu familia unchiului său şi astfel a adoptat numele sub care a devenit cunoscut. Munca lui Brecheret combină tehnici de sculptură specifice modernismului din ţara sa natală (caracteristicile fizice ale formelor sale umane) şi motivele vizuale din arta populară braziliană. Multe dintre subiectele sale sunt personaje din Biblie sau din mitologia clasică.
În anul 1921 sculptura lui, Eva, a fost achiziţionată de primăria Săo Paulo. Reprodusă pe timbrul cu valoarea nominală de 9,10 lei, acesta o înfăţişează pe mama omenirii, prima femeie din punctul de vedere al lui Brecheret. Compoziţia dinamică se datorează orientării diferite a capului şi corpului, rezultând într-o mişcare felină a spatelui, cu musculatura întinsă. Structura sa este complexă şi rafinată, îmbibată cu putere şi dramatism.
Romfilatelia mulţumeşte Muzeului Naţional de Artă pentru sprijinul documentar acordat în realizarea acestei emisiuni de mărci poştale.
Data de aparitie: 2015-12-18
În anul 2015 se împlinesc 70 de ani de la înfiinţarea Organizaţiei Naţiunilor Unite prin intrarea în vigoare a Cartei ONU, la 24 octombrie 1945 şi 60 de ani de la aderarea României la Organizaţie. Cu această ocazie Romfilatelia introduce în circulaţie emisiunea de timbre celebrând cele două evenimente. ONU a fost creată ca un proiect de menţinere a păcii şi de prevenire a unei noi conflagraţii mondiale, în viziunea aliaţilor victorioşi în cel de-al Doilea Război Mondial. România a fost admisă în Organizaţie printr-o rezoluţie a Adunării Generale a ONU din 14 decembrie 1955.
Aderarea României a reprezentat afirmarea ca atare pe arena internaţională, ca ţară până atunci izolată în umbra Cortinei de Fier.
După admiterea în ONU, prima etapă a prezenţei României a fost una de tatonare a climatului politic şi de explorare a posibilităţilor existente pentru promovarea interesului naţional propriu.
Atitudinea pro-activă a României şi deschiderea spre relaţiile cu ţările occidentale au avut rezultate pozitive, precum obţinerea funcţiei de Preşedinte al Adunării Generale pentru sesiunea 1967/68. A fost pentru prima dată când un reprezentat al grupului socialist accedea la această funcţie, chiar înaintea membrilor fondatori. De asemenea, deschiderea s-a materializat şi printr-o prezenţă numeroasă a românilor în Secretariatele instituţiilor ONU.
România a organizat şi găzduit în 1974 Conferinţa Mondială privind Populaţia, un precursor de mare prestigiu al Conferinţelor la nivel înalt care aveau să prolifereze în anii 1990. La Bucureşti a fost găzduită şi cea mai prestigioasă instituţie a UNESCO situată în afara Franţei, Centrul European pentru Învăţământ Superior.
După 1989, profilul şi temele de interes pentru România la ONU s-au schimbat profund.
ONU a devenit, în anii 1990, un furnizor major de asistenţă tehnică pentru România. Au fost vizate domenii cruciale pentru procesul de transformare din societate în domeniile economiei, copiilor aflaţi în situaţii dificile, protecţiei mediului, sprijinirii instituţiilor democratice, educaţiei ş.a.
Cele mai semnificative fonduri şi programe ale ONU şi-au deschis reprezentanţe şi au pus în aplicare programe pentru România: Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii, Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie, Organizaţia Internaţională a Muncii, Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Comisariatul Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi.
Profilul contribuţiilor româneşti la activităţile ONU s-a schimbat la rândul său. România a participat pentru prima dată în istoria sa, în 1991, cu trupe la operaţiunile ONU de menţinere a păcii, cu un vârf de contribuţie, vizibilitate şi influenţă în 1996, când România se situa pe locul 10 în ierarhia marilor contributori. De altfel, această poziţie a fost un argument important în dosarul de candidat al României la NATO.
Pentru prima dată în istoria sa la ONU, în anul 2000, România a fost în măsură să realizeze o iniţiativă de maximă importanţă, nu doar pentru afirmarea noului său profil pe plan multilateral, ci şi pentru agenda ONU ca atare, prin rezoluţia Promovarea şi consolidarea democraţiei adoptată succesiv de Comisia Drepturilor Omului şi de Adunarea Generală.
Decizia Curţii Internaţionale de Justiţie cu privire la procesul dintre România şi Ucraina privind delimitarea platoului continental din Marea Neagră (2009) este cel mai important eveniment din istoria relaţiilor României cu sistemul ONU.
Această decizie nu este numai cea mai directă şi mai explicită folosire a sistemului ONU în servirea interesului naţional al României, dar ilustrează multe dintre marile teme promovate de diplomaţii români la ONU: cooperarea regională, afirmarea dreptului internaţional, reglementarea prin mijloace paşnice a disputelor, precum şi rolul pe care ONU îl poate avea pentru destinul statelor mici şi mijlocii.
Romfilatelia mulţumeşte Ministerului Afacerilor Externe pentru sprijinul documentar acordat în realizarea acestei emisiuni de mărci poştale.
