„Călătorului îi șade bine cu drumul”, spune un vechi proverb românesc, doar că uneori, pentru drumurile care trec dincolo de granițele unui stat, este nevoie de pașaport. Romfilatelia s-a gândit la toți cei cărora le place să călătorească și introduce în circulație marți, 14 martie a.c., emisiunea de mărci poștale intitulată Ziua pașaportului românesc, alcătuită din 1 timbru, 1 plic prima zi și o carte poștală maximă pentru pasionații de maximafilie.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 11 lei este realizată o grafică simbolică ilustrând spațiul de liberă circulație (globul pământesc) prezentat ca un glob didactic cu suport desenat „în perfor” la care se alătură tricolorul românesc și un porumbel purtând un „pașaport” care figurează aripile păsării care duce în lume un mesaj al păcii și siguranței.
Elementele grafice de contur pentru globul pămânesc, porumbel și pașaport sunt tipărite cu cerneală vizibilă în UV, sugerând elementele de siguranță ale documentului, dar evidențiază rolul pașaportului – libera circulație și aria de circulație.
Pe plicul prima zi este redat fascimilul unui pașaport românesc emis în anul 1887 și coperta (reproducere foto) a pașaportului folosit în prezent de cetățenii țării noastre.
Denumirea actualului act de identitate, cunoscut drept pașaport, apare la noi pentru prima dată în Regulamentele Organice, care au intrat în vigoare în 1831 în Țara Românească și în 1832 în Moldova. El desemna documentul general de călătorie în baza căruia locuitorii celor două principate puteau circula în afara granițelor acestora.
Pentru cei care doreau să plece în afară, agia elibera pașapoarte, pe care aceștia trebuiau să le prezinte la trecerea graniței, ofițerului din miliția pământeană special orânduit pentru aceasta.
La sfârșitul anului 1865, Consiliul de Miniștri al domnitorului Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), a dat unele dispoziții, astfel ca în interiorul țării să poată circula orice călător, fără a fi supus la vreo viză de pașapoarte.
Ca formă, pașaportul adoptat în timpul lui Cuza era copiat după cel francez, din vremea împăratului Napoleon al III-lea (1852-1870).
La 19 martie 1912, regele Carol I a promulgat Legea asupra pașpoartelor, primul act prin care statul român a introdus principii procedurale generale obligatorii pentru autorități și cetățeni, legate de pașapoartele și biletele pentru trecerea frontierei.
Conform legii, pașapoartele erau emise în numele regelui de către următoarele autorități: Ministerul de Interne și prefecții de județe și de poliție, Ministerul „Afacerilor Străine”, în cazul în care ele atrăgeau după sine imunități și scutiri speciale, sau de „legațiunile și consulatele române” din afara granițelor României. Ca și în prezent, pașapoartele începutului de secol XX aveau un termen de valabilitate fix, însă ceva mai scurt de 3, 6 sau 12 luni.
Proclamarea, la 30 decembrie 1947, a Republicii Populare Române a determinat autoritățile de la acea vreme să introducă în circulație pașapoarte cu o nouă denumire a statului și cu un nou însemn heraldic pentru stema țării, însemn care se va păstra, cu ușoare modificări, mai bine de patru decenii. Titularii acestor tipuri de documente erau condiționați de obținerea unei vize eliberate de Ministerul Afacerilor Interne atunci când doreau să părăsească țara.
După evenimentele din decembrie 1989, societatea a intrat într-un amplu și accelerat proces de transformare. La 31 decembrie 2008 a fost pus în circulație pașaportul simplu electronic românesc, fiind extinsă implementarea sistemului informatic de emitere a acestuia la nivel național, astfel încât pașapoartele să fie eliberate solicitanților în termenele legale stabile. Caracteristicile, rubricile, numărul și tipul elementelor de siguranță ale acestui pașaport, precum și elementele biometrice stocate în mediul electronic (cip), respectiv imaginea facială și impresiunile digitale ale titularului, respectă dispozițiile Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2252/2004.
Alături de stema țării, și înscrisurile privind tipul de document PAȘAPORT, pe coperta pașaportului va figura, în partea de jos a paginii, simbolul internațional al documentelor electronice. Odată cu introducerea în circulație a pașapoartelor simple electronice, autoritățile române vor aplica principiul o persoană – un pașaport, respectiv fiecărei persoane, indiferent de vârstă, i se va elibera un document individual, nemaiexistând noțiunea de însoțitor trecut în pașapoartele titularilor.
În prezent, noua generație de pașapoarte românești înglobează nu numai elemente de securitate cu cea mai mare eficiență și utilitate în contracararea încercărilor de contrafacere sau falsificare, desene stilizate, microtext, diferite tehnici de imprimare şi elemente optic variabile, ci și elemente de identitate națională, purtând în paginile sale reprezentări grafice ale României precum Delta Dunării, Lacul Roșu, Sfinxul, Arcul de Triumf, Cetatea Sucevei, Mănăstirea Bârsana și altele.
Actualul pașaport electronic românesc oferă cetățenilor libertatea de mișcare fără viză în 174 de țări, situându-se pe locul 16 pe scara internațională a mobilității. Pe măsură ce tehnologia avansează, iar comunicarea la distanță într-un mediu securizat devine noua normă, nu există nicio îndoială că pașaportul românesc de mâine poate căpăta noi valențe, care să corespundă în permanență nevoilor societății.
Romfilatelia le urează drum bun tuturor împătimiților de călătorii!
Romfilatelia mulțumește reprezentanților Direcției Generale de Pașapoarte din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.
