Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) a fost creat de către Organizaţia Naţiunilor Unite pe 11 decembrie, 1946. Cu sediul în New York, UNICEF oferă asistenţă umanitară pentru dezvoltarea copiilor şi mamelor lor, în ţările în curs de dezvoltare. UNICEF supravieţuieşte prin fonduri guvernamentale şi donaţii private. UNICEF a primit în 1965 Premiul Nobel pentru Pace.
UNICEF se concentrează în principal pe 5 priorităţi de bază la nivel global: Educaţia fetelor, Imunizarea copiilor, Protecţia copiilor, HIV/SIDA şi Educaţia timpurie. Alte priorităţi includ supravieţuirea copiilor, copilul şi familia şi sporturi pentru dezvoltare.
Misiunea UNICEF în România este de „a se asigura că toţi copiii, inclusiv cei mai vulnerabili şi marginalizaţi, vor creşte în timpul acestei dificile perioade de tranziţie, într-o familie sau într-un mediu familial care să le asigure toate nevoile de dezvoltare şi că drepturile lor la educaţie, sănătate şi protecţie sunt pe deplin respectate“.
UNICEF este prezent în România din anul 1991, la solicitarea Guvernului român privind asistenţa în domeniul protecţiei copilului. În timp, UNICEF s-a implicat din ce în ce mai mult şi şi-a lărgit aria de activitate, acordând sprijin autorităţilor române şi societăţii civile pentru crearea unui mediu favorabil
pentru copiii dezavantajaţi, prin dezvoltarea unor programe complexe de sănătate, nutriţie, educaţie şi protecţie.
Reprezentanţa UNICEF în România implementează în momentul de faţă un program de ţară pe o perioadă de cinci ani (2005-2009), împreună cu guvernul, societatea civilă şi organizaţii internaţionale. Acest program de ţară pune accentul pe Monitorizarea Drepturilor Copilului, Protecţia Copilului, Sănătate şi Educaţie.
Compoziţia grafică a timbrului reuneşte într-o manieră unitară, logoul organizaţiei alături de o imagine care surprinde un grup de copii într-o ipostază optimistă, simbol al scopului pe care îl urmăreşte UNICEF şi anume, asigurarea unui trai fericit pentru copiii lumii.

Data de aparitie: 2006-12-11

Emisiunea filatelicã este alcãtuitã din douã timbre, fiecare cu valoarea nominalã de 50 bani şi 1,20 lei care prezintã elementele grafice de pe faţa şi,
respectiv, verso-ul noii bancnote de 200 Lei.
Cu ocazia apariţiei unei noi bancnote şi anume bancnota cu valoarea nominalã de 200 Lei, emisã de Banca Naţionalã a României, Romfilatelia, societatea specializatã în editarea şi comercializarea mãrcilor poştale româneşti, în scopul informãrii populaţiei, introduce în circulaţie emisiunea filatelicã Leul Nou – 2006.
Bancnota de 200 de lei are culoarea predominantã oranj şi este imprimatã pe suport de polimer, în tehnicã mixtã planã/relief.
Pe aversul bancnotei se regãsesc urmãtoarele elemente grafice reprezentative: portretul lui Lucian Blaga, anii între care a trãit (1895-1961), semnãtura în facsimil a poetului, un element floral reprezentat prin flori de mac, o carte deschisã la fila cu poemele „Autoportret“ şi „9 mai 1895“. Tot pe avers mai sunt imprimate: valoarea nominalã, în cifre şi litere, pe orizontalã „200 LEI DOUÃ SUTE“, semnãturile guvernatorului şi casierului central, stema României, denumirea bãncii centrale emitente „BANCA NAȚIONALÃ A ROMÂNIEI“, un medalion cu sigla BNR şi în dreapta, pe verticalã, valoarea nominalã în litere „DOUÃ SUTE LEI“, data punerii în circulaţie „1 decembrie 2006“, valoarea nominalã în cifre „200“.
Pe reversul bancnotei compoziţia graficã include imaginea statuetei neolitice „Gânditorul de la Hamangia“, un curcubeu, o moarã veche de apã, iar în spatele morii, un gorun. Totodatã, reversul bancnotei mai cuprinde: valoarea nominalã, în cifre şi litere, denumirea bãncii centrale emitente „BANCA NAȚIONALÃ A ROMÂNIEI“, sigla BNR poziţionatã în dreapta sus, semnul pentru nevãzãtori sub forma unui dreptunghi cu sigla BNR în stânga jos, textul „FALSIFICAREA ACESTOR BILETE SE PEDEPSEȘTE CONFORM LEGILOR“, seria şi numãrul tipãrite cu cernealã neagrã şi caractere de aceeaşi înãlţime, în partea stângã pe verticalã şi cu cernealã roşie şi caractere de înãlţime crescãtoare, în partea dreaptã sus pe orizontalã.

