Pentru „Ziua Mărcii Poştale Românești” 2022, Romfilatelia pune la dispoziţia publicului larg şi a colecţionarilor pasionaţi, o emisiune aniversară dedicată Poştei Române şi Fabricii de Timbre, care înscriu 160 şi respectiv 150 de ani de la înfiinţare. Emisiunea prezentată sub titlul generic „Ziua Mărcii Poştale Românești. Evenimente”, va fi introdusă în circulaţie vineri, 15 iulie a.c.
Marca poştală cu valoarea nominală de 6,50 Lei şi coliţa filatelică (cu valoarea mărcii poştale de 32 Lei) sunt dedicate Poştei Române. În compoziţia grafică a celor două piese filatelice se regăsesc Palatul Poştelor, aşa cum se prezenta în anul 1906, portretul semnatarului Decretului de Înfiinţare, Al. Ioan Cuza şi facsimilul Decretului nr. 527 (1 august 1862), prin care se dispunea unificarea administraţiilor poştale din cele două Principate.
Marca poştală cu valoarea nominală de 16 Lei prezintă sediul actual al Fabricii de Timbre (construit în anul 1924) şi primul timbru cu valoare nominală de 1˝ Bani, aparţinând primei emisiuni de timbre româneşti tipărită în Fabrica de Timbre.
Poșta Română, 160 de ani
Printre activitățile cu impact social desfășurate pe teritoriul Principatelor Unite, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a înscris ca obiectiv prioritar și pe cea legată de prezența serviciilor poștale.
Introducerea etapizată a monopolului de stat asupra activității de poștă, a fost începută în anul 1857, în Moldova, când o primă măsură a fost luată prin introducerea timbrelor poștale pe teritoriul său (emisiunea „Cap de bour” – 1858). După stabilirea capitalei României la București, în 23 iulie 1862 a fost emis Decretul nr. 527 privind unificarea administrațiilor poștale din Moldova și Muntenia. Perioada poștei moderne este demarată odată cu anul 1864, când la serviciul poștal a fost adăugat cel telegrafic și mai apoi, cel telefonic, luând naștere o structură instituțională
cu simbolul PTT.
La 1 mai 1865 se introduce serviciul abonamentelor prin poștă după care este realizat și serviciul de poștă rurală.
În perioada 15 septembrie – 9 octombrie 1874, la Berna, se desfășoară primul Congres Poștal în cadrul căruia s-a decis crearea Uniunii Poștale Universale, România fiind unul dintre cei 22 de membri fondatori ai organizației. La acest Congres, România a fost reprezentată de George Lahovari.
Poșta Română intra astfel în circuitul mondial al activităților poștale.
În anul 1894, având ca model clădiri similare din occident, începe construcția Palatului Poștelor, care va fi inaugurat în anul 1900, urmând ca în anul 1903 să se lanseze, în cadru oficial, emisiunea de timbre dedicată, Căişorii, cu opt valori nominale.
În anul 1925, PTT a preluat în administrarea sa și exploatarea unei noi ramuri de telecomunicații, radiotelegrafia, noul simbol al instituției devenind PTTR. După cel de-al doilea Război Mondial, prin Decretul nr. 197 din 1955 este din nou consfințit monopolul absolut al statului asupra domeniului de poștă și telecomunicații.
După anul 1989, Regia Autonomă Rom-Post-Telecom este separată în patru regii autonome: R.A. Poșta Română, R.A. Rom Telecom, R.A. Radiocomunicații și Inspectoratul General al Radiocomunicațiilor. Începând cu iulie 1998, R.A. Poșta Română se transformă în Compania Națională „Poșta Română S.A.” (CNPR), care devine astfel operatorul național în domeniul serviciilor poștale, furnizor unic de servicii universale în orice punct de pe teritoriul României, la tarife accesibile tuturor utilizatorilor și la standarde ridicate de calitate.
Prin filiala sa, Romfilatelia, înfiinţată prin HG 42/2004, este desemnată de Guvernul României ca singura instituţie abilitată în emiterea mărcii poştale româneşti, adevărat simbol de ţară şi promotor al valorilor naţionale, mesager universal al culturii şi istoriei României.
