„Dacã o fi vreodatã sã mã goneascã din aceastã ţarã care-mi este atât de dragã, vreau sã rãmânã câte ceva frumos de pe urma mea.“(Regina Maria)

Peste trei secole au trecut pânã când Palatul Cotroceni şi-a cãpãtat înfãţişarea actualã… Trei sute de ani de istorie zbuciumatã, timp în care între zidurile sale s-au perindat domnitorii Țãrii Româneşti, domnitorul Principatelor Unite, principi şi regi ai României.

Istoria locului începe în anul 1679, când domnitorul Țãrii Româneşti, Șerban Cantacuzino începe sã construiascã pe moşia Cotroceni, un ansamblu monahal şi case domneşti cu şaisprezece camere.

În anul 1780, domnitorul Alexandru Ipsilanti adaugã un foişor înalt de 20 metri, iar în anul 1852, domnitorul Barbu Dimitrie Știrbei hotãrãştere facerea caselor domneşti.

Dupã Unirea Principatelor Române, Alexandru Ioan Cuza cere sã se dea o nouã înfãţişare întregului ansamblu construit pentru a putea fi folosit ca palat domnesc.

Timp de peste douã decenii, aici va fi reşedinţa de varã a lui Carol I, iar mai apoi, permanentã a Principilor moştenitori Ferdinand şi Maria.

În 1893 se hotãreşte demolarea reşedinţei şi a foişorului pentru a lãsa loc noului palat princiar, a cãrui construcţie – dupã planurile arhitectului Paul Gottereau – va dura pânã în 1895.

Dupã anul 1900, Palatul va fi mereu modificat şi reamenajat dupã gustul prinţesei, viitoare Reginã Maria, iubitoare a Art Nouveau-lui, stil ce va fi cerut arhitectului Karel Lieman şi tradiţiilor noii sale patrii. Stilul brâncovenesc va îmbogãţi zestrea decorativã a palatului datoritã arhitectului Grigore Cerchez.

Din 1949, Palatul Cotroceni va deveni Palatul Pionierilor, pânã în anul 1976.

Dupã cutremurul din 1977, timp de zece ani, Palatul, va intra în ample lucrãri de restaurare, acestea fiind coordonate de arhitectul Niculae Vlãdescu. Odatã cu aceste lucrãri, începe şi construirea aripii noi a Palatului Cotroceni.

La construcţia corpului nou al Palatului au fost preluate elementele arhitecturale ale celorlalte corpuri vechi, apelându-se însã, predominant,la moştenirea provinciilor tradiţionale româneşti.

În anul 1984 a fost demolatã biserica ridicatã de Șerban Cantacuzino, astãzi ea fiind refãcutã în întregime.

Din 1989, Palatul Cotroceni gãzduieşte Administraţia Prezidenţialã a României.

Din anul 1991, aripa veche a Palatului adãposteşte Muzeul Naţional Cotroceni, muzeu care, în 1994, a primit premiul European Museum of the Year Award – Special Commendation.

Continuând intenţia sa de a promova instituţii de culturã şi artã precum şi valori ale patimoniului naţional, Romfilatelia introduce în circulaţie emisiunea de mãrci poştale „Palatul Cotroceni, Istorie şi heraldicã“.

Cele şase timbre ale emisiunii de mãrci poştale ilustreazã vitralii din Sala Unirii a Palatului Cotroceni.

Pe timbrele cu valorile nominale de 50 bani, 80 bani şi 2,40 lei sunt reprezentate Stemele Munteniei, Moldovei şi Transilvaniei.

Pe timbrul cu valoarea nominalã de 60 bani este ilustrat întemeietorul Munteniei, Basarab I, care a domnit între anii 1310-1352.

Pe timbrul cu valoarea nominalã de 1,00 lei este ilustrat întemeietorul Moldovei, Bogdan I, care a domnit între anii 1359-1365.

Pe timbrul cu valoarea nominalã de 3,10 lei este ilustrat Mihai Viteazul, domnitorul român care a realizat prima Unire a Țãrilor Române, în anul 1600.

Pe timbrul coliţei este ilustratã o imagine de ansamblu a Palatului Cotroceni.

          Aducem mulţumiri domnului dr. arh. Niculae Vlãdescu (coordonatorul lucrãrilor de restaurare ale Palatului Cotroceni) pentru consultanţa documentarã acordatã la realizarea acestei emisiuni de mãrci poştale.

Data Aparitie:2011-12-21

Fie cã este vorba de ciberneticã, de virusologie, aviaţie sau modernizarea muzeelor, toate aceste prioritãţi mondiale realizate de români şi ilustrate pe mãrcile poştale ale emisiunii, au fãcut ca respectivele domenii sã progreseze.