Emisiunea filatelicã este alcãtuitã din douã timbre, fiecare cu valoarea nominalã de 50 bani şi 1,20 lei care prezintã elementele grafice de pe faţa şi,
respectiv, verso-ul noii bancnote de 200 Lei.
Data Aparitie:2006-12-01

Ciprian Paleologu s-a născut la 4 august 1976, la Ploieşti, unde
a şi urmat, între anii 1990-1994, cursurile liceului teoretic „Mihai Viteazul“. În 1999 a absolvit Universitatea de Arte Bucureşti, secţia Pictură, clasa Prof. Univ.Vasile Grigore. În anul 2005 devine doctor în Arte Vizuale, specializarea Estetica Artelor Vizuale, susţinând teza de doctorat cu tema „Lumină, luminozitate şi iluminare în pictura de şevalet“, conducător Prof. Univ. Dr. Gheorghe Achiţei.
Între anii 1997 şi  2006, a avut şase expoziţii personale, iar între anii 1996 şi 2004, a participat la 24 de expoziţii de grup. Până în prezent a câştigat cinci premii pentru lucrările sale. În anul 2005 îi apare un timbru cu lucrarea „Monstru 1“, în cadrul seriei „Artişti Români Contemporani“, editat de Romfilatelia, unde, dintr-o eroare de machetare, numele artistului apare „Cristian Paleologu“ în loc de „Ciprian Paleologu“. Din anul 2000 este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, filiala Bucureşti, secţia Pictură.
Din anul 2002, devine asistent universitar la Catedra de Teorie şi Cercetare, specializarea Perspectivă şi la Catedra de Pictură, Universitatea de Arte Bucureşti, iar în perioada 2002 – 2005 a fost profesor colaborator la Universitatea de Arhitectură  „Ion Mincu“ – Bucureşti.

Proiectul Uman
A formula un proiect prevăzut să se desfăşoare (secvenţial) pe o perioadă foarte lungă, ce depăşeşte în mod obişnuit viaţa biologică a unui individ, presupune un risc complex. Însă tocmai evidenţa riscului măreşte exponenţial premisele pentru un rezultat nu numai spectaculos, ci şi consistent conceptual.
UMAN este un astfel de demers, gândit să se desfăşoare pe două planuri. Primul domeniu se constituie ca o premisă multiplă, concepută prin mai multe demonstraţii vizuale (24 de expoziţii), denumită OMAGIU NEPUTINŢEI. Al doilea plan este rezervat concluziei, care prin însăşi forma demonstraţiei este profund utopică. Utopia concluziei presupune construirea unui agregat de corecţie umană numit OMODROM.
Din cele 24 de expuneri-premisă, patru au avut loc deja în spaţiile unor galerii, în ordine cronologică: 1.UMAN (2000); 2. DECĂDEREA (2002); 3. NIL MEDIVM EST (nu există cale de mijloc) (2004); 4. ORIUNDE E NICĂIERI (2006). Scopul primar al semnalelor intermitente ce alcătuiesc premisa proiectului este de a permanentiza cultivarea senzaţiei de alertă, precum şi activarea sentimentului de nesiguranţă, atât la nivel individual cât şi colectiv. A afirma şi a-ţi asuma complet neputinţa umană, cu uşurinţa şi comoditatea tipică colectivităţilor damnate, care datorită accelerării degradării interioare şi profunde capitulează necondiţionat, se dovedeşte pragul critic între disoluţia definitivă şi o previzibilă revigorare  nedisimulată.
Construcţia OMODROMULUI, concluzia utopică, capătă astfel dimensiunea primordială a salvării. Acest edificiu de o complexitate uriaşă va fi „realizat“ prin sprijinul ştiinţific şi tehnologic al Institutului de Cercetări Corective (I.C.C). Rezultatul ecuaţiei îşi păstrează nonfuncţionalitatea (conservîndu-şi caracterul utopic) prin omiterea intenţionată din planul de construcţie a unor elemente cheie, în lipsa cărora OMODROMUL (agregatul corectiv), fie rămâne doar o miraculoasă promisiune, fie funcţionează în parametri greşiţi (dovedindu-şi inutilitatea).
Proiectul UMAN presupune, din start, o ironie existenţială asumată în întregime, fără de care s-ar plasa în rândul simulărilor absurde.
Lucrările ce apar pe timbrele seriei „ Artişti români contemporani-Ciprian Paleologu-Proiectul UMAN“ fac parte din expoziţia NIL MEDIVM EST, desfăşurată în anul 2004 la galeria APOLLO din Bucureşti, reprezentând componentele de bază ale acestei etape a proiectului.
Ciprian Paleologu

