De-a lungul timpului, spaţiul carpato-danubiano-pontic a dat omenirii mari personalitãţi, prezenţe de prim rang în domeniul creativitãţii, inventicii, ştiinţei şi culturii universale.Este de ajuns sã enumerãm doar câţiva: Dimitrie Cantemir, Hermann Oberth, Spiru Haret, Petrache Poenaru, Anghel Saligny, Emil Racoviţã, Grigore Antipa, Traian Vuia, Henri Coandã, Ioan Cantacuzino, Nicolae Paulescu, Ștefan Odobleja, Gogu Constantinescu, Constantin Brâncuşi, George Enescu, Emil Cioran, Mircea Eliade, George Emil Palade, dar şi iluştri anonimi care au contribuit la progresul omenirii.
Începând din acest an, pentru a promova adevãrate valori naţionale de nivel mondial, Romfilatelia inaugureazã ciclul de emisiuni de mãrci poştale „România – Premiere mondiale“.
Prima serie ilustreazã invenţiile: Moara de apã cu fãcaie, Vagonetul din mina de la Brad, Stiloul şi Automobilul aerodinamic.
Moara de apã cu fãcaie este apreciatã ca fiind „regina instalaţiilor hidrotehnice artizanale“de pe teritoriul românesc şi a cãrei exploatare este menţionatã încã din perioada secolelor XIII-XIV. Pe un ax vertical sunt fixate paletele sub formã de cãuş, care imprimã sistemului un plus de forţã datoritã apariţiei unui jet reactiv. A fost folositã în zonele unde cãderile de apã aveau debite mici. Plecând de la principiul constructiv al „morilor cu fãcaie“, inginerul american Lester Allen Pelton a inventat turbina care îi poartã numele.
Exemplare originale ale morii de apã cu fãcaie se gãsesc în Muzeul Capodoperelor Știinţei şi Tehnicii de la Viena şi Muzeul Tehnic „Dimitrie Leonida“ din Bucureşti.
Vagonetul de lemn de la mina de aur de la Brad – Barza (sec. XVI-lea) este considerat ca fiind primul vehicul pe şine cu schimbãtor de cale (macaz) din istoria tehnicii.
Un original al acestui vagonet se aflã expus la Muzeul Transporturilor din Berlin, iar machete ale acestuia se pot vedea la Muzeul Cãilor Ferate şi în Muzeul Tehnic „Dimitrie Leonida“ din Bucureşti.
Stiloul este invenţia lui Petrache Poenaru, care, în 1827, a obţinut la Paris, Brevetul nr. 3208 pentru „condeiul portãreţ fãrã sfârşit, alimentându-se el însuşi cu cernealã“. Tocul cu rezervor inventat de Poenaru asigurã acurateţea şi continuitatea scrisului.
Apariţia stiloului a deschis calea dezvoltãrii rapide a domeniului instrumentelor de scris, folosite astãzi pe tot mapamondul.
Petrache Poenaru s-a remarcat de asemenea ca o personalitate de seamã în istoria ţãrii. Dupã cum afirma Nicolae Iorga, Poenaru fusese la 1821 redactorul scrisorilor lui Tudor Vladimirescu, în acele luni de zile cât acesta fusese „Domnul Țãranilor“.
În afara invenţiei amintite, Poenaru a publicat primul curs de geometrie din ţara noastrã, a tradus primul curs de algebrã şi a tipãrit împreunã cu Aaron Florian primul dicţionar francez-român în douã volume.
Automobilul aerodinamic inventat de Aurel Persu, a fost brevetat la Berlin în 1922, sub denumirea de „Automobil de formã aerodinamicã cu patru roţi montate înãuntrul formei aerodinamice“ (Brevet german nr: 402683, noiembrie 1922).
Inginerul Aurel Persu, specializat în aerodinamica şi dinamica avioanelor, a fost unul dintre primii specialişti din lume care a studiat adaptarea formei aerodinamice la automobile. Dupã mai multe calcule şi experimente în laborator, a ajuns la concluzia cã un vehicul trebuie sã fie construit cu o caroserie care sã reproducã forma picãturii de apã în cãdere. Este construit între 1922 şi 1923 la Berlin. Având în vedere distanţa micã dintre roţile posterioare, s-a renunţat la sistemul diferenţial pentru transmisia cuplului motor. Coeficientul de frecare aerodinamic la automobilul lui Persu se situa în jurul valorii de 0,28 faţã de 0,8-1,0 cât mãsura acelaşi parametru la automobilele prezente în exploatare la vremea sa. Concret, consumul de combustibil scãdea practic de 4-5 ori pentru automobilul inventatorului. Automobilul, adus în România, a parcurs peste 160.000 km. Aurel Persu a donat automobilul, în stare de funcţionare, Muzeului Tehnic „Dimitrie Leonida“.
Pe mãrcile poştale autorul a prezentat într-o manierã stilizatã creaţiile ştiinţifice şi tehnice româneşti.
Romfilatelia mulţumeşte Muzeului Tehnic „Dimitrie Leonida“ pentru sprijinul acordat la realizarea acestei emisiuni de mãrci poştale.
Data Aparitie:2010-12-17
Cu ocazia Sãrbãtorii Naşterii Domnului, Romfilatelia introduce în circulaţie emisiunea comunã de mãrci poştale România-Vatican, „Crãciun 2010“.Anul acesta se împlinesc 90 de ani de când, în 1920, la solicitarea Vaticanului, au început primele tratative purtate cu statul român în vederea încheierii unui Concordat.