Data de aparitie: 2015-12-14
Colecţia numismatică a Băncii Naţionale a României s-a constituit în ultimele decenii cu scopul de a prezenta publicului o cât mai completă imagine a istoriei circulaţiei monetare în spaţiul românesc. Romfilatelia dedică acestei valoroase colecţii o nouă emisiune de mărci poştale alcătuită din patru valori, cu titlul Colecţia Numismatică a Băncii Naţionale a României, Tezaure monetare (II). Continuând seria proiectului lansat în 2014, timbrele noii emisiuni ilustrează monedele dacice de argint, monedele romane imperiale de aur, monedele poloneze de argint şi ducaţii olandezi.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 2,00 lei sunt reprezentate monedele dacice de argint. Acestea au cunoscut o varietate mare de tipuri, având ca prototip tetradrahmele Regelui macedonean Filip al II-lea (359-336 î.Hr.), în special cele emise postum, care aveau pe avers efigia lui Zeus purtând cunună de lauri, iar pe revers un călăreţ şi numele dinastului macedonean. Primele serii monetare păstrează multe dintre trăsăturile principale ale reprezentărilor originale, precum şi părţi sau numai litere din legendă. Treptat însă, valoarea intrinsecă a monedelor de argint geto-dacice a tot scăzut, metalul comun ajungând să predomine în aliaj. În secolul I î.Hr., reprezentările care apăreau pe aceste monede erau deja doar simple reproduceri schematice, fără să mai păstreze elemente de legendă.
În colecţia numismatică a BNR se găseşte un tezaur descoperit în Bucovina, alcătuit din monede de tip Huşi-Vovrieşti. Caracteristica principală a acestor piese, datate în secolul al III-lea î.Hr., este prezenţa tăieturilor de pe revers.
Monedele romane imperiale de aur sunt reprezentate pe timbrul cu valoarea nominală de 2,40 lei. Sistemul monetar roman imperial a fost creat de Augustus (27 î.Hr.-14 d.Hr.). Acesta a revenit la sistemul bimetalist aur-argint al lui Cezar. În acest context, greutatea aureus-ului a fost stabilită la circa 8 g, iar cea a denarului la circa 4 g, cu o rată de schimb de 1 aureus = 25 denari. Între descoperirile monetare din Provincia Dacia apar sporadic şi aurei, semn că a fost posibilă folosirea lor uzuală. Fiind însă vorba despre monede cu valoare intrinsecă mare, deţinătorii acestora le acordau mai multă atenţie decât pieselor din argint şi bronz.
Tezaurul de la Piteşti, alcătuit din monede de aur din timpul împăratului Gordian al III-lea (238-244), aflat în colecţia numismatică a BNR, este cel mai mare tezaur de aurei descoperit până acum pe teritoriul României.
Pe timbrul cu valoare nominală de 8,10 lei este reprezentat Ducatul olandez. Regulamentele Organice au încercat, pentru prima oară, unificarea cursurilor monetare din Principatele Române prin instituirea a două etaloane, ambele raportate la un leu de calcul împărţit în 40 de parale. Etalonul de aur era asigurat de ducatul olandez, evaluat la 31 de lei şi 20 de parale, în timp ce etalonul de argint, reprezentat de sfanţ valora 2 lei şi 10 parale.
În colecţia numismatică a BNR se păstrează un tezaur datat în prima jumătate a secolului al XIX-lea, descoperit în localitatea Mihăieşti, comuna Hodoroceni, judeţul Suceava, alcătuit în mare parte din ducaţi olandezi, cărora li se alătură ducaţi veneţieni şi diverse monede otomane.
Monedele poloneze de argint sunt reprezentate pe timbrul cu valoarea nominală de 14,50 lei. În primele decenii ale secolului al XVI-lea, circulaţia monetară din Ţările Române a fost dominată de piese cu valoare redusă, dintre care s-au remarcat monedele poloneze de argint (jumătăţile de groşi), asprii turceşti şi dinarii ungureşti. Circulaţia monetară s-a optimizat treptat, pentru a acoperi nevoile comerţului, prin pătrunderea unor monede de aur, a emisiunilor de argint de valoare mare şi a mai multor categorii de monede poloneze de argint de valoare mijlocie: tripli groşi, polturi şi groşi.
În colecţia numismatică a BNR se păstrează mai multe depozite monetare alcătuite din monede poloneze din argint din secolele XVI-XVII, descoperite mai cu seamă pe teritoriul Moldovei.
Romfilatelia mulţumeşte Direcţiei Emisiune, Tezaur şi Casierie din cadrul Băncii Naţionale a României pentru sprijinul documentar şi fotografic acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poştale.
Data de aparitie: 2015-12-03
Pe teritoriul oraşului Alba Iulia au fost atestate urme ale locuirii umane încă din neolitic, dovedind astfel istoria milenară a României. Emisiunea filatelică pe care Romfilatelia o propune colecţionarilor este dedicată oraşului – cetate Alba Iulia, cel mai important centru spiritual şi cultural al Transilvaniei.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 3,00 lei este ilustrat Castrul roman al Legiunii XIII Gemina. Acesta avea o suprafaţă de circa 20 de hectare şi a găzduit singura legiune care a staţionat în Dacia pe durata întregii stăpâniri romane.