Timbrul cu valoarea nominală de 30 Bani, reprezintă lucrarea
AD PERPETUAM REI MEMORIAM (Spre veşnica aducere aminte).
Timbrul cu valoarea nominală de 1,50 Lei, reprezintă lucrarea  CUI  BONO ? (Interesul cui ?).
Timbrul cu valoarea nominală de 3,60 Lei, reprezintă lucrarea USQVE  AD  FINEM (Până la capăt).

Data de aparitie: 2006-11-30

Principalele obiective ale Uniunii Europene sunt:
– promovarea progresului economic şi social;
– afirmarea identităţii Uniunii Europene pe scena internaţională;
– instituirea cetăţeniei europene;
– dezvoltarea unei zone de libertate, securitate şi justiţie;
– să existe şi să se consolideze în baza dreptului comunitar;
România a fost prima ţară din Europa Centrală şi de Est care a stabilit relaţii cu Comunitatea Europeană, în anul 1974, prin semnarea unui tratat bilateral, urmat de un acord cu privire la produsele industriale, semnat în 1980.
În 1990 s-au stabilit, prin semnarea unui acord de Comerţ şi Cooperare, relaţii diplomatice cu Uniunea Europeană, iar în 1993 s-a semnat Acordul de Asociere a României la Uniunea Europeană.
În vara anului 1995 România a depus cererea de aderare la Uniune, care a fost urmată de decizia Consiliului European de la Helsinki, în 1999, pentru deschiderea negocierilor de aderare a României şi de lansare oficială, în februarie 2000, a procesului de negociere.
După parcurgerea a numeroase etape ale procesului de aderare, în luna decembrie a anului 2003, Consiliul European de la Bruxelles a stabilit calendarul de aderare a României şi Bulgariei astfel: finalizarea negocierilor în 2004 şi semnarea, în 2005, a Tratatului de Aderare, iar la 1 ianuarie 2007 să aibă loc aderarea efectivă.
La 25 aprilie 2005 a avut loc la Luxemburg  semnarea Tratatului de Aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană.
Au urmat apoi ratificările Tratatului de către parlamentele celor 25 de ţări membre ale Uniunii Europene, până la sfârşitul lunii noiembrie 2006.
Începând cu 1 ianuarie 2007, în cel de-al şaselea val de extindere a Uniunii, România şi Bulgaria, două ţări vecine, dăinuind de milenii în acelaşi spaţiu istorico-geografic, vor deveni membri cu drepturi depline în cadrul Uniunii Europene.

Timbrele emisiunii reproduc două compoziţii grafice, una machetată de un grafician român şi cealaltă de un grafician bulgar. Ambele reunesc elemente figurative ce reproduc culorile drapelelor celor două ţări într-o armonizare cu simboluri ale Uniunii Europene, toate însoţite de genericul “România şi Bulgaria împreună în UE”.
Valorile nominale ale celor două timbre sunt 50 Bani, pentru timbrul al cărui desen a fost realizat de graficianul bulgar, Svetlin Balezdrov şi 2,10 Lei, pentru timbrul realizat de graficianul român, Sorin Târlea.