În vara aceluiaşi an, Dimitrie C. Penescu devine primul trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al României care îşi prezintã scrisorile de acreditare pe lângã Sfântul Scaun.
Concordatul cu Vaticanul a fost semnat în 1927 şi a intrat în vigoare în 1929, permiţând astfel reorganizarea pe teritoriul României a Bisericii Catolice de rit latin şi totodatã garantându-se credincioşilor libertatea exprimãrii religioase aşa cum fusese recunoscutã în Constituţia din 1923, pentru ortodocşi şi greco-catolici.
Începând cu 1938, timp de doi ani, Legaţia României a fost ridicatã la rangul de ambasadã. Dupã schimbãrile politice survenite în România, din 1950 au fost întrerupte relaţiile diplomatice cu Vaticanul.
Dupã aproape 40 de ani, la începutul anului 1989, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, aflat în drum spre India, s-a întâlnit într-un cadru neoficial cu Papa Ioan Paul al II-lea. Anul urmãtor, începând cu 15 mai, au fost reluate relaţiile diplomatice dintre România şi Vatican.
În 1999, în perioada 7-9 mai, a avut loc prima vizitã (dupã Marea Schismã de la Niccea -1054) a unui Papã al Romei într-o ţarã preponderent ortodoxã. Prin aceastã vizitã s-a încercat o mai mare apropiere şi cooperare între cele douã Biserici creştine, chemate sã proclame împreunã iubirea lui Dumnezeu pentru lume. Trebuie menţionat cã din ianuarie 1998, în România, s-a revenit la vechea tradiţie prin care Nunţiul apostolic la Bucureşti devine decanul corpului diplomatic.
„Naşterea Domnului“, pictatã de Gh. Tattarescu, imagine propusã de România, este reprezentatã pe timbrul cu valoarea nominalã de 1,00 lei şi aparţine patrimoniului Catedralei Mitropolitane Iaşi, o clãdire monumentalã, al cãrui stil arhitectonic este inspirat din forme târzii ale Renaşterii italiene.
Gheorghe Tattarescu (1820-1894), pionier al neoclasicismului în pictura româneascã a studiat în perioada 1845-1851 la Academia San Luca din Roma. O mare parte din activitatea sa artisticã a fost dedicatã artei religioase, conceputã într-un stil personal influenţat de academismul italian şi parţial de iconografia tradiţionalã bizantinã.
Propunerea Vaticanului „Naşterea Domnului“, o reproducere din 1861 a unei picturi aparţinând Școlii Murillo (1618 -1682), este ilustratã pe timbrul cu valoarea nominalã de 3,10 lei.
Aducem mulţumirile noastre Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, IPS Teofan şi Catedralei Mitropolitane din Iaşi pentru sprijinul documentar oferit la realizarea acestei emisiuni de mãrci poştale.
Data Aparitie:2010-11-15
În urmã cu 50 de ani, în luna noiembrie a anului 1960, România stabilea relaţii diplomatice cu Republica Cipru.Pentru a marca acest eveniment, Romfilatelia introduce în circulaţie emisiunea comunã de mãrci poştale România – Cipru cu tematica „Viticulturã“.
În cele douã capitale, Bucureşti şi Nicosia, au loc o serie de manifestãri culturale şi expoziţionale care subliniazã trãinicia relaţiilor dintre cele douã ţãri, vechimea şi soliditatea legãturilor româno-cipriote.
Începând cu secolul al XVI-lea, atât în Țara Româneascã cât şi în Modova s-au stabilit temporar sau definitiv cãrturari ciprioţi care au beneficiat de o ospitalitate generoasã.
Unul dintre aceştia a fost monahul Luca Cipriotul care a întemeiat o şcoalã de caligrafie în Țara Româneascã, el devenind apoi, între 1583 şi 1604, Episcop de Buzãu. Ascensiunea sa a continuat, ajungând în 1605 Mitropolit al Ungrovlahiei, funcţie pe care o va deţine pânã în 1629.
Markos Porfyropoulos este un alt cãrturar cipriot care a devenit cunoscut în cercurile culturale din Bucureşti. El a condus Academia Domneascã din Bucureşti, între anii 1702 şi 1719, unde a predat filozofia, filologia, astronomia şi ştiinţele naturii.
Viitorul Arhiepiscop al Ciprului, diaconul Kyprianos, a petrecut aproape zece ani la Iaşi unde a studiat la Academia Domneascã, activând totodatã, între 1793 şi 1795, ca preot paroh al Bisericii Academiei.
Întors în Cipru, înfiinţeazã în 1812, dupã modelul Academiei Domneşti din Iaşi, Școala Greacã la Nicosia. Între 1810 şi 1821 devine Arhiepiscop al Ciprului.
De-a lungul timpului, bunele relaţii continuã, astfel cã o serie de domnitori ai Țãrilor Române dintre care îi amintim pe Constantin Mavrocordat, Constantin Racoviţã, Matei şi Grigore Ghica, Mihai Suţu, Alexandru Moruzi, Ioan Vodã Caragea sau Alexandru Ipsilanti au fãcut importante donaţii mãnãstirilor cipriote Kykkos, Machairas şi Sf. Ilie.