Pãrintele ciberneticii generale – Ștefan Odobleja (1902-1978), dupã ce a absolvit studiile liceale la Turnu Severin, a obţinut o bursã pentru Facultatea de Medicinã din Bucureşti. Încã din anii studenţiei a fost preocupat de activitatea ştiinţificã, dedicându-se cercetãrilor în domeniul neurologiei.

Originalitatea şi clarviziunea lui Odobleja au depãşit cu mult tiparele şi modelele cunoaşterii ştiinţifice tradiţionale.

Numele lui se înscrie cu litere de aur în istoria celei mai noi şi revoluţionare ştiinţe a secolului XX- Cibernetica.

Cibernetica este teoria controlului prin retroacţiune. Termenul s-a rãspândit mai ales în legãturã cu sistemele digitale, dar domeniul este mult mai larg: cibernetica se ocupã de modul în care un sistem (digital, mecanic, biologic) prelucreazã informaţiile şi reacţioneazã la acestea; tot cibernetica se intereseazã de modul în care sistemele se modificã sau permit modificãri pentru a-şi optimiza acţiunile.

Monumentala sa lucrare, Psihologia consonantistã (1938-1939), este prima variantã a unei concepţii cibernetice generalizate, devansând cu un deceniu conţinutul cãrţii lui Norbert Wiener, Cibernetica.

Vaccinul antiholeric a fost inventat de Ioan Cantacuzino (1863-1934), academician, medic, microbiolog, profesor universitar, fondator al Școlii româneşti de imunologie şi patologie experimentalã.

Prin activitatea sa de cercetare privind vibrionul holeric şi vaccinarea antiholericã, el a pus la punct o metodã de vaccinare antiholericã, numitã „Metoda Cantacuzino“.

În campania din 1913 (Al doilea Rãzboi Balcanic), Cantacuzino a condus prima vaccinare antiholericã masivã din lume în focarele infecţioase, cunoscutã astãzi în ştiinţã ca „Marea experienţã româneascã“, fapt care a salvat mii de vieţi şi a iniţiat mãsurile de combatere a epidemiei de holerã.

Scaunul ejectabil a fost inventat de Anastase Dragomir (1896-1966) şi brevetat la Paris în anul 1930.

Inventatorul şi-a experimentat aceastã invenţie pe aeroportul Paris-Orly în luna august 1929, ea fiind recunoscutã, în presa francezã, ca fiind prioritarã pentru aviaţie.

În luna octombrie a aceluiaşi an, 1929, A. Dragomir îşi experimenteazã „cabina catapultatã“ şi pe aeroportul Bucureşti – Bãneasa. Ea va fi brevetatã în România abia în anul 1950.

Dioramele biologice au fost create pentru prima datã în lume, la Bucureşti, la Muzeul de Istorie Naturalã, de cãtre Grigore Antipa (1867-1944), directorul muzeului între anii 1893 şi 1944.

Apãrute ca o noutate absolutã în 1907, dioramele biologice au fãcut parte din inovaţiile muzeologice ale lui Antipa privind organizarea, modul de expunere, aranjamentul şi explicarea colecţiilor dintr-un muzeu de istorie naturalã; toate acestea au stârnit interesul specialiştilor din Europa şi Statele Unite, unde muzee mai vechi decât cel bucureştean au adoptat repede invenţia.

Primele diorame prezentau aspecte ale vieţii de pe culmile Carpaţilor, din pãdurile de deal, din Bãrãgan, dar şi din zona inundabilã a Deltei Dunãrii. Totodatã, alãturi de dioramele ce prezentau zone din România, în muzeu erau şi cele ce prezentau fauna din regiunile de preerie, tundrã, savanã sau din Deşertul Sahara – astãzi pãstrate ca diorame cu importanţã istoricã.

          Aducem mulţumiri I.M.C.D.I. Cantacuzino, Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mãrci, Muzeului de Istorie Naturalã „Grigore Antipa“ şi domnului Ștefan Odobleja jr., pentru consultanţa documentarã acordatã la realizarea acestei emisiuni de mãrci poştale.

Data Aparitie:2011-12-15

Ouã încondeiate

Pãstrat din vechime în tradiţia româneascã – încondeiatul ouãlor reprezintã o mãrturie a continuãrii datinilor şi obiceiurilor întâlnite pe meleagurile româneşti şi dedicate Sfintelor Paşti.