Data de aparitie: 2006-11-29

O, CE VESTE MINUNATĂ !
(Versiune de colindă populară din Transilvania)

O, ce veste minunată
Lângă Viflaim s-arată,
Cerul strălucea,
Îngerul venea
Pe-o rază curată.

Păstorilor din câmpie
Le vesteşte-o bucurie,
Că-ntr-un mic locaş
Din acel oraş,
S-a născut Mesia.

În cetatea păstorească
Vrut-a Domnul să se nască
Fiul său Cel Sfânt,
Nouă pe Pământ,
Să ne mântuiască.

Păstorii cum auziră
Spre locaşul sfânt porniră,
Unde L-au aflat
Pruncul luminat,
Şi Îl preamăriră.

E Iisus, Păstorul mare,
Turmă ca El nimeni n-are.
Noi Îl lăudăm,
Şi ne închinăm
Cu credinţă tare.

Echipa Romfilatelia vă colindă din suflet, pe voi, prietenii timbrelor şi vă
urează Sărbători fericite!

Timbrele emisiunii filatelice au aceeaşi valoare nominală de 50 Bani.
Acestea ilustrează icoane pictate pe sticlă, după cum urmează:
– Maica Domnului Împărăţită, sec. XIX, Ţara Bârsei, Transilvania;
– Închinarea Magilor, sec. XIX, Transilvania;
– Maica Domnului cu Pruncul Iisus pe tron, sec. XIX, Ţara Bârsei, Transilvania.
Icoanele pictate pe sticlă fac parte din colecţia centenară a Muzeului Ţăranului Român.

Data de aparitie: 2006-11-17

Radu Beligan s-a născut pe 14 decembrie 1918, în satul Galbeni (jud. Bacău). A fost student al profesoarei Lucia Sturza Bulandra, la Academia Regală de Muzică şi Artă Dramatică.
În cei peste 60 de ani de activitate teatrală, a jucat în peste 30 de filme de lung metraj şi a avut peste 80 de roluri în piese de teatru.
A fost director general al Teatrului Naţional „I.L.Caragiale“ din Bucureşti, între anii 1969-1990.
Din anul 2001 este Societar de Onoare al Teatrului Naţional.
Este Preşedinte de Onoare al Institutului Internaţional de Teatru şi membru de onoare al Academiei Române.
În anul 2002, Preşedintele Franţei, Jacques Chirac, i-a conferit gradul de Ofiţer al Ordinului Naţional francez „Legiunea de onoare“.

Dina Cocea s-a născut la 27 noiembrie 1912, la Bucureşti. A absolvit studiile de actorie la Paris. Debutul teatral a avut loc la Teatrul „Comedia” din Bucureşti, în luna ianuarie 1935, în piesa de teatru „Adevăratul Iacob“.
Între anii 1941-1949 a fost director la „Teatrul Nostru“ şi la „Studioul Teatrului Nostru“. În perioada 1952-1962 a fost Decan al Facultăţii de Teatru, iar între 1979-1989 a fost Preşedinte al Asociaţiei Oamenilor de Artă din Instituţiile Teatrale şi Muzicale.
De-a lungul timpului, Dina Cocea a jucat în peste zece filme de lung metraj, a avut peste o sută de roluri în spectacole de teatru, teatru radiofonic şi teatru pentru televiziune.
A avut o prodigioasă activitate eseistică şi publicistică, scriind nenumărate articole de sinteză, critică şi cronică dramatică în presa de specialitate autohtonă şi străină.

Carmen Stănescu s-a născut la 29 iulie 1925, la Bucureşti. A absolvit Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică, promoţia 1944-1948. În anul 1945, în urma unui examen excelent, după un singur an de Conservator, a fost angajată la Teatrul Naţional de către directorul academician Tudor Vianu.
De atunci, timp de 62 de ani, a jucat în zeci de roluri din piese de teatru şi în peste zece filme artistice. A avut şi are nenumărate apariţii în spectacole de teatru şi emisiuni de divertisment la Televiziunea Română, cât şi în emisiuni de radio.
Este Societar de Onoare al Teatrului Naţional „I.L.Caragiale“ din anul 2002. În anul 2003 a publicat cartea „Destăinuiri“.