În jurul lui s-a format o aşezare civilă care, în timpul lui Septimius Severus (193-211), a fost ridicată la rang de municipium şi a devenit Colonia Nova Apulense în vremea lui Traianus Decius (249-251).
Datorită înfloririi economice, devenit cel mai bogat oraş din Dacia romană încă de la sfârşitul secolului al II-lea, va primi şi epitetul Chrysopolis (oraşul aurului; oraş bogat în aur).
Pe timbrul cu valoarea nominală de 3,30 lei este ilustrată Poarta a III-a (de est) denumită şi Poarta lui Carol. Ea se remarcă prin formele sculpturale (ronde-bosse şi reliefuri), distribuite pe ambele faţade, estică şi vestică. Monumentul, ¬dominat de statuia ecvestră a împăratului Carol al VI-lea, este, prin reprezentările panourilor de deasupra intrărilor pietonale ¬laterale, un omagiu adus mareşalului Eugeniu de Savoia pentru aportul său la alungarea turcilor din Europa Centrală şi pentru implicarea sa în ridicarea cetăţii bastionare Alba Carolina.
Cetatea bastionară de tip Vauban, Alba Carolina, a fost construită între anii 1715 – 1738, pe locul unde anterior s-au aflat castrul roman şi ulteriorcetatea medievală.
Cetatea a fost ridicată, cu truda a peste 20.000 de iobagi, după planurile arhitectului Giovanni Morando Visconti. Construcţia a fost concepută în stil Vauban şi cuprinde şapte bastioane şi diferite alte elemente de fortificaţie. Ea este înzestrată şi cu şase porţi, patru dintre acestea, cât şi bastioanele fiind decorate în stil baroc şi reprezentând cel mai semnificativ ansamblu de plastică barocă din Transilvania.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 8,10 lei, este ilustrată Catedrala „Sfântul Mihail”. A fost edificată în secolul al XI-lea, dar din această primă fază nu se mai păstrează nimic. Faza a doua a fost construită între 1247 şi 1291, în aproape aceeaşi perioadă cu Notre-Dame din Paris.
A treia etapă de construcţie a catedralei a avut loc între 1320 – 1356, iar ulterior, Iancu de Hunedoara a făcut din ea necropola familiei sale, aici fiind îngropat alături de fiul şi fratele său. În secolele următoare, catedrala va adăposti mormintele principilor Transilvaniei.
Catedrala reprezintă cel mai important monument de arhitectură medievală din Transilvania, cuprinzând toate stilurile arhitectonice ale evului mediu european (romanic, gotic, renascentist şi baroc).
Pe timbrul cu valoarea nominală de 9,10 lei regăsim Catedrala Încoronării, simbol al Unirii tuturor românilor din provinciile istorice ale ţării.
Catedrala a fost construită într-un timp record, în doar 9 luni, între 1921 şi 1922, devenind locul încoronării Regelui Ferdinand I şi a Reginei Maria la 15 octombrie 1922.
Arhitectura catedralei, în stil neo-românesc, realizată de Victor Gheorghe Ştefănescu, este apropiată de cea a Bisericii Domneşti din Târgovişte.
Are o formă de cruce grecească, cu un pridvor închis care dă într-un pronaos dreptunghiular. Naosul este impunător prin înălţimea sa şi este dominat de o cupolă susţinută de patru stâlpi octogonali din marmură de Moneasa. Turnul clopotniţă are 58 m înălţime.
Catedrala poartă hramul Sfânta Treime şi Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, iar pictura interioară a fost realizată de Costin Petrescu.
Alba Iulia simbolizează, poate cel mai bine, idealurile de identitate şi unitate a românilor păstrate în filele unei istorii milenare.
Romfilatelia mulţumeşte Primăriei Municipiului Alba Iulia pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poştale.
Data de aparitie: 2015-11-27
Într-o clipă a destinului, o uriaşă flacără a izbucnit din tenebrele neantului, semănând suferinţă şi moarte. Ultimele note ale unei melodii antrenante care pluteau peste o scenă şi figuri optimiste s-au stins într-un cuptor de foc, în care fiinţe neajutorate se străduiau să găsească ieşirea spre viaţă.
În răcoarea de dincolo de zidurile incintei în care ploaia de foc îşi număra victimele, semeni împietriţi de durere se vor strădui din răsputeri să aducă alinare şi speranţă celor ieşiţi din iadul pământesc.
O nemărginită compasiune şi o dinamică a solidarităţii rar întâlnite într-o lume stăpânită de o evidentă apatie şi blazare, au apărut brusc după aflarea ştirilor care aminteau cu tragism vârstele tinere ale celor dispăruţi sau grav răniţi.
Chiar dacă, acceptând fatalismul, se poate considera că viaţa fiecăruia atârnă de un fir de nisip, se impune ca noi, semenii trăitori lângă cei în pericol de moarte, să facem tot ce este omeneşte posibil ca acel fir să nu se rupă.