Simbolurile vizibile pe suprafaţa ouãlor încondeiate (soare,lunã, cruce etc.), imaginile care reproduc elemente din naturã (plante, animale), motive ale artei populare folosite la ţesãturi şi covoare (frunza, spicul, soarele) sunt îngrijit alese şi armonizate pentru a face din oul obişnuit un obiect de artã.

Ouãle se încondeiazã folosindu-se fie procedeul cu cearã coloratã, fie cu vopsele. Într-o altã variantã, suprafaţa ouãlor poate fi ornatã cu mãrgele colorate (lipite cu adeziv).

Oul alb, golit de conţinut, se acoperã cu cearã pe zonele care în final vor fi albe. Se scufundã în vopseaua aleasã (culoarea cea mai deschisã), se scoate şi dupã uscare se aplicã din nou cearã pe zonele care nu trebuie sã primeascã vopseaua urmãtoare. Procedeul se repetã, încheindu-se cu scufundarea în cea mai intensã culoare.

Conform unei legende, ouãle roşii simbolizeazã sângele jertfei supreme a Mântuitorului. Ouãle, frumos ornate sau încondeiate, exprimã bucuria Învierii lui Hristos, optimismul şi speranţa reînvierii naturii în primãvara Sfintelor Paşti.

Figurine din fãinã de orez

Figurinele din fãinã de orez aparţin unui meşteşug chinezesc strãvechi foarte apreciat, existând încã din perioada dinastiei Tang (sec. VI-X d. Ch.). În timpul acestei dinastii, cultura Chinei devine înfloritoare, în aceastã perioadã apãrând cei mai mari poeţi ai ţãrii şi nenumãrate şcoli de picturã. Totodatã, arta tradiţionalã chinezã se dezvoltã rapid în toate zonele.

Cu pricepere deosebitã şi îndemânare, din coca din fãinã de orez, meşteşugarii chinezi reînvie imaginea eroilor legendari ori a dragonilor, colorându-i în nuanţe care sã-i transforme în personaje asemãnãtoare celor vii.

Un pieptene, o foarfecã micã, câteva aşchii de bambus şi un ac din os sunt instrumentele folosite de obicei la crearea acestor figurine. Arta meşteşugului adunã la un loc frãmântatul manual, tãierea şi asamblarea fiecãrei bucãţi de cocã.

Unul dintre cele mai întâlnite simboluri care se regãseşte în multitudinea de figurine, este capul de leu, el fiind considerat ca aducãtor de noroc şi bunãstare.

Timbrele emisiunii de mãrci poştale ilustreazã simplu şi instructiv arta celor douã meşteşuguri.

Aducem mulţumirile noastre Muzeului Naţional al Țãranului Român pentru sprijinul documentar şi ilustrativ oferit la realizarea acestei emisiuni de mãrci poştale.

Data Aparitie:2011-11-24

„Nu vã temeţi. Cã, iatã, vã binevestesc vouã bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; cã în cetatea lui David vi S-a nãscut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul.“ (Luca 2, 10-11)

Crãciunul este sãrbãtoarea care aduce binecuvântare, luminã şi cãldurã pentru fiecare familie. Adunaţi în jurul bradului, dãruim bunãtate, smerenie şi bucurie.

Și aşteptãm colindele… şi steaua, simbol ce ne aminteşte de Magii care au cãlãtorit, cu daruri, spre locul unde se gãsea Pruncul Iisus şi Mama Sa dar şi de steaua prezentã în Icoana Naşterii Domnului.

„Steaua spre Rãsãrit strãluceşte,

Steaua-mpãratului se iveşte.

Steaua cu raze mari lumineazã,

Sfânta Naştere adevereazã

…………………………………………..

Magii, steaua, pe cer, cum zãrirã,

Câteştrei, spre ea cãlãtorirã.

De la stea, precum se învãţarã,

Lui Hristos, cu daruri, se-nchinarã.“

(colindul Steaua spre Rãsãrit strãluceşte)

Ca în fiecare an, de Crãciun, Romfilatelia introduce în circulaţie o emisiune de mãrci poştale dedicatã acestei Sãrbãtori a Naşterii Domnului.

Marca poştalã a emisiunii Crãciun 2011 ilustreazã imaginea icoanei „Naşterea Domnului Iisus Hristos“ din patrimoniul Arhiepiscopiei Tomisului (Biserica de lemn „Înãlţarea Domnului“ din Satu Nou, Oltina – judeţul Constanţa), icoanã pictatã cu tempera şi foiţã de aur, care dateazã de la sfârşitul sec. al XIX-lea.

Biserica de lemn din Satu Nou a fost construitã în anul 1863 şi pentru valoarea ei istoricã şi arhitectonicã a fost înscrisã pe lista monumentelor istorice din România în anul 2004.