Colea Răutu s-a născut la 28 noiembrie 1912, la Limbenii Noi, judeţul Bălţi, în Basarabia.
A debutat la Teatrul de Revistă „Cărăbuş” condus de Constantin Tănase, unde a interpretat mai ales cuplete social-satirice. Tot acolo a interpretat prima oară faimosul şlagăr „Ţi-a ieşit coşaru-n drum“, de Gherase Dendrino, pe versurile lui Puiu Maximilian.
O vreme a jucat la Teatrul Naţional, datorită lui Sică Alexandrescu, iar între anii 1952-1968 a jucat la Teatrul Giuleşti.
A interpretat roluri în peste 70 de filme de lung metraj, atât româneşti cât şi străine, în seriale de televiziune.

Romfilatelia, alături de toţi iubitorii de teatru şi film, dedică acestor mari actori, cu care suntem contemporani, în semn de preţuire şi respect, o emisiune de mărci poştale care să însoţească gândurile scrise ale românilor şi să fie aşezate la loc de cinste în colecţiile celor pasionaţi de filatelie.

Data de aparitie: 2006-11-16

La puţin timp după Unirea Principatelor Române din 1859, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost preocupat de ideea de a institui ordine şi medalii, care să fie conferite unor persoane pentru servicii aduse în slujba ţării.
Primul proiect pentru instituirea Ordinului „Spicul de Aur“, inspirat după „Legiunea de Onoare“ franceză,  urmare a evenimentelor politice interne, nu a putut fi înaintat spre votare. A urmat apoi instituirea medaliei „Pro Virtute Militari“ pentru supravieţuitorii bătăliei din Dealul Spirii (septembrie 1848), medalie pe care Cuza nu o va mai înmâna pentru a nu deranja Turcia. La cinci ani de la Unire, el a dorit să instituie un ordin naţional care să fie conferit la această aniversare şi care se numea „Ordinul Unirii“. Însemnele acestuia au fost comandate la o Casă de bijuterii din Paris. Din păcate, aceasta nu a putut onora comanda la data aniversară, iar între timp, despre intenţia domnitorului român, s-a aflat la cancelariile de la Viena şi Istanbul, stârnind un adevărat scandal diplomatic. În anul 1864, Cuza mai bate două medalii „Virtutea Militară“ şi „Devotament şi Curagiu“.
Sub domnia lui Carol I este creat sistemul de decoraţii al României. Printre cele mai importante, amintim primul ordin românesc după Proclamarea Independenţei şi anume „Steaua României“. Urmează apoi medaliile „Serviciul Credincios“ şi „Virtutea Militară“. După Proclamarea Regatului se instituie un al doilea ordin, plasat ierarhic sub „Steaua României“ şi anume „Coroana României“. În acelaşi timp mai sunt instituite numeroase medalii pentru a se răsplăti munca unor categorii sociale, cum ar fi învăţătorii, profesorii, poliţiştii, preoţii, medicii, cei care lucrează în domeniul comerţului şi industriei.
În perioada domniei regelui Ferdinand şi a Primului Război Mondial, se instituie Ordinul militar „Mihai Viteazul“, medalia „Virtutea militară de război“, medalia „Bărbăţie şi Credinţă“, Ordinul „Crucea Reginei Maria“ şi Crucea „Meritul Sanitar“. După încheierea războiului se instituie, în 1921, în toate ţările Antantei (Franţa, Anglia, Serbia, Italia, România, Statele Unite ale Americii), medalia „Victoriei“; fiecare stat îşi bătea propria medalie, pe baza unui singur tip de imagine simbol, panglica în culorile curcubeului fiind comună.
Regele Carol al II-lea aduce numeroase schimbări în cadrul sistemului de decoraţii, instituind printre altele, Ordinul „Carol I“, „Ferdinand I“, „Virtutea Aeronautică“, „Meritul Cultural“, „Vulturul României“, Ordinul şi Medalia „Bene Merenti al Casei Domnitoare“, „Medalia Maritimă“, Ordinul Militar „Sfântul Gheorghe“.
După abdicarea forţată a Regelui Mihai I, la 30 decembrie 1947, toate simbolurile tradiţionale ale statului au fost abolite, inclusiv întregul sistem de decoraţii civile şi militare în uz până la acea dată. Noile decoraţii ale Republicii Populare Române au fost copiate după cele ale Uniunii Sovietice, iar după schimbarea denumirii ţării în Republica Socialistă România, distincţiile create se modernizează, renunţându-se parţial la steaua roşie sovietică, în cinci colţuri.
Ordinele aflate astăzi în uz, au fost reinstituite în baza Legii nr. 29, din anul 2000, însă pentru Ordinul „Steaua României“, pentru a se face faţă nevoilor de protocol extern, Guvernul a dat o Ordonanţă de Urgenţă care ulterior a devenit Legea nr. 77 din 1999.
Timbrul cu valoarea nominală de 30 Bani reprezintă Ordinul Naţional „Serviciul Credincios“, în grad de Mare Ofiţer (pentru civili).
Timbrul cu valoarea nominală de 80 Bani reprezintă Ordinul Naţional „Steaua României“, în grad de Mare Ofiţer (pentru civili).
Timbrul cu valoarea nominală de 2,20 Lei reprezintă Ordinul Naţional „Pentru Merit“, în grad de Mare Ofiţer (pentru civili).
Timbrul cu valoarea nominală de 2,50 Lei reprezintă Ordinul „Meritul Sportiv Clasa 1“.
Emisiunea filatelică „Ordinele României“ a fost realizată cu sprijinul Cancelariei Ordinelor a Administraţiei Prezidenţiale.

