Romfilatelia introduce în circulaţie emisiunea de mărci poștale ZÂMBETUL FERESTRELOR, MUȘCATELE venind, încă o dată, în întâmpinarea iubitorilor de floră și a pasionaţilor de filatelie.
În parcuri, grădini, în ghivece sau în jardiniere, indiferent de anotimp, florile reprezintă bucuria ochilor și a sufletului. Delicate sau robuste, înalte sau pitice, florile sunt o simfonie de culoare și parfum.
Cu origini în sudul Africii (Capul Bunei Speranţe), unde crește spontan, dar și în Australia și Noua Zeelandă, mușcata este o plantă rustică, decorativă, cu perioadă de înflorire îndelungată.
Cunoscută încă din secolul al XVI-lea, mușcata este una dintre cele mai răspândite plante din lume. Viu colorată, cu frunzele rotunjite și ușor parfumate, cultivată în ghivece sau jardiniere, împodobește ferestrele și pervazurile caselor și înveselește grădinile și parcurile.
În anul 1738, Johannes Burmain a denumit mușcata Pelargonium, acestui gen aparţinându-i aproximativ 300 de specii.
Mușcata este o plantă erbacee, perenă, subarbust sau arbust, de forma unei tufe care poate atinge 40-60 de centimetri. Frunzele sale sunt mai mult sau mai puţin cărnoase, deseori cu peri glandulari, opuse sau alterne. Florile sunt grupate în inflorescenţe umbeliforme, bogate, cu peste zece flori, dezvoltate la subţioara frunzelor sau opuse acestora.
Deși destul de rezistentă la temperaturi scăzute, mușcata preferă totuși locurile însorite, calde, cu lumină naturală. Planta poate înflori, la interior, în orice anotimp dacă are asigurate condiţii minime de lumină, apă și temperatură.
Florile mușcatei pot fi simple sau bătute, cu o coloraţie intensă de alb, roșu, roz sau în mai multe culori și pot avea parfum de mentă, pin, scorţișoară, lămâie sau portocală.
În funcţie de parfumul lor, în perioada Victoriană, când florile erau un mijloc de comunicare, mușcatele au primit diverse asocieri și semnificaţii: prietenie adevărată, întâlnire așteptată, întâlnire neașteptată. Mușcata este legată și de legenda în care John Dalton a realizat că nu vede culoarea roșie, deoarece în percepţia acestuia, florile mușcatei erau roz și albastre, deși ele erau roz și roșii. În onoarea sa avem astăzi termenul „daltonism”.
Una dintre cele mai spectaculoase plante este Mușcata curgătoare (Pelargonium peltatum), ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 2,20 lei. Planta își are originea în Africa de Sud, iar în Europa este cunoscută din secolul al XVII-lea. Mușcatele curgătoare sunt considerate florile ideale pentru balcoane și terase. Florile sunt simple sau bătute în nuanţe de roșu, roz, mov sau alb și, spre deosebire de celelalte specii, au frunzele lucioase și colţuroase, asemănătoare iederei. Mușcatele cu flori simple au mai multe flori decât cele bătute. Sunt ușor de îngrijit, înfloresc din primăvară până toamna târziu și au nevoie de apă și lumină din belșug.
Timbrele cu valoarea nominală de 2,50 lei și de 15 lei ilustrează Mușcata obișnuită (Pelargonium zonale) în două nuanţe de culoare, roșu și roz. Răspândită atât în mediul rural, cât și în cel urban, este cea mai folosită floare pentru împodobirea balcoanelor. Frunzele acestei mușcate, de un verde închis, sunt catifelate, în formă de potcoavă și ușor rotunjite. Ele încadrează florile de diferite culori: roșii, roz, portocalii sau albe. Poate ierna în spaţii întunecate, la temperaturi mai scăzute.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 8 lei este reprezentată Mușcata nobilă (Pelargonium grandiflorum). Această plantă are florile mari, petalele catifelate, asemănătoare panseluţelor. Floarea este de o eleganţă aparte și are un colorit deosebit, de la alb și crem până la violet și lila. Mușcata nobilă nu are nevoie de multă apă pentru a se dezvolta și supravieţui. De asemenea, nu iubește umezeala și nu suportă lumina directă a soarelui.
Romfilatelia mulțumește Grădinii Botanice „D. Brândză” a Universității din București pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale și fotografului Octavian Chende.