Echipa Romfilatelia vã colindã din suflet, pe voi, prietenii timbrelor şi vã ureazã Sãrbãtori fericite!

          Aducem mulţumiri Arhiepiscopiei Tomisului şi Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului pentru imaginile puse la dispoziţie la realizarea acestei emisiuni de mãrci poştale.

Data Aparitie:2011-11-18

În anul 2003, la iniţiativa comunã a Comisiei Europene şi a Consiliului Europei a fost celebratã, pentru prima oarã, Ziua Europeanã a Justiţiei Civile.

Sãrbãtorirea acestei zile are drept scop apropierea justiţiei civile de cetãţeni, precum şi extinderea sferei de înţelegere a actului de justiţie.

Pe 25 octombrie, în statele participante, sunt organizate conferinţe pe teme juridice, întâlniri ale profesioniştilor din domeniul juridic cu justiţiabilii, zile ale porţilor deschise la instanţele judecãtoreşti, precum şi evenimente speciale de promovare şi informare.

Celebrarea acestei zile reprezintã un bun prilej de a veni în sprijinul cetãţenilor, în efortul lor de a înţelege mai bine domeniul justiţiei civile în ansamblul sãu, precum şi mecanismele de funcţionare ale sistemelor juridice specifice fiecãrui stat în parte.

Pentru sistemul judiciar român, precum şi pentru societatea româneascã, semnificaţia acestei zile este şi mai puternicã, deoarece în luna octombrie a anului 2011, a intrat în vigoare Noul Cod Civil, esenţã a sistemului juridic şi totodatã, deschizãtor de instituţii juridice ce vor crea noi paradigme.

Realizarea unei emisiuni de mãrci poştale dedicate Zilei Europene a Justiţiei Civile pe care Romfilatelia o introduce în circulaţie cu ocazia celebrãrii, în data de 25 octombrie 2011, a celei de-a IX-a ediţii a acesteia, vine sã susţinã însemnãtatea acestei zile pentru justiţia europeanã şi pentru cetãţenii sãi.

Totodatã, ca o avanpremierã a acestei emisiuni de mãrci poştale, Romfilatelia, în colaborare cu Ministerul Justiţiei a introdus în circulaţie, la sfârşitul lunii septembrie, plicul de corespondenţã „1 octombrie 2011 – Intrarea în vigoare a Noului Cod Civil“ cu scopul de a marca importanţa deosebitã a acestui eveniment nu doar pentru întregul sistem de justiţie, dar mai ales pentru cetãţenii acestei ţãri. Acţiunea se înscrie în eforturile de popularizare a Noului Cod Civil.

Pentru a ilustra importanţa renunţãrii la vechiul Cod Civil şi adoptarea celui nou, la tipãrirea acestui plic de corespondenţã au fost folosite, într-o graficã deosebitã, imagini ce reproduc:

– Prima paginã din „Codicele Civile“ publicat în Monitorul Jurnalul Oficial al Principatelor Unite Române în data de 4/16 decembrie 1864;

– Primele trei articole din Noul Cod Civil – într-un format diferit faţã de cel tipãrit în Monitorul Oficial al României;

– Timbrul tipãrit reprezentând sigla Ministerului Justiţiei, imagine ce ilustreazã rolul acestuia de reglementare a cadrului normativ şi instituţional al sistemului judiciar şi al înfãptuirii justiţiei ca serviciu public.

Marca poştalã a emisiunii reuneşte în compoziţia ei graficã imaginile simbol ale Justiţiei: o carte a legilor aplicate pentru judecarea cauzelor, pe filele cãreia se suprapun balanţa cântãririi faptelor şi împãrţirii dreptãţii, ţinutã de Zeiţa Justiţiei şi instrumentul care loveşte pupitrul judecãtorului când se pronunţã sentinţa definitivã.

Aforismul latin ales de Ministerul Justiţiei din România „Justitia Est Fundamentum Regnorum“ se traduce astfel: „Dreptatea stã la baza conducerii unui stat“.

Aducem mulţumirile noastre Ministerului Justiţiei pentru sprijinul acordat la realizarea acestei emisiuni de mãrci poştale.

Data Aparitie:2011-10-25

     

     Oamenii de ştiinţã sunt copleşiţi numai în faţa instrumentelor şi maşinilor, neglijând capacitãţile nebãnuite ale omului, mulţumindu-se sã evalueze limitele intelectului uman şi excluzând limitele intelectului cosmic.

     Trebuie avut în vedere cã Astrologia se înscrie pe linia ştiinţelor cognitive, utilizând un model operaţional coerent. Nu trebuie sã pretindem însã de la ea mai mult decât poate oferi, cãci nimic nu este mai presus de voinţa şi planurile Divinitãţii.