Alegerea tematicii emisiunii comune de mãrci poştale nu este întâmplãtoare, deoarece atât pe teritoriul actual al României cât şi pe cel al Ciprului, cultivarea viţei de vie a fost o îndeletnicire a cãrei vechime se pierde în negura vremurilor.
„Patria cea veche a Geto-Dacilor, Tracia – scrie istoricul român A.D. Xenopol – era o regiune viticolã, cauzã pentru care şi era consideratã ca locul de naştere al zeului vinului, Dionysos.“ O susţinere similarã a fost fãcutã, la începutul secolului trecut (1908), de cãtre istoricul francez Raymond Billiard, care scria: „Dintre toate pãrţile Europei, Tracia a fost, poate, cea mai veche şi cea mai respectatã pentru vinurile sale şi aceea care şi-a pãstrat mai mult timp prestigiul“.
Numeroase descoperiri arheologice atestã cultivarea viţei de vie pe teritoriul României încã din neolitic, iar cuvintele strugure şi butuc au rãmas de la daci.
Herodot, Platon şi Homer sunt doar câteva nume ale antichitãţii care au scris despre traci ca fiind mari cultivatori ai viţei de vie.
În România, cel mai vechi soi de vin este cel cunoscut astãzi sub denumirea de Murfatlar, produs în zona cu acelaşi nume încã de pe vremea tracilor, acest vin fãcând obiectul schimburilor comerciale dintre traci şi greci.
Pe insula Cipru, consideratã insula Afroditei, cultivarea viţei de vie are o vechime de aproximativ 3500 de ani.
Cel mai renumit vin din Cipru, numit Commandaria, este socotit ca fiind şi cel mai vechi din lume, un vin dulce care şi-a pãstrat pânã în prezent secretele de producere.
Data Aparitie:2010-11-10
A vorbi despre masonerie şi masoni în România înseamnã sã consemnãm, în primul rând, cã istoria ţãrii din ultimii 250 de ani a fost strâns legatã de reprezentanţii acestei organizaţii.Încã din secolul alXVIII-lea, pe teritoriul actual al României se înfiinţeazã primele Loji masonice, una la Galaţi, iar a doua la Iaşi. Cei ce le-au înfiinţat au fost secretarul princiar Anton Mario del Chiaro, respectiv domnitorul Constantin Mavrocordat.
Printre personalitãţile despre care se spune cã au fost francmasoni pot fi amintiţi Horea, unul dintre conducãtorii rãscoalei de la 1784, Tudor Vladimirescu, simbol al luptei naţionale la începutul secolului XIX, precum şi cei mai mulţi paşoptişti: Nicolae Bãlcescu, Vasile Alecsandri, Mihail Kogãlniceanu ,Costache Negruzzi, Ion C. Brãtianu.
Sub domnia Regelui Carol I, caracterizatã printr-o durabilã construcţie modernã a României, aşa cum era de aşteptat, francmasoneria românã a fost nu numai recunoscutã, dar i s-a acordat şi o mare importanţã.
În luna septembrie 1880, a fost aprinsã, în România, Lumina Francmasoneriei Regulare când s-a constituit (ca Mare Lojã regularã şi suveranã) Marea Lojã Naţionalã din România.
Din acest moment, masoneria românã începe sã cuprindã în rândurile sale elita societãţii româneşti formatã din politicieni, militari, artişti, întreprinzãtori din clasa de mijloc, membri ai familiilor descendente din domnitori ai Țãrilor Române şi membrii aristocraţiei.
Dupã Unirea de la 1918, Lojile din Transilvania au devenit membre ale Marii Loji Naţionale din România.
Au urmat apoi douã decenii de dezvoltare şi consolidare a masoneriei române încheiate însã, la cererea Regelui Carol al II-lea, în 1937 când Francmasoneria intrã în adormire.
În perioada 1944-1948, cu acordul Comisiei Aliate, masoneria îşi reia activitatea, însã intrarea României sub influenţa totalã a Uniunii Sovietice va duce, începând cu 1948, la interzicerea ei. Au urmat ani grei de opresiune politicã şi aruncarea în temniţele comuniste a majoritãţii membrilor masoneriei române.
Dupã schimbãrile politice din 1989 din Europa de Est, au fost reaprinse Luminile în fostele ţãri comuniste.
Reactivarea Francmasoneriei Regulare din România a avut loc, cu acceptul Marii Loji Unite a Angliei, de cãtre Marele Orient al Italiei.
Aceastã Mare Lojã Regularã a fondat, la Bucureşti, trei Loji Regulare: Loja „Concordia“, Loja „Delta Dunãrii“ şi Loja „Nicolae Bãlcescu“.
La 24 ianuarie 1993, cele 3 Loji au reconstituit Marea Lojã Naţionalã din România, care este singura Mare Lojã din România recunoscutã de Francmasoneria Regularã Universalã.
Cu ocazia împlinirii a 130 de ani de la aprinderea Luminii Francmasoneriei Regulare din România, Romfilatelia introduce în circulaţie emisiunea de mãrci poştale „Marea Lojã Naţionalã din România – 130 de ani“.
Romfilatelia mulţumeşte pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mãrci poştale, Marii Loji Naţionale din România.