Sufletele desprinse de trupuri au căpătat plutirile îngerilor spre înalturile veşniciei şi au lăsat în inimile celor care i-au îndrăgit, alături de durere, legături puternice cu o sfântă dăinuire.
Lacrimile şi durerea au însoţit tragismul dispariţiei unor fiinţe dragi, dar flăcările care au purtat sufletele lor la ceruri au reaprins în inimi iubirea de oameni, IUBIRE care rămâne de-a pururi o FLACĂRĂ A VIEŢII.
Prin introducerea în circulaţie a emisiunii LACRIMILE îNGERILOR, în data de 20 noiembrie a.c., Romfilatelia îşi arată compasiunea faţă de suferinţa unei întregi naţiuni şi doreşte să contribuie, prin specificul activităţii sale, la conştientizarea şi încurajarea celor mai sincere sentimente şi acte de iubire faţă de aproapele aflat la mare nevoie.
Fii şi tu alături de noi susţinând această campanie filatelică caritabilă, care se va desfăşura în perioada 20 noiembrie – 31 decembrie a.c. Fondurile provenite din vânzarea tirajului filatelic vor sprijini procesul medical de recuperare a victimelor tragediei, din clubul Colectiv (30 octombrie 2015).
Data de aparitie: 2015-11-19
CANIS SEMPER FIDELIS
Mulţi consideră câinele drept cel mai bun prieten al omului şi cu siguranţă relaţia unică pe care o avem cu aceste animale merită un statut aparte.
Originile câinilor şi transformarea lor miraculoasă de la lup la câine sunt două subiecte ce au fost studiate cu interes de oamenii de ştiinţă. Noi date arheologice arată că relaţia noastră a început în epoca glaciară, acum circa 30.000 de ani şi nu, cum se ipoteza iniţial, odată cu descoperirea agriculturii.
De atunci relaţia noastră nu a făcut decât să devină una mai apropiată, oamenii găsind din ce în ce mai multe oportunităţi în care simţurile ascuţite, inteligenţa şi loialitatea canină să aducă beneficii comunităţii noastre.
Romfilatelia introduce în circulaţie emisiunea de mărci poştale Câini inteligenţi pentru a aduce în prim plan relaţia cu cel mai bun prieten al omului şi a marca 65 de ani de la înfiinţarea Centrului Chinologic Dr. Aurel Greblea din Sibiu. Centrul Chinologic Sibiu a fost fondat în anul 1950 şi este parte integrantă a reţelei de învăţământ din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, dedicată împlinirii întregului potenţial al relaţiei dintre om şi prietenul său patruped. Cele patru rase canine ilustrate pe timbre sunt în prezent utilizate în rolul de câini de pază şi protecţie, pentru prelucrarea urmelor de miros, depistarea substanţelor explozive sau ilegale şi pentru ajutorarea echipelor de Salvamont.
La începutul Primului Război Mondial, Ciobănescul german, ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 2,40 lei era deja popular în toată Germania. De atunci, rasa s-a dezvoltat continuu, ajungând astăzi să fie folosită pentru majoritatea categoriilor de serviciu. Acest fapt a contribuit mult la consolidarea prestigiului său.
El întruneşte toate calităţile necesare unui câine de serviciu, utilitar sau de companie. Echilibrat psihic, caracterizat printr-o mobilitate crescută, este pretabil oricărei specializări în dresaj, de la atac-apărare la cea de detectare stupefiante, substanţe explozive, persoane prinse sub dărâmături, căutare infractori, însoţire persoane cu handicap. Nervii de oţel, atenţia, francheţea, obedienţa, vigilenţa, mobilitatea, fidelitatea incoruptibilă, curajul şi combativitatea sunt atributele dominante ale unui adevărat Ciobănesc german.
Considerat că ar descinde fie din câinii de turmă din Europa Centrală, fie din încrucişarea câinilor locali cu Deerhoundul englez, Ciobănescul belgian a fost standardizat la sfârşitul secolului XIX, când s-a reuşit fixarea unui model tip, fiind recunoscută o singură rasă cu patru varietăţi: Groenendael, Laekenois, Malinois şi Tervueren. Din cele patru, tipul Ciobănesc belgian Malinois, ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 5,00 lei corespunde cel mai bine cerinţelor în ceea ce priveşte un bun câine de protecţie sau de asistenţă, fiind cunoscut de multă vreme ca un câine de atac şi apărare de talie mare, dar suplu şi agil. Fiind un câine plin de resurse, este folosit în ultimul timp cu foarte bune rezultate de multe dintre poliţiile şi jandarmeriile europene pentru majoritatea categoriilor de serviciu specifice.
Labradorul retriever, ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 8,10 lei, este unul dintre câinii cei mai populari din lume şi îşi are originea în Insula Terra Nova din Canada, de unde pescarii au adus câteva exemplare în Anglia la începutul secolului XIX (1820-1830), anumiţi aristocraţi hotărând apoi să crească această rasă în scopul creării unui câine de aret.