Data de aparitie: 2006-10-30

Lopătarul eurasian (Platalea leucorodia) este o pasăre de apă, călătoare, ce face parte din ordinul Ciconiiformes, de mărimea unei berze, cu penaj de culoare albă, cu gâtul şi picioarele lungi. Ciocul este lăţit spre vârf ca o lopată. Atât ciocul cât şi picioarele sunt negre, iar pe cap are un moţ de pene.
În perioada împerecherii, adulţilor le apar pete galbene pe piept şi pe vârful ciocului.
Trăiesc în colonii, separat de alte păsări şi îşi fac cuib pe pământ, în copaci sau în stufăriş. Se hrănesc cu peşti mici şi insecte.
Este cea mai răspândită specie, care trăieşte în unele zone ale Africii, mare parte a Europei, în Asia şi o găsim chiar şi în Japonia.
În România, aceste păsări pot fi admirate vara, când cuibăresc în Delta Dunării.
Lopătarul eurasian (Platalea leucorodia) este protejat pe întreg continentul european.

Cele patru timbre ale emisiunii filatelice, fiecare cu valoarea nominală de 80 Bani, reprezintă exemplare de lopătari eurasieni în diferite ipostaze, astfel:
– lopătar hrănindu-şi puii;
– lopătari în zbor;
– lopătari pescuind;
– pereche de lopătari (prim-plan)

© 1986 WWF, cu autorizarea WWF, posesor al mărcii înregistrate.

Data de aparitie: 2006-10-20

La împlinirea unui deceniu de la acest eveniment, Romfilatelia, societatea specializată în editarea şi comercializarea mărcilor poştale româneşti, introduce în circulaţie emisiunea filatelică 10 ANI DE LA ÎNFIINŢAREA SECŢIEI ROMÂNE A ASOCIAŢIEI INTERNAŢIONALE A POLIŢIŞTILOR.