Data Aparitie:2010-11-04
„Viitorul nu este ceea ce vine dupã prezent, Viitorul este ceea ce este diferit de prezent.“ (Henri Coandã)
Cu o sutã de ani în urmã, un tânãr propunea lumii aeronautice o revoluţie ce ar fi adus viitorul în prezent. El expunea la cel de-al doilea Salon Aeronautic de la Paris primul avion fãrã elice cu turbo-propulsor. Numele sãu: Henri Coandã. Naţionalitatea: român. Vârsta: 24 de ani. Studii: absolvent al Școlii Superioare de Aeronauticã şi Construcţii Mecanice din Paris (prima promoţie). Din pliantul conceput de Coandã pentru promovarea avionului aflãm detaliile de construcţie: anvergura maximã – 10,30 m, profunzimea aripilor – 1,75 m, lungimea aparatului – 12,50 m, suprafaţa portantã totalã – 32 m2, greutatea totalã în poziţie de rulaj cu un motor Clerget de 50 CP şi o turbinã propulsivã – 420 kg. Aripile. Detalii de construcţie. Aripile brevetate: armãturã interioarã de oţel. Exteriorul în întregime din lemn foarte lustruit şi lãcuit. Profile, permiţând o sarcinã de 33 kilograme pe m2 de suprafaţã portantã la centru, determinate prin repetate încercãri cu aparate speciale montate pe platforme de trenuri special amenajate în acest scop. Aripi de dimensiuni inegale. Sub aripi, canale de aer prin nervuri proeminente. Aripile prinse de fuzelaj prin tuburi de oţel de cea mai micã rezistenţã la înaintare, fãrã niciun întinzãtor sau cablu. Centrul de greutate destul de ridicat pentru a uşura virajele… Fuzelajul (închizând motorul, rezervoarele, pasagerii), flancat de douã radiatoare, poartã în faţã propulsorul. Acest propulsor brevetat (brevet nr. 416 541 din 9 august 1910) va da multã bãtaie de cap specialiştilor contemporani, inventatorului, dar şi celor din ziua de azi. Conceput sub forma unei turbine acţionatã prin intermediul unui motor cu patru cilindri în linie, rãcit cu apã, fabricat de Paul Clerget, propulsorul transforma mişcarea de rotaţie din jurul axului sãu într-o mişcare de translaţie paralelã cu axul. Producând un vid relativ, concomitent cu creşterea presiunii aerului pe care îl utiliza, propulsorul determina o scãdere de presiune care urma calea cea mai scurtã. Schimbând brusc direcţia de deplasare a fileurilor de aer aflate în mişcare, viteza sa se anula, iar presiunea devenea maximã. Determinând prin construcţia propulsorului ca aceastã presiune sã fie axialã, obţinea, prin însumarea presiunilor paralele, un rezultat ce urma axul propulsorului determinând forţa propulsivã… În decembrie 1910, pe câmpul de la Issy-les-Moulineaux, Henri Coandã şi-a dat întâlnire cu destinul sãu. A pornit motorul Clerget al avionului, turbina a început sã se roteascã, mai repede şi mai repede; un zgomot, specific motoarelor cu reacţie, a spart liniştea câmpului. Avionul a început sã ruleze, a luat vitezã, jetul de aer refulat de compresor s-a transformat în flãcãri; flãcãrile se apropiau ameninţãtor de faţa tânãrului Coandã, zgomotul creştea în intensitate odatã cu viteza; inventatorul nepilot s-a speriat, s-a pierdut cu firea; avionul avea vitezã tot mai mare, s-a desprins de sol, a fãcut o şandelã pe o aripã şi s-a prãbuşit nu înainte ca norocosul Coandã sã fi fost aruncat din avion. Fusese primul experiment din istoria aeronauticii cu un avion propulsat prin reacţie. Talentul, priceperea, vocaţia lui Henri Coandã au determinat un act de creaţie tehnicã pe care alţii, în acele vremuri şi mai târziu, nu şi-l puteau nici mãcar imagina, cu atât mai puţin, înţelege. Sesizând realitatea, Gustave Eiffel, unul dintre cei care au avut încredere în „miracolul“ Coandã, avea sã declare public: „Bãiatul ãsta s-a nãscut cu 30 de ani dacã nu, cu 50 de ani prea devreme!“ Și astãzi, privind fotografiile cu acest avion, obiectiv fiind, nu poţi decât sã te exprimi prin termenul – Fascinant! Ca un omagiu adus marelui savant, cea mai mare poartã aerianã a României, cunoscutã anterior sub denumirea Aeroportul Otopeni, îi poartã numele: Aeroportul Internaţional „Henri Coandã“ Bucureşti. Cu ocazia împlinirii unui secol de la prezentarea primului avion cu reacţie, în cadrul celui de-al doilea Salon de Aeronauticã de la Paris, Romfilatelia introduce în circulaţie emisiunea de mãrci poştale „Centenarul avionului cu reacţie – Coandã 1910“.
Romfilatelia mulţumeşte pentru sprijinul acordat la realizarea acestei emisiuni de mãrci poştale Muzeului Aviaţiei Române şi d-lor Cristian Crãciunoiu şi George Paul Sandachi.
Data Aparitie:2010-10-15
Aceastã emisiune de mãrci poştale, pe care Romfilatelia o introduce în circulaţie, este a doua serie din tematica „Stemele Dunãrii“.Oricare dintre fluviile lumii, indiferent de continent, reprezintã un simbol. Fluviul Galben este strâns legat de istoria multimilenarã a Chinei, Sena nu poate fi prezentatã sau descrisã fãrã a adãuga eleganţa parizianã, Rinul îşi înscrie cursul pe un traseu ce simbolizeazã rigurozitatea germanã, iar Mississippi îţi aduce aminte de vechii bãştinaşi descoperiţi de Cristofor Columb.