S-a remarcat, în primul rând, datorită mirosului extrem de dezvoltat şi pentru faptul că se simţea foarte bine în apă, calităţi care l-au propulsat în vârful categoriei de câini de vânătoare de aport. S-a dovedit însă a satisface şi exigenţele impuse de activitatea pentru detectarea materialelor explozive şi antidrog, în ultimul timp, fiind câinele preferat pentru aceste specialităţi, dar este cunoscut şi ca un excelent câine pentru însoţirea şi conducerea nevăzătorilor.
Fiind una din cele mai răspândite şi apreciate rase din lume, Rottweilerul, ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 9,10 lei, este considerat printre cei mai buni câini de protecţie.
Rasa îşi are rădăcinile în antichitate, provenind din câinii de luptă şi cei folosiţi la paza turmelor ce însoţeau armatele romane. Rasa apare apoi în Germania, unde îşi stabileşte reşedinţa în orăşelul Rottweil, aici fiind recunoscută ca foarte bună în conducerea vitelor în Alpi, principala ei sarcină până la începutul secolului trecut. Este un câine care degajă forţă la simpla apariţie, este curajos, cu o personalitate puternică, agresiv când este provocat, decis, uşor de dresat, cu o fidelitate crescută faţă de stăpân, el nefiind însă un câine temperamental.
Romfilatelia mulţumeşte Centrului Chinologic Dr. Aurel Greblea din Sibiu pentru sprijinul documentar acordat în realizarea acestei emisiuni de mărci poştale.
Data de aparitie: 2015-11-19
Sărbătoarea Naşterii Domnului, numită în popor şi Crăciun, este una dintre cele mai mari sărbători creştine şi este prăznuită cu mare solemnitate în fiecare an pe data de 25 decembrie. Această sărbătoare marchează un eveniment deosebit de important în istoria creştinismului, naşterea Domnului Iisus Hristos din Fecioara Maria, într-o peşteră din Betleemul Iudeii. Conform Evangheliilor Noului Testament, Mântuitorul Iisus Hristos S-a născut în cetatea Betleemului, unde Maria, mama lui Iisus, însoţită de logodnicul său Iosif, au venit din Nazaret pentru recensământul poruncit de proconsulul Quirinius, în timpul împăratului Octavian Augustus. Negăsind loc de găzduire în cetate, ei s-au adăpostit într-o peşteră păstorească, unde S-a născut Pruncul Sfânt.
Acest praznic al bucuriei întâlnirii omului cu Dumnezeu este sărbătorit în toată lumea prin diferite tradiţii religioase, dar şi laice.
Hristos Domnul, Care S-a născut ca om în peştera din Betleemul Iudeii, este Fiul Cel veşnic al lui Dumnezeu, Logosul Întrupat, Cel în Care, prin Care şi pentru Care au fost făcute cerul şi pământul, întregul univers.
Acest adevăr pe care Sfinţii Apostoli îl mărturisesc este temelia credinţei creştine, adevăr de care se bucură creştinii de pretutindeni, sărbătorind în fiecare an începutul comuniunii omului cu Dumnezeu.
Cu ocazia Sfintei Sărbători, Romfilatelia marchează acest eveniment important pentru întreaga creştinătate, cât şi pentru cultura neamului românesc, prin emisiunea de mărci poştale CRĂCIUN 2015. Anul acesta, timbrul emisiunii filatelice ilustrează imaginea icoanei Naşterii lui Iisus realizată de pictorul Gheorghe Tattarescu.
Gheorghe Tattarescu s-a născut la Focşani, în 1820, iar cel care l-a iniţiat în arta picturii a fost unchiul său, Nicolae Teodorescu, zugrav de biserici. Tânărul Tattarescu şi-a început ucenicia ajutându-l pe unchiul său, urmând ulterior cursurile la Şcoala de zugrăvie, înfiinţată de episcopul Chesarie la Buzău.
Pionier al neoclasicismului în pictura românească, a studiat în perioada 1845-1851 la Academia San Luca din Roma, acolo fiind iniţiat în tainele artelor frumoase.
După câţiva ani de studii, Gheorghe Tattarescu s-a întors în ţară, devenind unul dintre cei mai mari participanţi în viaţa artistică a ţării.
Tattarescu a fost cel mai de seamă pictor religios din România, creaţia sa regăsindu-se în 58 de biserici, dintre care le amintim pe cele din Bucureşti: Sfântul Spiridon Nou, Colţea, Zlătari, Creţulescu, Enei.
Maestrul iconar a creat un stil personal, influenţat de academismul italian şi iconografia bizantină, astfel reprezentările sale înfăţisează personaje reale, bine conturate, cu trăsăturile unei fiinţe vii.
Icoana Naşterii lui Iisus ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 1,00 lei face parte din colecţia de icoane a Institutului de Cercetări Eco-Muzeale Gavrilă Simion din Tulcea, institutul purtând numele marelui arheolog român, care a dus o veritabilă campanie de dezvoltare a instituţiilor muzeale dobrogene.