     Practic, nu existã domeniu al experienţelor umane la care sã nu poatã fi aplicatã astrologia. În mod real, însã, astrologia nu este un mijloc de a vizualiza viitorul.

     Astrologia Individualã, constituitã din Astrologia Natalã, Karmicã şi Previzionalã, poate însã transmite cã, la un moment dat, mai mult decât în altul, subiectul este vulnerabil într-un anumit aspect al vieţii sale (sãnãtate, comportament, sentimente etc.) sau cã suma influenţelor pozitive mãreşte considerabil probabilitatea unui succes.

     Toate acestea sunt definite pentru fiecare din semnele zodiacale, între care se înscriu şi cele ce constituie tematica emisiunii de mãrci poştale pe care Romfilatelia o introduce în circulaţie intitulatã Zodiac (II) şi care completeazã seria celor 12 zodii, prin prezentarea ultimelor şase.

     Zodia Balanţei, ilustratã pe timbrul cu valoarea nominalã de 0,50 lei, reprezintã un Semn Masculin, Cardinal, de Aer şi are drept metal cuprul, culoare subtilã galbenul, piatra preţioasã diamantul sau opalul, iar verbul caracteristic este „a echilibra“. Simbolizeazã justiţia, armonia, dar şi dualismul şi instabilitatea.

     Zodia Scorpionului, ilustratã pe timbrul cu valoarea nominalã de 0,60 lei, reprezintã un Semn Feminin, Fix, de Apã şi are drept metal fierul, culoare subtilã roşul, piatra preţioasã topazul, malahitul sau granatul, iar verbul caracteristic este „a dori“. Este semnul morţii şi al distrugerii pentru a se purifica prin foc şi a renaşte din propria cenuşã.

     Zodia Sãgetãtorului, ilustratã pe timbrul cu valoarea nominalã de 0,80 lei, reprezintã un Semn Masculin, Mutabil, de Foc şi are drept metal cositorul, culoare subtilã bleu, piatra preţioasã turcoazul sau granatul, iar verbul caracteristic este „a înţelege“.

     Zodia Capricornului, ilustratã pe timbrul cu valoarea nominalã de 3,00 lei, reprezintã un Semn Feminin, Cardinal, de Pãmânt şi are drept metal plumbul, culoare subtilã indigoul, piatra preţioasã onixul alb, iar verbul caracteristic este „a folosi“. Reprezintã bãtrâneţea, asceza, înţelepciunea.

     Zodia Vãrsãtorului, ilustratã pe timbrul cu valoarea nominalã de 6,00 lei, reprezintã un Semn Masculin, Fix, de Aer şi are drept metal plumbul sau uraniul, culoare subtilã albastru închis, piatra preţioasã safirul sau opalul, iar verbul caracteristic este „a şti“. Simbolizeazã fraternitatea, umanismul, progresul, libertatea şi originalitatea.

     Zodia Peştilor, ilustratã pe timbrul cu valoarea nominalã de 8,10 lei, reprezintã un Semn Feminin, Mutabil, de Apã, având drept metal cositorul, culoarea subtilã albastrul deschis, piatra preţioasã crisolitul sau safirul, iar verbul characteristic „a crede“. Simbolizeazã mistica, religia, devotamentul şi sacrificiul.

     Desenele, ale cãror imagini sunt reproduse pe timbrele emisiunii şi gravura tematicã originalã – un adevãrat testament filatelic – tipãritã în tiraj limitat, cu semnãtura olografã a autorului, aparţin regretatului artist şi gravor Octavian Ion Penda.

     Aparţinând elitei gravorilor lumii de la finele veacului XX şi începutul veacului XXI, Octavian Ion Penda rãmâne înscris în Pantheonul marilor artişti ca o personalitate cu definitã originalitate a simbolisticii întregii sale opere.

Data Aparitie:2011-10-14

La 27 august 1991, Parlamentul Republicii Moldova, întrunit în şedinţã extraordinarã, a adoptat Declaraţia prin care s-a proclamat independenţa ţãrii, iar la 29 august 1991 au fost stabilite relaţiile diplomatice între România şi Republica Moldova, la nivel de ambasadã.

Pentru a marca împlinirea a douã decenii de la acest eveniment, Romfilatelia introduce în circulaţie emisiunea comunã de mãrci poştale România – Republica Moldova: 20 de ani de relaţii diplomatice.

Marca poştalã cu valoarea nominalã de 3,10 lei reproduce imaginea unui monument reprezentativ al capitalei României, Arcul de Triumf.