Dunãrea însã, chiar dacã este al doilea fluviu al Europei (dupã Volga), este Europa însãşi, sau cum spunea Napoleon este „Regele fluviilor din Europa“.
Începând cu secolul al XVIII-lea, fluviul a început sã devinã o rutã de comunicaţii între Vestul industrializat şi zona agrarã a sud-estului Europei, dinamizând puternic schimburile comerciale.
Dupã semnarea Tratatului de Pace de la Paris din 1856, este înfiinţatã Comisia Europeanã a Dunãrii (1856 – 1938) – un organism internaţional care stabilea libera circulaţie pe fluviu.
În a doua parte a secolului XX, fluviul a fost adâncit şi lãrgit. Totodatã, prin construirea Sistemului Hidroenergetic de la Porţile de Fier şi a Canalului Dunãre – Marea Neagrã (64 km), pe teritoriul României, a crescut traficul fluvial şi drumul spre mare a fost considerabil scurtat.
Marcând douã treimi din graniţa dintre Croaţia şi Serbia, Dunãrea trece prin Belgrad, iar mai apoi, dupã o scurtã întoarcere spre sud-est, se îndreaptã spre est, devenind graniţã între Serbia şi România.
De-a lungul acestei graniţe se aflã şi defileul Dunãrii, cel mai lung din Europa (144 km), unde anticul Danubius a tãiat lanţul muntos al Carpaţilor.
Urmeazã apoi graniţa dunãreanã dintre Bulgaria şi România, pentru ca mai apoi Dunãrea, în periplul ei românesc, de peste o mie de km, în drumul ei spre mare, sã se despartã în trei Braţe: Sulina, Sfântu Gheorghe şi Chilia, formând cea mai mare Deltã a Europei.
Pe aproximativ 600 de metri, Dunãrea scaldã malul aparţinând Republicii Moldova, iar pe cel al Ucrainei pe aproximativ 80 de km.
Astãzi Dunãrea, aceastã moştenire unicã a Europei, este protejatã de Comisia Internaţionalã pentru Protecţia Fluviului Dunãrea, formatã din reprezentanţii ţãrilor riverane. Existenţa acestei Comisii este legatã de pãstrarea şi protejarea celui mai bogat ecosistem al Europei.
Pe timbrul cu valoarea nominalã de 1,40 Lei este ilustratã Fortãreaţa Ram (Republica Serbia).
Pe timbrul cu valoarea nominalã de 2,40 Lei este ilustrat Teatrul dramatic – Ruse (Republica Bulgaria).
Pe timbrul cu valoarea nominalã de 3,10 Lei este ilustratã Universitatea „Bogdan Petriceicu Haşdeu“ – Cahul (Republica Moldova).
Pe timbrul cu valoarea nominalã de 4,30 Lei este ilustratã Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ – Izmail (Ucraina).
Pe coliţa emisiunii cu valoarea nominalã de 14,50 Lei este ilustrat Palatul Navigaţiei (arh. Petre Antonescu) – Galaţi (România).
Romfilatelia aduce mulţumiri, pentru sprijinul acordat la realizarea acestei emisiuni de mãrci poştale Ambasadelor Republicii Serbia, Republicii Bulgaria, Republicii Moldova şi Ucrainei de la Bucureşti.
Totodatã mulţumim d-nei Mariana Șlapac, Preşedintele Comisiei Naţionale de Heraldicã a Republicii Moldova, Consulatului General al României de la Odesa (d-nei Cerasela Nicolaş) şi Direcţiei Judeţene pentru Culturã şi Patrimoniul Naţional Galaţi (d-lui Eugen Stamate).
Data Aparitie:2010-10-01
La 20 noiembrie 1989, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a adoptat Convenţia Drepturilor Copilului. La 20 noiembrie 1989, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a adoptat Convenţia Drepturilor Copilului.
Aceasta a fost ratificată de Parlamentul României pe 27 septembrie 1990 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 109 din 28 septembrie 1990.
Pentru a marca aniversarea a „20 de ani de la ratificarea Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului“ Romfilatelia introduce în circulaţie această emisiune de mărci poştale.
Prin ratificare, statul român s-a angajat să ia toate măsurile legislative, administrative şi de orice altă natură necesare pentru implementarea drepturilor copiilor aşa cum sunt ele stipulate în Convenţie.
Convenţia cu privire la Drepturile Copilului este acordul cel mai larg adoptat în lume în privinţa drepturilor omului. Aceasta oferă detalii despre drepturi şi despre modul lor de aplicare în cele 54 de articole ale sale, plus două secţiuni suplimentare (numite şi „protocoale“). Acest document amplu sintetizează dezvoltarea completă a potenţialului copilului într-o atmosferă de libertate, demnitate şi justiţie. La baza Convenţiei ONU cu privire la Drepturile Copilului se află interesul superior al copilului.