Datată din secolul al XIX-lea, icoana Naşterii lui Iisus, realizată de Tattarescu, se impune prin simţul măsurii, prin claritatea compoziţiilor sale, prin măiestria şi fineţea desenului, precum şi prin coloritul sobru şi expresia de demnitate a personajelor. Tattarescu foloseşte tehnica picturii în ulei, fiind una dintre cele mai vechi şi populare tehnici de pictură. Icoana este încadrată de un chenar auriu, îngust, iar în partea dreaptă, sunt prezentaţi Iosif şi Maica Domnului, care stă în genunchi şi îl ţine în braţele sale pe Pruncul Iisus. Din nori străbate până în staul steaua călăuzitoare, semnul mult aşteptat de magii care l-au întâmpinat pe Împăratul lumii cu aur, smirnă şi tămâie. Fundalul închis, asemănător clar-obscurului, lasă să strălucească culorile roşu, galben, albastru şi alb din chipurile şi veşmintele personajelor.
Naşterea Mântuitorului Hristos este, aşa cum spunea Sfântul Grigorie Teologul, „nu o sărbătoare a creaţiei, ci o sărbătoare arecreării lumii”.
Cu prilejul acestei Sfinte Sărbători, echipa Romfilatelia vă colindă din suflet, pe voi, prietenii timbrelor şi vă urează Sărbători fericite alături de cei dragi!
Romfilatelia mulţumeşte Institutului de Cercetări Eco-Muzeale Gavrilă Simion din Tulcea pentru sprijinul documentar acordat în realizarea acestei emisiuni de mărci poştale.
Data de aparitie: 2015-11-04
Sportul este rugăciunea trupului.
Romfilatelia onorează o stea a sportului românesc prin realizarea emisiunii de mărci poştale Ion Ţiriac, Un Campion de Legendă.
Ion Ţiriac, campion al tenisului şi unul dintre cei mai importanţi promotori ai sportului românesc atât în ţara noastră,cât şi peste hotare, a debutat în lumea sportului ca jucător de hochei pe gheaţă. Între anii 1958 şi 1964, a fost membru al echipei dehochei pe gheaţă a României, cu care a participatla Jocurile Olimpice de Iarnă de la Innsbruck şi la Campionatele Mondiale.
Anul 1970 reprezintă momentul consacrării sale în tenisul mondial, când împreună cu Ilie Năstase câştigă turneul de la Roland Garros. Timp de un deceniu, cei doi tenismeni au jucat adesea la dublu, dominând competiţiile mondiale. Pe lângă Năstase, i-a mai avut ca parteneri pe Bob Hewitt, Juan Gisbert, Jimmy Connors, Mike Estep, Adriano Panatta, Manuel Orantes, Guillermo Vilas, Virginia Ruzici.
De-a lungul carierei sale de jucător de tenis, Ion Ţiriac a câştigat peste 40 de titluri în competiţii internaţionale de renume, în care a ridicat arta tenisului la cele mai înalte cote, atât din punct de vedere tehnic, cât şi în ceea ce priveşte spectacolul oferit publicului. Între anii 1959 şi 1978, Ion Ţiriac a jucat peste 150 de meciuri în Cupa Davis, disputând trei finale, cu echipa Statelor Unite ale Americii, în 1969, 1970 şi 1972, în toate trei avându-l partener pe Ilie Năstase.
Pasiunea pentru sportul alb l-a împins dincolo de rolul de jucător, astfel după retragerea din activitatea competiţională, a continuat să se implice în viaţa sportivă din postura de antrenor, manager, consultant sau organizator şi promotor de turnee de tenis. Printre sportivii de succes cu care a lucrat se numără Ilie Năstase, Guillermo Vilas, Henri Lecomte, Marat Safina, Dinara Safina, Yannick Noah, Goran Ivanisevic sau Boris Becker. În plus, deţine integral sau în parteneriat turneele de tenis: Mutua Madrid Open, BRD Năstase Ţiriac Trophy şi Geneva Open.
În perioada 1998 – 2004, Ion Ţiriac a ocupat funcţia de Preşedinte al Comitetului Olimpic Român, interval în care România a câştigat 26 de medalii la Olimpiada de la Sydney din anul 2000 şi 19 medalii la cea de la Atena, din 2004.
În semn de apreciere pentru contribuiţia adusă dezvoltării domeniului sportiv, în martie 2003, Ion Ţiriac a primit din partea Universităţii de Vest din Timişoara distincţia Doctor Honoris Causa. În 2009, Fundaţia „Casa Campionilor” i-a acordat, pentru realizările sale excepţionale în sport, Trofeul „Campioni de legendă”, iar în 2013 Ion Ţiriac a primit cea mai înaltă distincţie din lumea tenisului din partea International Tennis Hall of Fame & Museum, organizaţie care onorează cei mai valoroşi campioni şi lideri ai acestui sport. Preşedintele International Tennis Hall of Fame and Museum, americanul Stan Smith, a motivat includerea lui Ion Ţiriac în galeria personalităţilor tenisului mondial datorită contribuţiei pe careacesta a avut-o la dezvoltarea sportului alb – „Ca un rezultat al fabuloasei sale contribuţii la dezvoltarea tenisului şi multiplele sale calităţi, un grup compus din istorici ai tenisului, experţi şi membri ai Hall of Fame l-au desemnat pe Ion Ţiriac pentru a primi această distincţie”.
