Linia feratã Adjud – Tg. Ocna cu primele poduri combinate din ţarã – şosea şi cale feratã (1881-1882), primele silozuri de cereale din lume din beton armat de la Brãila şi Galaţi (1888-1889), podul peste Siret de la Cosmeşti (1888), complexul de poduri de la Feteşti-Cernavodã, cel mai lung din Europa (1895), amenajarea portului Constanţa (1889-1909), iatã doar câteva din operele inginereşti lãsate de un român celebru: Anghel I. Saligny.
Tatãl sãu, Alfred Saligny, originar din Alsacia s-a stabilit înainte de 1859 în România, la Focşani unde a deschis un pension – instituţie particularã pentru învãţãmânt destinatã tinerilor ai cãror pãrinţi cu stare materialã bunã doreau ca odraslele lor sã capete cunoştinţe solide în domeniul literaturii şi limbii franceze – la care îndeplinea şi funcţia de educator.
Dupã Unirea Principatelor Române, strãinilor li s-a cerut sã declare dacã vor sã devinã cetãţeni români, ceea ce Alfred Saligny a şi fãcut; astfel cã şi copii lui: Anghel, Alfons şi Sofia au dobândit cetãţenia românã.
Unul din întemeietorii ingineriei româneşti, Anghel I. Saligny s-a nãscut în 1854 la Șerbãneşti, în judeţul Galaţi.
Clasele primare le-a urmat la pensionul de la Focşani al tatãlui sãu. Dupã ce a terminat gimnaziul în acelaşi oraş, a urmat cursurile liceale în Germania, la Postdam împreunã cu sora sa, Sofia. De menţionat cã fratele mai mare, Alfons Oscar, a urmat clasele primare la acelaşi pension, devenind mai apoi chimist şi iniţiatorul primului laborator din România pentru studiul materialelor de construcţii.
În perioada 1870-1874 Anghel I. Saligny a studiat ingineria la Școala Tehnicã Superioarã din Charlottenburg. A lucrat, sub conducerea profesorului G. Mahrtens, la construcţia cãii ferate Cottbus-Frankfurt pe Oder, iar între 1877-1879, sub conducerea lui Gh. Duca, a lucrat la construcţia cãii ferate Ploieşti-Predeal.
De numele lui Anghel Saligny se leagã premiere mondiale din domeniul ingineriei construcţiilor.
Cea mai importantã lucrare a inginerului român, unanim recunoscutã, este construcţia complexului de poduri de la Feteşti-Cernavodã, care la data inaugurãrii era cel mai lung pod din Europa şi al treilea din lume şi totodatã unul dintre podurile metalice cu deschidere mare din lume. În realizarea acestui complex de poduri, Saligny a adus douã mari inovaţii: sistemul nou de grinzi cu console pentru suprastructura podului şi folosirea oţelului moale în locul fierului pudlat ca material de construcţie pentru tabliere de poduri.
Podul ce va purta pânã în 1976 numele Regele Carol I (redenumit apoi Ing. Anghel Saligny) a fost construit între anii 1890-1895. El a fost inaugurat pe 26 septembrie 1895 de monarhul român care a ţinut sã batã ultimul nit de argint.
Fiind deplin convins de trãinicia podului, Anghel I. Saligny a stat cu muncitorii într-o barcã, sub pod, în timp ce pe acesta trecea prima garniturã de vagoane de marfã şi un tren cu oaspeţi venit special de la Bucureşti.
Complexul de poduri, în lungime de aproape 4090 m, este format din podul peste Dunãre (cu o deschidere de 190 m şi alte patru deschideri de 140 m, alãturi de un viaduct cu 15 deschideri de 60 m, la 30 m deasupra apelor Dunãrii) şi din podul peste Braţul Borcea (cu trei deschideri de 140 m, un viaduct cu 11 deschideri de 50 m şi un viaduct cu 34 deschideri de 42 m).
Dupã 18 veacuri de la construirea podului lui Apolodor din Damasc, malurile Dunãrii româneşti erau din nou unite de podul lui Anghel I. Saligny.
Alte douã construcţii ale lui Anghel Saligny au fost premiere mondiale şi anume silozurile din beton armat de la Brãila şi Galaţi. Silozurile, proiectate şi construite de Saligny în 1888 şi 1889 aveau capacitatea de 25000 tone cereale şi dimensiunile de 30×120 m la bazã şi 18 m înãlţime. Pereţii celulelor hexagonale ale silozurilor au fost realizaţi, tot în premierã mondialã, din piese fabricate la sol, sub formã de plãci. Prefabricarea plãcilor la sol, colţurile de rigidizare şi de joncţiune, sudura barelor metalice şi mecanizarea la montaj au constituit alte prioritãţi pe plan mondial.
O lucrare ce poartã de asemenea semnãtura inginereascã a lui Saligny este amenajarea portului Constanţa, care s-a realizat între anii 1889-1909. La Portul Constanţa, Saligny a introdus pentru prima oarã în România piloţii şi radierele din beton armat în construcţiile portuare.
Astãzi, în România când vorbim despre poezie, spunem Eminescu, despre sculpturã privim spre Brâncuşi, despre muzicã auzim struna viorii lui Enescu, când ne aflãm în avionul ce ne poartã deasupra norilor ne gândim la Vuia şi Coandã, iar când vorbim despre poduri şi traversãm Dunãrea spre litoralul românesc, ne aducem aminte de Anghel Saligny.
Cu ocazia aniversãrii a 155 de ani de la naşterea unui geniu românesc – Anghel I. Saligny, în cadrul tematicii anuale ZIUA MÃRCII POȘTALE ROMÂNEȘTI, Romfilatelia onoreazã acest eveniment prin introducerea în circulaţie a emisiunii de mãrci poştale „Anghel I. Saligny – 155 de ani de la naştere“.
Data Aparitie:2009-07-30