Printre cele mai importante reglementări ale Convenţiei, putem enumera:
– dreptul copilului de a-şi stabili şi păstra identitatea sa;
– copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament;
– copilul are dreptul de a primi o educaţie care să-i permită dezvoltarea aptitudinilor şi personalităţii sale;
– copilul are dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge şi de a beneficia de serviciile medicale şi de recuperare necesare pentru asigurarea realizării efective a acestui drept;
– copilul are dreptul de a fi protejat împotriva exploatării şi nu poate fi constrâns la o muncă ce comportă un risc potenţial;
– copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială;
– copilul are dreptul de a fi protejat împotriva folosirii ilicite de stupefiante şi substanţe psihotrope;
– copilul are dreptul la protecţie împotriva oricărei forme de exploatare;
– copilul cu dizabilităţi are dreptul la îngrijire specială, adaptată nevoilor sale;
– copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice şi a vieţii sale intime;
– copilul are dreptul la libertate de gândire, de conştiinţă şi religie;
– copilul are dreptul la libertate de asociere, precum şi dreptul la libertatea de întrunire paşnică, în limitele prevăzute de lege;
– copilul aparţinând unei minorităţi etnice, religioase sau lingvistice are dreptul la viaţă culturală proprie, la declararea apartenenţei sale religioase, la practicarea propriei sale religii, precum şi dreptul de a folosi limba proprie în comun cu alţi membrii ai comunităţii din care face parte;
– copilul are dreptul la respectarea personalităţii şi individualităţii sale şi nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradande;
– copilul are dreptul la odihnă şi vacanţă;
– copilul are dreptul de a fi protejat împotriva oricăror forme de violenţă, neglijenţă, abuz sau rele-tratamente;
– copilul are dreptul să crească alături de părinţii săi.
Ratificarea de către România a Convenţiei ONU cu privire la Drepturile Copilului a favorizat dezvoltarea societăţii civile în domeniul apărării şi promovării drepturilor copilului.
În România, în prezent există organizaţii internaţionale interguvernamentale, ONG-uri şi fundaţii pentru apărarea şi promovarea drepturilor copilului, dintre care se evidenţiează: Centrul de informare ONU pentru România, UNICEF, Salvaţi Copiii România, World Vision, etc. care derulează programe în sprijinul copiilor.
Desenele ilustrate pe timbrul şi vinieta emisiunii de mărci poştale au fost realizate de Ioana Vezeanu, respectiv Ana Badea, eleve în clasa a III-a la Școala Generală 143 din Bucureşti, în cadrul programelor desfăşurate de organizaţia Salvaţi Copiii România.
Plicul prima zi al emisiunii ilustrează desenul elevei Elena Daniela Oprea, clasa a VIII-a B (Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza“), realizat în cadrul Campaniei desfăşurată sub auspiciile UNICEF România, pentru promovarea acestui eveniment.
Pentru sprijinul oferit la realizarea acestei emisiuni de mărci poştale Romfilatelia mulţumeşte organizaţiilor UNICEF România şi Salvaţi Copiii România.
Data de aparitie: 2010-09-27
Trenul Orient Express a stabilit legătura între Paris şi Constantinopol, respectiv între Occident şi Orient şi a fost, fără îndoială, cel mai celebru şi cel mai romantic dintre toate trenurile.
„Astăzi, la orele 5 fără 5 minute, a sosit în Gara Târgoviştei, cu o întârziere de 10 minute, primul tren Fulger (Orient Express). Orient Express-ul se compune dintr-o maşină, un vagon de bagaje, un vagon restaurant, un vagon cu paturi, un vagon francez de poştă şi vagonul conductorului. Personalul trenului era de naţionalităţi diferite.“ (Ziarul „Românul“, 27 – 28 mai/8 – 9 iunie 1883)
Trenul Orient Express a stabilit legătura între Paris şi Constantinopol, respectiv între Occident şi Orient şi a fost, fără îndoială, cel mai celebru şi cel mai romantic dintre toate trenurile. Deşi el aparţine, astăzi, doar turismului nostalgic – prin trenurile „Nostalgie Istanbul – Orient Express“ (N.I.O.E.) şi „Venice Simplon – Orient Express“ (V.S.O.E.), care au circulat şi continuă să circule, inclusiv prin România – ecourile sale nu s-au stins încă. Scriitori, muzicieni, pictori şi cineaşti s-au inspirat din istoria acestui tren faimos şi au contribuit la crearea legendei sale.
Acest tren a fost introdus în circulaţie la 5 iunie 1883, sub denumirea de Le Train d’Orient sau Express d’Orient, iar primul său traseu, Paris (Gara de Est) – Nancy – Strasbourg – Stuttgart – München – Salzburg – Viena – Bratislava – Budapesta – Jimbolia – Timişoara – Caransebeş – Vârciorova – Craiova – Piteşti – Bucureşti – Giurgiu – Smârda, pe o distanţă de 2.638 km, a fost efectuat în 59 de ore şi 15 minute. De la Giurgiu, primul tren Orient Express a plecat spre Paris la 8 iunie 1883 la orele 13:30, ajungând în capitală la orele 15:00 şi, după o staţionare de
15 minute, a pornit, din nou, spre Paris. Cu ocazia acestui eveniment, serviciul poştal şi telegrafic din Giurgiu şi-a salutat colegii de branşă parizieni printr-o telegramă cu următorul text, în limba latină: „Sequanam Danubius amice salutat.“ („Danubius salută amical Sena“). La salutul giurgiuvenilor, serviciul poştalo-telegrafic din Paris a răspuns, prompt, tot în limba latină: „Gratae Danubii fratris salutationi respondet Sequana soror.“ („Sora Sena răspunde cu mulţumiri la salutul fratelui Danubius“).