În anul 2014, Senatului Universităţii Naţionale de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti i-a acordat lui Ion Ţiriac Înaltul Titlu de Doctor Honoris Causa, ca semn de recunoaştere publică a meritelor excepţionale şi a contribuţiilor majore pe care le-a adus la dezvoltarea domeniului sportiv în România.
Succesul care l-a urmărit pe parcursul carierei sportive s-a transferat şi asupra statutului său de om de afaceri. Este, de asemenea, un împătimit al automobilismului, deţinând o impresionantă colecţie de maşini, dintre care peste jumătate sunt automobile de epocă.
Timbrul emisiunii şi al coliţei reproduc imagini din octombrie 1972, finala Cupei Davis de la Bucureşti.
Pe manşeta coliţei emisiunii numele marelui sportiv Ion Ţiriac este imprimat cu folio aur.
Data de aparitie: 2015-10-16
Romfilatelia, continuând amplul proiect de promovare a patrimoniului cinegetic şi a interpretărilor sale artistice, introduce în circulaţie emisiunea de mărci poştale Vânătoarea pe domenii regale.Încă din timpuri imemoriale, pentru oameni, vânătoarea a constituit un mod de supravieţuire.
Nevoia de hrană, dar şi apărarea de eventualele atacuri ale animalelor au dezvoltat primele forme instinctuale de conservare. Vânătoarea nu este exclusiv o acţiune umană, existând desigur şi alte fiinţe vii care vânează. Această îndeletnicire a apărut înainte ca omul să cultive plante sau să crească animale, exemple fiind unele populaţii (insulele din Polinezia, Australia, Africa sau nordul Asiei) pentru care şi în prezent ea are o importanţă primordială.
Cu timpul însă, vânătoarea a evoluat, ei adăugându-i-se conotaţii culturale şi simbolice ce vor păstra la bază originile primitive ale existenţei umane. Un element important al vânătorii l-a constituit şi îl constituie legătura vânătorului cu natura. Prin modul de acţiune, vânătorul dovedeşte putere prin forme spectaculoase, dar şi crude, păstrate în mitologie ori în legendele tuturor popoarelor.
Pasiunea pentru vânătoare are la bază o moştenire tradiţională ce se transmite din tată în fiu, respectându-se ritualurile şi limbajul adecvate.
Vânătoarea a devenit o pasiune regală încă din timpul primelor regate şi imperii, iar mai apoi un privilegiu al aristrocraţiei. Ea devine o funcţie simbolică asociată figurii suveranului care este socotit un personaj aproape divin, învăluit de o aură mitică, religioasă şi cu superioritate faţă de supuşii săi.
Istoria recentă a României consemnează, prin ctitoria Regelui Carol I, complexul domeniului regal Peleş, care, prin construirea Castelului Foişor, destinat iniţial vânătorilor regale, a adus un omagiu vânătorii şi acestei îndeletniciri milenare.
De-a lungul vieţii sale, pentru Regele Carol I al României, vânătoarea s-a manifestat ca un mod civilizat de respectare a unei tradiţii îndelungate şi o continuare a ars bellorum (arta războiului), regele fiind format de cele mai bune şcoli militare ale Europei.
Vânătorile regale aveau loc în prezenţa invitaţilor străini, membri ai caselor regale ale Europei, iar invitaţia la vânătoare era considerată un semn de înaltă preţuire a regelui. Pe lângă aceştia, la partidele de vânătoare participau şi membri ai familiilor reprezentative ale aristocraţiei româneşti.
În întregul lor, Castelele Peleş şi Foişor sunt păstrătoarele unor simboluri care omagiază şi această pasiune prin decoraţia unor piese de mobilier, vitralii, basoreliefuri înfăţişând animale ori vânători, trofeele animalelor vânate de membrii familiei regale, embleme cinegetice sau colecţia de arme vechi vânătoreşti.
Sala armelor de vânătoare ocupă un spaţiu important în cadrul proiectului arhitectonic al castelului, pentru o perioadă,ea suplinind absenţa Sălii mari de arme ce a fost construită ulterior. Decorată în stilul Altdeutsch, un stil cu siguranţă familiar Regelui Carol I, Sala armelor de vânătoare se transformă într-un loc unde se păstrează arme de vânătoare din secolele XVII-XIX, colecţionate de rege.
De altfel, strămoşul său, Împăratul Frederic al II-lea de Hohenstaufen (1194-1250), reprezentat pe un vitraliu al castelului Peleş, ca emblemă a luptei pentru credinţă, dar şi ca un pasionat vânător, a scris în 1247 primul tratat despre vânătoare De arte venandi cum avibus (Despre arta vânătorii cu păsări).
Impresionante rămân tapiseriile flamande ce surprind momente cruciale ale vânătorii, intitulate Vânătoare de mistreţi şi Vânătoare cu şoimi sau replici ale celor două tablouri flamande, celebre, cu tematică cinegetică.