Fondatorul, Arthur Troop, era un sergent de poliţie care lucra în cadrul Poliţiei Britanice, într-un orăşel din Lincolnshire. După sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial s-a gândit să înfiinţeze o asociaţie având la bază relaţii de prietenie şi de întrajutorare între poliţiştii din întreaga lume. Poliţiştii din Marea Britanie, Danemarca, Norvegia, Suedia dar şi din unele ţări africane au primit cu bucurie ideea înfiinţării unei asociaţii internaţionale a poliţiştilor, care să aibă secţii naţionale, având aceeaşi siglă şi acelaşi statut.
În consecinţă, la 1 ianuarie 1950, a luat fiinţă I.P.A. (International Police Association) – Secţia Marea Britanie, primul membru fiind de fapt şi fondatorul acesteia – Arthur Troop. Prima deviză a asociaţiei a fost “Service through friendship” (Servicii prin prietenie), care exprima cel mai bine scopul şi intenţiile asociaţiei, dar care nu putea fi înţeleasă decât de vorbitorii de limbă engleză. Pentru depăşirea acestui obstacol, s-a apelat la un expert în esperanto, Bob Hamilton. El a tradus deviza în această limbă şi de atunci “SERVO PER AMIKECO” este mottoul oficial al asociaţiei. Cu această ocazie s-a hotărât să se plătească o cotizaţie de către toţi membrii, să se tipărească o revistă proprie şi să se aleagă o siglă sugestivă.
Sigla I.P.A., concepută de însuşi Arthur Troop şi retuşată de un desenator specializat, reuneşte simboluri cunoscute: steaua de pe cascheta poliţistului, globul terestru, laurii ca simbol al păcii, împreună cu textul “Servo per amikeco”. La această acţiune s-a adăugat apariţia, un an mai târziu, a statutului asociaţiei.
În 1955 – între 16 şi 17 septembrie – a avut loc la Paris, în clădirea Gării de Nord, primul Congres Internaţional I.P.A. . Primul secretar general al asociaţiei a fost Arthur Troop care şi-a menţinut această funcţie până în anul 1967, când s-a retras rămânând doar membru fondator.
Deschisă poliţiştilor din întreaga lume, indiferent de rasă,  rang, sex, religie şi limbă, International Police Association a devenit cea mai importantă organizaţie internaţională cu acest profil din lume, având secţii naţionale în peste 80 de ţări. Scopurile şi obiectivele acestei asociaţii sunt:
– să favorizeze întâlnirile personale şi de familie, prin vizite sau corespondenţă, care să conducă la stabilirea, menţinerea şi dezvoltarea unui climat de prietenie şi cooperare între toţi membrii I.P.A.;
– să organizeze schimburi de experienţă şi informaţii menite să combată infracţionalitatea şi delincvenţa;
– să promoveze organizarea de conferinţe, seminarii, sesiuni de lucru pe teme specifice activităţii poliţieneşti;
– să promoveze respectul faţă de lege, ordine şi drepturile omului;
– să promoveze spiritul de cinste şi corectitudine, de respect reciproc şi întrajutorare;
– să ridice permanent prestigiul poliţiei şi să îmbunătăţească raporturile între membrii asociaţiei şi societatea civilă.
Asociaţia Internaţională a Poliţiştilor – Secţia Română este o organizaţie nonguvernamentală, nonprofit şi functionează conform prevederilor Statutului Internaţional I.P.A. şi legislaţiei româneşti. Organizaţia are la bază libera asociere şi este formată din cadre ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, active sau în rezervă, poliţişti, jandarmi dar şi studenţi şi cadre didactice de la Academia de Poliţie. Secţia Română este organizată pe principiul teritorialităţii: adică o organizaţie centrală, cu sediul în Bucureşti, şi regiuni pe lângă Inspectoratele Judeţene de Poliţie şi alte structuri ale Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Coliţa dantelată a emisiunii are în componenţa ei timbrul ce-l reprezintă pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în timpul căruia au apărut primele forme organizate ale poliţiei române, alături de sigla internaţională a I.P.A. şi include textul I.P.A. Secţia Română precum şi anii 1996-2006.
Valoarea nominală a timbrului este de 8,70 Lei.

Emisiunea filatelică a fost realizată cu sprijinul ROMPRES (imaginea lui Alexandru Ioan Cuza) şi al Asociaţiei Internaţionale a Poliţiştilor-Secţia Română
(imaginea siglei).

Data de aparitie: 2006-10-07

Acum, la aniversarea unui veac de existenţă a muzeului, Romfilatelia, societatea specializată în editarea şi comercializarea mărcilor poştale româneşti, introduce în circulaţie emisiunea filatelică Centenarul Muzeului Ţăranului Român.