Inaugurarea oficială a trenului Orient Express a avut loc la 4 octombrie 1883 şi, cu acest prilej, au fost introduse în compunerea sa vagoane de dormit pe boghiuri, primele de acest fel din Europa. Noile vagoane ale trenului Orient Express erau pe 4 osii, măsurau 17,5 metri, erau construite din lemn de tec şi aveau geamuri din cristal. Încălzite cu abur şi iluminate cu gaz, acestea erau „tot aşa de confortabile ca un apartament bogat la Paris“. Între două vagoane de bagaje pe două osii erau dispuse două vagoane de dormit pe patru osii, fiecare cu o capacitate de 20 de locuri, precum şi un vagon-restaurant pe patru osii. Vagonul-restaurant (CIWL 151D) era îmbrăcat cu tapiserii din faimoasele ateliere Gobelins, cu piele de Cordoba şi catifea genoveză şi era compus dintr-un salon mare, un salon pentru fumat cu bibliotecă, un budoar, un oficiu şi o bucătărie.
La invitaţia regelui Carol I, de a vizita noua sa reşedinţă de vară, Castelul Peleş din Sinaia, trenul Orient Express, cu 40 de oficialităţi europene marcante la bord, a circulat la 7 octombrie 1883 şi pe ruta Bucureşti – Ploieşti – Sinaia şi retur.
Începând de la 1 iunie 1889, un al doilea tren Orient Express a legat direct oraşele Paris şi Constantinopol, pe o nouă rută prin Serbia şi Bulgaria, traseul de 2.504 km fiind efectuat în 67 de ore şi 35 de minute.
După darea în exploatare, în 1895, a podurilor dunărene, ramura prin România a trenului Orient Express a fost prelungită, la 19 aprilie/1 mai 1896, până la Constanţa Port.
În timpul Primului Război Mondial, trenurile de lux europene, inclusiv trenul Orient Express, au fost anulate. După încetarea ostilităţilor, a fost reintrodus în circulaţie, la 15 aprilie 1919, un nou tren internaţional de lux, denumit Simplon – Orient Express, care lega Londra şi Parisul de Constantinopol. La 1 mai 1921, legătura prin România a trenului Orient-Express a fost repusă în circulaţie până la Bucureşti, prin Arad, Teiuş, Braşov şi Sinaia.
Ultimul tren Orient Express al companiei C.I.W.L.T. a plecat din Paris spre Istanbul la 19 mai 1977 pe ruta Paris – Milano – Veneţia – Zagreb – Belgrad – Sofia – Istanbul (Sirkeci), întreaga distanţă fiind parcursă în aproximativ 56 de ore.
Ilustrând o apreciată tematică de colecţie, Romfilatelia pune în circulaţie emisiunea de mărci poştale intitulată „Orient Express“, realizată în comun cu Austria, pentru a marca relaţiile culturale deosebite, statornicite de-a lungul vremii, între Bucureşti şi Viena.
Timbrul cu valoarea nominală de 4,70 Lei reprezintă trenul Orient Express în luna mai 1921, în staţia Sinaia. Este remorcat de o locomotivă Pacific, tip 2C1-h4, care aparţinea depoului Bucureşti Călători şi care era utilizată pe traseul Bucureşti Nord – Ploieşti – Sinaia – Braşov şi retur.
Timbrul cu valoarea nominală de 2,40 Lei reprezintă trenul Orient Express în 1909, în staţia Salzburg, având în componenţa sa un vagon restaurant-salon pe 4 osii, remorcat de o locomotivă Compound, tip 2B-n2v, din seria austriacă K.k.St.B. 206.01-206.70, ce aparţinea depoului Wien II şi care era utilizată la remorcarea trenului Orient Express pe ruta Salzburg – Viena şi retur.
Pentru sprijinul acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poştale, aducem mulţumirile noastre dlui. Ing. Ilie Popescu, din cadrul S.N.T.F.C. – „CFR CĂLĂTORI“ S.A. (Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii).
Data de aparitie: 2010-09-06
Aniversarea Bãncii Naţionale a României din acest an, oferã Romfilateliei prilejul de a introduce în circulaţie o emisiune de mãrci poştale dedicatã evenimentului.Banca Naţionalã a României a fost înfiinţatã în anul 1880, prin Legea pentru înfiinţarea unei bãnci de scompt şi circulaţiune, care a fost dezbãtutã şi votatã în Parlament (martie-aprilie), promulgatã de cãtre principele Carol I (11/23 aprilie) şi apoi publicatã în „Monitorul Oficial“ (17/29 aprilie 1880).
În luna mai 1880, au fost publicate Statutele BNR, prin care erau reglementate cu stricteţe operaţiunile Bãncii Naţionale: emiterea de bilete, scontarea efectelor comerciale şi a bonurilor de tezaur, comercializarea metalelor preţioase, primirea de sume în cont curent şi titluri în depozit. Conducerea instituţiei a fost încredinţatã unui guvernator, ajutat de Consiliul de administraţie şi Consiliul general. Ion I. Câmpineanu a fost cel care a deţinut, pentru prima datã, funcţia de guvernator.
În toamna anului 1880, au fost puse în circulaţie primele bancnote ale BNR. Acestea erau de fapt vechile bilete ipotecare, emise în anul 1877, cãrora le-a fost aplicat un supratipar cu însemnele Bãncii Naţionale şi semnãturile guvernatorului, cenzorului delegat şi casierului general. În anul urmãtor, au apãrut primele bancnote imprimate în propriile ateliere, având valorile de 20, 100 şi 1000 Lei.