Ridicat pentru a comemora jertfa ostaşilor români cãzuţi pe câmpurile de luptã ale Primului Rãzboi Mondial şi pentru a cinsti memoria celor care au înfãptuit Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, Arcul de Triumf a fost realizat în anul 1922, dupã un proiect cu caracter de provizorat, menit sã asigure un timp foarte scurt de execuţie, cu costuri reduse.

În anul 1930 se hotãrãşte refacerea lui dupã un proiect elaborat de cunoscutul arhitect Petre Antonescu, care a mobilizat pentru execuţie o echipã în care regãsim pe Constantin Baraschi, Alexandru Cãlinescu, Ion Jalea, Mac Constantinescu, Dimitrie Paciurea şi Costin Petrescu.

Având ca model un monument similar dinParis, ridicat de Napoleon I în anul 1806, arhitectul Petre Antonescu terminã Arcul de Triumf în anul 1935. Reliefurile executate în stil roman aparţin sculptorilor Corneliu Medrea, Frederic Storck, Dimitrie Paciurea, Oscar Späthe şi Constantin Baraschi.

Construit pe o suprafaţã de 25 x 11,5 m, cu o înãlţime de 27 m, Arcul de Triumf este placat cu granit de Deva şi marmurã de Ruşchiţa.

Pe faţada sudicã a monumentului sunt amplasate douã medalioane cu chipurile Regelui Ferdinand şi Reginei Maria. Douã basoreliefuri reprezentândVictoria, completeazã armonios suprafaţa dreptunghiului vizibil deasupra arcadei.

Faţada nordicã expune privirii douã medalioane pe al cãror relief se disting chipurile unui rãzboinic cu o sabie şi respective al unui tânãr purtând o cruce. Personajele reunesc simbolurile Bãrbãţiei şi Credinţei.

Emblemã a Bucureştilor, Arcul de Triumf se înscrie într-o listã a monumentelor ridicate pentru a marca jertfa şi vitejia ostaşilor români în luptele Primului Rãzboi Mondial, listã în care mai regãsim Mormântul Eroului Necunoscut, Mausoleul de la Mãrãşeşti, Crucea Eroilor Neamului de pe vârful Caraiman, Catedrala Încoronãrii de la Alba-Iulia.

Marca poştalã cu valoarea nominalã de 1,00 lei ilustreazã Porţile Sfinte din Chişinãu. Acestea grupeazã pe o axã de simetrie Catedrala Naşterii Domnului, Clopotniţa, Piaţa Marii Adunãri Naţionale şi clãdirea Guvernului Republicii Moldova. Arcul de Triumf, care face parte din ansamblul zonei, a fost contruit în perioada 1840-1841 pentru a marca o victorie a armatelor ruseşti într-o bãtãlie cu armatele Imperiului Otoman. Proiectul monumentului a fost elaborat de Luca Zauskevici, arhitectul şef al Chişinãului.

Data Aparitie:2011-10-11

Organizaţia Naţiunilor Unite a declarat anul 2011 „Anul Internaţional al Chimiei“ (AIC), an în care sunt sărbătorite realizările chimiei şi contribuţiile ei la evoluţia omenirii.

AIC 2011 este o iniţiativă IUPAC (International Union of Pure and Applied Chemistry) – Uniunea Internaţională de Chimie Pură şi Aplicată şi UNESCO.

În acest an, academii, institute şi societăţi de chimie din întreaga lume se vor implica în organizarea de activităţi naţionale, regionale şi locale, având ca scop conştientizarea rolului chimiei în rezolvarea problemelor şi provocărilor lumii de astăzi.

Sub sloganul „Chimia – viaţa noastră, viitorul nostru“, Anul Internaţional al Chimiei, va include în programul său o serie de activităţi educative, interactive şi amuzante, care vor avea loc pe tot globul. Scopul este acela de a atrage tinerii către această ştiinţă şi de a conştientiza omenirea cu privire la rolul pe care îl joacă chimia în viaţa noastră, pornind de la gastronomie şi ajungând până la medicină şi tehnologie.

Totodată, AIC este un prilej de a sărbători contribuţia femeilor în domeniul ştiinţific, avându-se în vedere că în 2011 se împlinesc 100 de ani de când Marie Curie a primit al doilea premiu Nobel, cel pentru Chimie.

În cadrul manifestărilor legate de Anul Internaţional al Chimiei, Romfilatelia introduce în circulaţie o emisiune de mărci poştale cu această temă.

Marca poştală a emisiunii are în compoziţia grafică portretul lui Franz Joseph Müller von Reichenstein, descoperitorul Telurului, singurul element intrat în Tabelul lui Mendeleev direct de pe teritoriul României.