La 160 de ani de la înființarea instituției poștei, Compania Națională „Poșta Română” păstrează în statutul său de reprezentare ca valori fundamentale: încrederea, tradiția, siguranța și performanța, alături de realizarea și a altor deziderate cum ar fi acoperirea națională și diversitatea serviciilor, respectul pentru clienți și promptitudinea.
Fabrica de Timbre, 150 de ani
Fabrica de Timbre a fost înființată în baza „Legii pentru instituirea taxei de timbru și înregistrare” din 29 februarie 1872, promulgată de Regele Carol I.
Cu o formație redusă de personal și-a început activitatea la parterul sediului Ministerului de Finanțe. Mai apoi, începând cu anul 1884, atelierul pentru imprimarea timbrelor și a hârtiilor cu regim special a fost trecut la Monetăria Statului, situată pe Șoseaua Kisseleff.
La un an după ce se realizează în țară primele timbre fiscale, în anul 1886, Depozitul General al Timbrelor (secțiune specială a Ministerului de Finanțe) este alipit la Fabrica de Timbre. Până în anul 1901, Fabrica de Timbre s-a aflat sub o Direcțiune comună cu Monetăria Statului.
Urmează separarea de Monetăria Statului și trecerea în subordinea R.M.S. (Regia Monopolurilor de Stat), alături de Fabrica de Chibrituri, care pune la dispoziție și un corp de clădire pentru instalarea atelierelor și depozitelor Fabricii. Deși, de-a lungul a două decenii, spațiul de producție beneficiase de unele extinderi, modernizarea tehnologică și exigențele producției impuneau abordarea unei soluții adecvate: proiectarea și realizarea unei noi clădiri cu parter și două etaje, a cărei construcție a început în anul 1924, fiind ocupată cu toate mijloacele de imprimare și finisare în anul 1926. Clădirea a rămas până astăzi sediul Fabricii de Timbre.În anul 1928 atenția deosebită acordată Fabricii se concretizează în trecerea sa la Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, sub aceeași autoritate R.M.S.
Din anii ʹ60, Fabrica de Timbre se regăsește în structura tipografiilor Statului, subordonată Centralei Industriei Poligrafice controlată de Consiliul Culturii și Educației Socialiste, mai apoi a Băncii Naționale a României și, în prezent, funcţionând ca sucursală a Companiei Naţionale Poşta Română.
Primele lucrări executate la Fabrica de Timbre au fost colile încrustate și polițele, în anul 1872, iar cu începere din anul 1875 s-au imprimat timbrele fiscale. Prima marcă poștală, care a aparținut emisiunii I „București”, Carol I, a fost tipărită în anul 1876 cu clișee aduse de la Paris. În ceea ce privește tehnologia de tipar, ea a fost modernizată vizibil până în anul 1932, când s-a organizat prima „Expoziție Filatelică Română” în situația în care Fabrica dispunea de utilajele moderne pentru imprimarea după clișee gravate (taille-douce) și cu forme de tipar realizate prin tehnica heliogravurii (tipar adânc). Începând cu anul 1928, Fabrica de Timbre asimilează în producția curentă lucrări de artă imprimate în heliogravură.În anii ʹ80 era singura tipografie din țară care dispunea de toate cele patru genuri de tipar utilizate în Europa (tipar înalt, tipar offset, tipar adânc, tipar taille-douce).
În prezent, apreciatele mărci poștale ale României sunt imprimate prin procedeul offset, pe o mașină în șase culori cu comenzi asistate de computer.
În paralel cu activitățile de imprimare a mărcilor și întregurilor poștale, Fabrica de Timbre abordează şi activităţi specifice Companiei Naţionale Poşta Română, menite să îmbunătăţească şi să operativizeze activitatea acesteia.
Romfilatelia mulțumește reprezentanților Arhivelor Naționale ale României și ai Regiei Autonome Monitorul Oficial, pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.