Pânã la izbucnirea Primului Rãzboi Mondial, Banca Naţionalã a sprijinit permanent economia româneascã aflatã la începutul dezvoltãrii sale, punându-i la dispoziţie capitalul necesar pentru desfãşurarea activitãţilor specifice celor mai importante domenii.
În perioada 1916-1918, în contextul situaţiei dificile cauzatã de pierderea propriului tezaur, Banca Naţionalã a ajutat din plin statul, în vederea susţinerii efortului de rãzboi.
Dupã Marea Unire (1918), BNR şi-a extins reţeaua de sucursale şi agenţii la nivelul întregului teritoriu naţional, capitalul autohton reuşind astfel sã pãtrundã în toate ramurile economiei. Chiar şi în condiţiile Marii Crize Economice din anii 1929-1933, Banca Naţionalã şi-a menţinut poziţia stabilã reuşind astfel sã sprijine în permanenţã atât statul, cât şi sectorul economic în ansamblul sãu.
Preluarea puterii politice de cãtre comunişti la sfârşitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial a condus la etatizarea Bãncii Naţionale, care şi-a pierdut independenţa şi a devenit instrumentul prin care se realiza politica monetarã şi de credit a guvernului.
Începând cu anul 1990, Banca Naţionalã a României şi-a reluat treptat atribuţiile sale fireşti de bancã centralã independentã. Procesul, deloc uşor ţinând cont de realitãţile sociale şi economice din anii ´90, s-a manifestat cu o dinamicã vizibilã şi susţinutã, astfel cã astãzi, la împlinirea a 130 de ani de la înfiinţarea sa, Banca Naţionalã a României este o instituţie solidã, credibilã, conectatã pe deplin atât cu spaţiul economic, social şi cultural autohton, cât şi cu cel european.
Cele douã mãrci poştale ale emisiunii ilustreazã imaginile recto-verso ale bancnotei de 100 de Lei.
Aducem mulţumirile noastre conducerii Bãncii Naţionale a României pentru sprijinul acordat la realizarea acestei emisiuni de mãrci poştale.
Data Aparitie:2010-09-05
În luna decembrie a anului 1930 s-au stabilit relaţii diplomatice între România şi Argentina la nivel de legaţie. Relaţiile dintre cele douã ţãri au însã o vechime mai mare, ele începând cu anul 1880 şi continuând cu deschiderea unui consulat onorific al României la Buenos Aires în anul 1900.În acest an, cu ocazia împlinirii a 80 de ani de relaţii diplomatice, Romfilatelia introduce în circulaţie emisiunea comunã de mãrci poştale România – Argentina cu tema Lacuri montane.
Pe lângã tematica comunã a emisiunii de timbre, un element inedit ce defineşte apropierea dintre cele douã naţiuni îl constituie personalitatea lui Iuliu Popper, explorator şi cartograf român. Acesta a organizat expediţii în Argentina, în Tierra del Fuego (Țara de Foc), în partea de sud a Patagoniei şi Isla Grande (Insula Mare).
Aproape zece ani el a explorat Țara de Foc, numeroase locuri descoperite primind denumiri româneşti: Rio Ureche, Rio Rosetti, Muntele Lahovary, Culmile Carmen Sylva, Cordiliera Carlos I de România, Lacul Broşteni. Totodatã Popper a inventat „Secerãtoarea de aur“ sau „maşina de spãlat aur“, invenţie brevetatã în multe ţãri. A bãtut monedã proprie (de 1 gr. şi 5 gr. aur), a înfiinţat oficii poştale, a realizat un timbru cu valoarea de 10 centavos cu un „P“ mare de la Popper – o raritate în lumea filatelicã – toate acestea pe teritoriul Argentinei.
Iuliu Popper, regele Țãrii de Foc, a fost supranumit de cãtre argentinieni „Conchistadorul român al Patagoniei“.
Pentru ilustrarea emisiunii comune din 2010, cele douã ţãri au ales Lacul Bâlea din România şi Lacul Nahuel Huapi din Argentina.
Lacul Bâlea este situat în Masivul Fãgãraş din Carpaţii Meridionali. Se aflã la altitudinea de 2.034 de m, la adãpostul unui prag glaciar. Este lung de 353 m şi lat de 217 m.
Lacul are adâncimea maximã de 11 m, iar temperatura lui este foarte scãzutã.
Lacul Bâlea se aflã pe traseul Transfãgãrãşanului, cea mai lungã şosea alpinã din România, situatã la peste 2.000 de m altitudine.
Lacul Nahuel Huapi este situat la o altitudine de 750 metri şi are o suprafaţã de 557 km2. Lungimea ţãrmului sãu este de peste 350 km, iar adâncimea maximã este de 480 de metri.
Lacul face parte din Parcul Naţional Nahuel Huapi, situat la poalele Munţilor Anzi. El este cel mai vechi Parc Naţional din Argentina, fiind înfiinţat în anul 1934. Se întinde pe aproximativ 7.050 km2 şi ajunge pânã la graniţa cu statul Chile.
Cele douã mãrci poştale au valorile nominale 2,10 Lei (Lacul Nahuel Huapi – Argentina), respectiv 3,10 Lei (Lacul Bâlea – România).
Romfilatelia mulţumeşte domnului fotograf Victor Bortaş pentru imaginile puse la dispoziţie în scopul realizãrii acestei emisiuni.
Data Aparitie:2010-08-14