Născut la Sibiu, pe 1 iulie 1740 (alte surse indică locul naşterii sale ca fiind Poysdorf – Austria, la 4 octombrie 1742), Franz Joseph Müller von Reichenstein a studiat filozofia şi ştiinţele juridice la Viena, iar mai apoi tehnica, mineritul, mecanica, chimia şi mineralogia la Academia Regală din Schemnitz (1763).

În 1768, este promovat ca specialist guvernamental pentru expertize în probleme aurifere (Markscheider), în Ungaria de Sud.

În 1770, este cooptat într-o comisie guvernamentală care se ocupa de probleme de minerit din Banat, fiind numit apoi, datorită meritelor, director al minelor şi industriei siderurgice din Banat.

În 1782, Müller face cercetări pe un mineral misterios descoperit, la începutul sec. al XVIII-lea, în zona Săcărâmb. Deoarece nu se putea separa aurul din acest mineral, el a fost denumit „aurum paradoxum“. După ce corespondează cu iluştri chimişti ai vremii (suedezii Bergman şi Berzelius, dar şi germanul Klaproth), constată că aurul din minereu este combinat cu un element nou, pe care-l numeşte „Telur“, acesta fiind cel de-al 52-lea element înscris în cunoscutul Tabel al lui Mendeleev.

F. J.Müller a fost membru al „Asociaţiei cercetătorilor de ştiinţe naturale“ din Berlin şi al „Societăţii pentru mineralogie“ de la Jena, la care era înscris şi marele poet şi pasionat al ştiinţelor naturale, Wolfgang von Goethe, ceea ce atestă renumele internaţional al lui F. J. Müller, ca om de ştiinţă.

Datorită meritelor sale deosebite, F. J. Müller a fost înnobilat de către împăratul Franz Joseph al II-lea în anul 1788 şi ridicat la rangul de Cavaler al Curţii Imperiale cu titlul „von Reichenstein“.

În 1795, este numit Inspector General al Industriei minelor şi siderurgiei din Transilvania, iar din anul 1802 este chemat la Viena de la Sibiu, pentru a fi numit consilier la Curtea Împăratului, titulatură pe care a deţinut-o până în 1818.

F. J. Müller se stinge din viaţă pe 12 decembrie 1825 la Viena.

Aducem mulţumirile noastre domnului Academician Ionel Haiduc, Preşedintele Academiei Române, precum şi IUPAC (Uniunea Internaţională de Chimie Pură şi Aplicată), pentru sprijinul acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poştale.

Data de aparitie: 2011-09-26

La jumãtatea drumului dintre Mediaş şi Sighişoara, în Podişul Transilvaniei, se aflã una dintre primele aşezãri sãseşti din aceastã parte a ţãrii.

Atestatã documentar pentru prima oarã în 1283, localitatea, ca orice aşezare sãseascã, avea o piaţã centralã în jurul cãreia se gãseau şiruri de case.

În cuprinsul unei „Indulgenţe Papale“ acordatã în anul 1402 este înscris numele unei biserici, Sfânta Maria. Pe locul ei, în mijlocul comunei, pe un deal, se aflã în prezent impunãtoarea bisericã-cetate Biertan, construitã între sec. XV şi XVI (1490-1524).

Elementele arhitecturale ale edificiului aparţin goticului târziu, renascentismului, dar şi barocului. Picturile interioare ale lãcaşului de cult au fost executate între anii 1515 şi 1524.

Biserica este nu numai ultimul edificiu de acest fel (biserica-halã) construit în Transilvania, dar şi cel mai bine conservat. Timp deaproape 300 de ani, Biertanul a fost ales sediu al Episcopiei Evanghelice Luterane din Transilvania, între 1572 şi 1867.

În urma deselor atacuri ale turcilor şi tãtarilor, saşii şi-au fortificat biserica cu trei ziduri şi opt turnuri, dintre care amintim Turnul catolic, Turnul cu clopot din lemn, Turnul bastion închisoare sau Turnul cu ceas. Orologiul Turnului poartã inscripţia latinã: „Jesus in aeternis rex judeorum“(Iisus pentru veşnicie, Regele Iudeilor – 1508).

O piesã importantã a bisericii este „donarium“-ul din bronz, sub formã de disc, descoperit în 1775 la câţiva km de Biertan.

El este un fragment dintr-un candelabru din secolul al IV-lea d.H.şi prin inscripţia latinã „ego zenovius votum posui“ (eu, Zenovius, am pus acest dar) demonstreazã pãtrunderea creştinismului în rândul populaţiei daco-romane.