Muzeul Ţăranului Român nu este un muzeu oarecare; nu este acel tip de muzeu pe care îl vezi doar o dată în viaţă şi gata, treci să vizitezi un altul. Acest muzeu a fost creat ca, ori de câte ori vrei să te întorci la obârşii, să vizitezi sălile pline cu colecţii-tezaur din patrimoniul artei şi civilizaţiei ţărăneşti.
Cu cele peste 100.000 de obiecte, cuprinzând colecţii de port, ceramică, podoabe, mobilier, icoane pe lemn şi sticlă, xilogravuri, obiecte religioase, ţesături, covoare, unelte, dar şi o importantă colecţie de artă populară străină, prin modul în care a fost conceput spaţiul muzeal şi prin organizarea a peste 60 de expoziţii de mare rezonanţă culturală pe toate meridianele lumii, Muzeul Ţăranului Român a contribuit decisiv la dezvoltarea generală a teoriei şi practicii expunerii etnografice.
Această recunoaştere a venit în 1996, când Muzeul Ţăranului Român a primit Premiul „Muzeul European al Anului“ (EMYA), decernat de Forumul Muzeului European.
Pe toată durata anului 2006, cu ocazia centenarului muzeului, toate manifestările se desfăşoară sub auspiciile unui motto elocvent: Un veac de singularitate, un an de ospitalitate.
În luna martie a acestui an, Muzeul Ţăranului Român a primit Premiul „Radu Florescu“ pentru management şi marketing muzeal, acordat de Ministerul Culturii şi Cultelor, Direcţia Generală a Patrimoniului Cultural Naţional, pentru proiectul „Noaptea muzeelor“.
Istoria acestui muzeu, zbuciumată ca şi a altora ce au trebuit să facă faţă celor 50 de ani de forţate schimbări politice şi culturale, se întinde pe mai mult de o sută de ani.
În 1875, la propunerea lui Titu Maiorescu, s-a constituit pe lângă Muzeul Naţional de Antichităţi, cea dintâi secţiune de artă populară textilă.
Această idee de început va prinde consistenţă însă la 1 octombrie 1906, când cu spijinul unei alte personalităţi a culturii noastre, Spiru Haret, se înfiinţează Muzeul de etnografie, artă naţională, artă decorativă şi industrială.
Conducerea acestei instituţii a fost asigurată între 1906 şi 1948, de primul său director, Alexandru Tzigara-Samurcaş, care în 1906 i-a schimbat denumirea în Muzeul de Etnografie şi Artă Naţională.
În 1912 începe construcţia clădirii muzelui, construcţie ce va dura până în 1941. Clădirea, realizată în aşa numitul stil neoromânesc, de fapt o sinteză arhitectonică naţional-istorică, este opera arhitectului N. Ghika-Budeşti.
Între anii 1912-1948, muzeul a fost denumit Muzeul de Artă Naţională, apoi denumirea sa suferind nenumărate schimbări, astfel că în 1953 el devine Muzeul de Artă Populară al Republicii, iar din 1978 şi până în 1990, prin comasarea cu Muzeul Satului, primeşte denumirea de Muzeul Satului şi de Artă Populară. În sfârşit, în 1990, devine Muzeul Ţăranului Român.
Modul în care se prezintă vizitatorului Muzeul Ţăranului Român este o alegorie a vieţii, este mereu întoarcerea la rădăcini, fără de care un popor, o naţiune, nu ar putea supravieţui.
Spiritualitatea românească se regăseşte nealterată în acest spaţiu muzeal, unde prejudecăţile dispar şi lasă loc revelaţiei.

Timbrele emisiunii filatelice reprezintă:
– imaginea unei marame din Argeş, din sec. XX (timbrul cu valoarea nominală de 40 Bani)
– imaginea unui cordon turcesc din Dobrogea, din sec. XIX (timbrul cu valoarea nominală de 70 Bani)
– imaginea unei salbe cu bani din Bucovina, din sec. XIX (timbrul cu valoarea nominală de 1,60 Lei)
– imaginea lui Alexandru Tzigara-Samurcaş, director fondator al muzeului (timbrul cu valoarea nominală de 3,10 Lei).

Imaginile reproduse pe timbre fac parte din colecţia centenară a Muzeului Ţăranului Român.

Data de aparitie: 2006-10-05