Timbrele emisiunii ilustrează vitraliile castelului, create la sfârşitul secolului al XIX-lea, în atelierele Zettler (Munchen), care reproduc animale sau scene de vânătoare precum momentul culminant al vânătorii de cerbi, iepuri, mistreţi şi urşi.
Romfilatelia mulţumeşte Muzeului Naţional Peleş pentru sprijinul documentar acordat în realizarea acestei emisiuni de mărci poştale.
Data de aparitie: 2015-10-08
Aniversarea Băncii Naţionale a României oferă Romfilateliei prilejul de a introduce în circulaţie emisiunea de mărci poştale dedicată evenimentului, cu titlul 135 de ani de la înfiinţarea Băncii Naţionale a României.Banca Naţională a României este una dintre cele mai vechi instituţii ale statului nostru, găsindu-se la confluenţa dintre economic şi social, importanţa sa fiind incontestabilă din punct de vedere cultural şi financiar.
Ideea înfiinţării unei bănci de credit şi de emisiune a preocupat clasa politică a secolului XIX, primele iniţiative manifestându-se încă din 1848, când în ţările române s-a amplificat activitatea economică. Nou creata burghezie, cât şi marii proprietari funciari resimţeau absenţa unui sistem bancar, iar lipsa de acces la credite cu dobânzi mici constituia o piedică în calea dezvoltării.
La puţină vreme după proclamarea independenţei, I. C. Brătianu, unul din cei mai consecvenţi promotori ai întemeierii unei bănci naţionale, declara: Să constituim o bancă de circulaţie, ca să devină un rezervor pentru timpurile grele, autonomia şi capitalul naţional reprezentând elementele esenţiale ale concepţiei sale despre funcţionarea viitoarei bănci.
Legea pentru înfiinţarea unei bănci de scompt şi circulaţiune este actul de naştere al Băncii Naţionale a României, care avea capital subscris în proporţie de o treime de către statul român şi două treimi de particulari, precum şi dreptul exclusiv de a emite bilete la purtător. Până la tipărirea primelor bancnote ale Băncii Naţionale a României, au fost lăsate în circulaţie biletele ipotecare ştampilate cu sigla băncii centrale.
Promulgată de Principele Carol I, la 11/23 aprilie 1880, Legea prin care se înfiinţa Banca Naţională a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 90 din 17/29 aprilie 1880.
Prima emisiune de bancnote a Băncii Naţionale a României din anul 1881 are valoarea nominală de 20 lei, fiind tipărită în atelierele proprii din Bucureşti, folosind clişee şi hârtie cu filigran elaborate la Banca Franţei. În cursul aceluiaşi an au fost puse în circulaţie şi bancnotele de 100 şi 1.000 lei. Până la Primul Război Mondial bancnotele româneşti au fost realizate de artişti francezi şi tipărite, iniţial într-osingură culoare (albastru cobalt), iar din 1896, în două culori.
Prima Adunare generală a acţionarilor Băncii Naţionale a României a avut loc între 15 şi 17 iulie 1880, prilej cu care a fost instalat primul guvernator, Ion I. Câmpineanu, acela pe care Adunarea generală a acţionarilor din 19 februarie 1889 îl numea: un coleg iubit, un conducător inteligent şi devotat instituţiei, pe acela care a pus temelia Băncii, a organizat-o, a pus-o în mişcare şi i-a dat avântul puternic pe care l-a luat îndată după fondarea ei.
Tot în cadrul Adunării generale au fost aleşi directorii Băncii Naţionale a României. Printre aceştia s-a numărat şi Emil Costinescu, primul director al Serviciului Fabricării şi Contabilităţii Biletelor din cadrul Băncii Naţionale a României, pe care l-a condus timp de 16 ani. Despre Emil Costinescu, academicianul Duiliu Zamfirescu afirma că s-a impus, prin strădanie şi inteligenţă, în primele rânduri ale acelor care au aşezat Regatul României dinainte de război pe temeliile economice pe care trăieşte şi azi.
La începutul anului 1881 s-a emis prima bancnotă, cu valoarea nominală de 20 lei. Data emisiunii reprezenta de fapt data la care s-a hotărât emiterea de către Consiliul General al Băncii Naţionale a României. Conducerea băncii centrale a decis să se imprime o cantitate de 100.000 bilete de 20 lei.
Bancnota ilustrează pe avers două personaje, întruchipând industria şicomerţul, iar centrul bancnotei reproduce semnăturile primului Guvernator al Băncii Naţionale a României, Ion Câmpineanu şi a Directorului, Emil Costinescu. Reversul bancnotei ilustrează în medalion chipul împăratului Traian.
Ambele timbre reproduc imaginea bancnotei de 20 lei (emisă la data de 28 februarie 1881 şi aflată în patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României) împreună cu imaginile celor doi semnatari, timbrul cu valoarea nominală de 3,30 lei ilustrând imaginea lui Ion I. Câmpineanu, în timp ce timbrul cu valoarea nominală de 9,10 lei ilustrează reversul bancnotei şi imaginea lui Emil Costinescu.
Romfilatelia mulţumeşte Băncii Naţionale a României şi Muzeului Naţional de Istorie a României pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poştale.
Data de aparitie: 2015-09-28