Amvonul bisericii, cioplit dintr-o singurã bucatã de piatrã,este o adevãratã operã de artã, construit de maestrul Ulrich din Braşov în anul 1523.

Stranele sunt executate din lemn de tei de cãtre Johannes Reichmut din Sighişoara între anii 1514 şi 1523.

Uşa Sacristiei, realizatã tot de J. Reichmut în 1515, este unicã în Europa atât prin placa exterioarã ale cãrei intarsii sunt deosebite, dar şi prin sistemul de închidere în 19 puncte cu 19 încuietori. Pentru a le acţiona, este nevoie de o cheie şi o manivelã.

În 1910, uşa cu încuietoare a fost premiatã la Expoziţia Mondialã de la Paris.

Orga bisericii, realizatã în 1869 de cãtre maestrul Karl Hessedin Viena, are 1.290 de tuburi.

Altarul este unul dintre cele mai mari din Transilvania şi a fost realizat de maeştri din Nürnberg şi Viena între 1483 şi 1513. El cuprinde 28 de picturi reprezentând scene biblice.

O zestre valoroasã este constituitã din cele trei clopote: marele clopot (sec. XV), clopotul mijlociu (sec. XIV) şi clopotul mic pe care este scris anul 1738.

Prin valoarea sa istoricã şi esteticã, prin pãstrarea arhitecturii originale şi conturarea ei în armonia localitãţii, Biserica fortificatã din Biertan, înscrisã în Patrimoniul Mondial UNESCO din anul 1993, a fost aleasã ca element comun al emisiunii de mãrci poştale România-Germania, pe care Romfilatelia o introduce în circulaţie.

Trebuie menţionat faptul cã grafica comunã a timbrelor celor douã ţãri a fost realizatã de graficianul român Rãzvan Popescu, desemnat câştigãtor în urma unui concurs de machetare desfãşurat în 2010, la Berlin şi organizat de Ministerul de Finanţe al Republicii Federale Germania şi Romfilatelia.

Data Aparitie:2011-09-15

Fostul Complex Sportiv „23 August“ – aflat pânã în 2007 pe locul pe care se gãseşte noua Arenã Naţionalã – a fost construit în mai puţin de un an, cu ocazia desfãşurãrii la Bucureşti, în 1953, a Festivalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor.

Stadionul, cu o capacitate de 80.000 de locuri, a fost realizat prin „muncã voluntarã“ şi datoritã timpului de construcţie prea scurt, nu a avut fundaţii. El se sprijinea direct pe pãmânt, dar cu toate acestea a gãzduit evenimente importante printre care şi Universiada din anul 1981. Tot pe acest stadion au avut loc şi meciuriale Naţionalei de Fotbal a României, dar şi manifestãri grandioase dedicate conducãtorului ţãrii din acea vreme.

În 1990, stadionul a primit numele de „Lia Manoliu“ şi pânã la demolarea sa, în anul 2007, aici au avut loc nenumãrate concerte ale unor intrepreţi şi formaţii renumite din lume.

Acum, în 2011, dupã patru ani de muncã asiduã, capitala României se poate mândri cu un stadion la standardele UEFA, care va fi inaugurat cu prilejul meciului de fotbal România – Franţa, din cadrul Preliminariilor EURO 2012 (6 septembrie 2011).

Cu o suprafaţã desfãşuratã de aproape 110.000 mp şi o capacitate de 55.000 de locuri, douã gradene (superioarã şi inferioarã), 40 de loje VIP cu baruri şi restaurante, Arena Naţionalã dispune de un modern acoperiş retractabil din membranã pe structurã din cabluri de oţel. Membrana translucidã (9.700 mp) permite iluminarea în mod natural a stadionului pe timpde zi şi se deschide sau închide în doar 15 minute. Cablurile metalice care susţin acoperişul au 700 de tone. La nivelul acoperişului se gãsesc patru ecrane video cu o suprafaţã de 30 mp fiecare.

Noul stadion va gãzdui evenimente sportive de mare anvergurã şi concerte muzicale ale unor celebre formaţii şi artişti, atât români, cât şi strãini.

În anul 2012, pe Arena Naţionalã se va juca finala UEFA Europa League.

Prin construcţia sa, Arena Naţionalã devine nu numai cel mai mare şi modern stadion din România, dar şi una din construcţiile de referinţã ale Capitalei României.

Aducem mulţumiri Primãriei Municipiului Bucureşti pentru consultanţa documentarã acordatã la realizarea acestei emisiuni de mãrci poştale. Suportul fotografic al emisiunii a fost asigurat de Laurenţiu Bãlãceanu.

Data Aparitie:2011-09-06