Romfilatelia adaugă tematicii spiritualității și istoriei Bisericii Ortodoxe Române o emisiune de mărci poștale intitulată Sfinți români ai Ortodoxiei, care va fi introdusă în circulație vineri, 1 septembrie a.c., data începerii Anului Nou bisericesc.
În cadrul emisiunii, alcătuită din 4 mărci poștale, 1 bloc de 4 timbre dantelate și 1 plic „prima zi”, sunt omagiați următorii sfinți: Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul (valoarea nominală de 2,30 lei), Sf. Cuv. Pafnutie – Pârvu Zugravul (valoarea nominală de 3,50 lei), Sf. Cuv. Teofana Basarab (valoarea nominală de 10 lei) și Sf. Cuv. Gheorghe de la Cernica (valoarea nominală de 14 lei), Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica (pe plicul „prima zi”).
Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, Mitropolitul Țării Românești
Acest ales de Dumnezeu ierarh s-a născut în cetatea Bucureștilor, în anul 1765, din părinți cucernici și iubitori de Dumnezeu, primind la botez numele Gheorghe.
Împlinirea dorului nestins după liniștea pustiei și l-a aflat mergând la Sfântul Munte Athos, împreună cu prietenul său, monahul Gherontie, unde s-a zidit sufletește și prin cercetarea marilor nevoitori neștiuți de lume.
Ca arhipăstor nu și-a dat odihna zilelor, ostenind neîncetat spre binele Bisericii, așezând vlădici noi în scaunele de la Argeș, Râmnic și Buzău, zidind noi biserici, hirotonind preoți, rânduind și administrând cu bună cumpătare bunurile Mitropoliei, organizând noi școli de luminare a poporului.
Neliniștit a fost însă sufletul neobositului ierarh până când nu a văzut începută restaurarea Catedralei Mitropolitane din București, lucrări ce vor fi terminate la câțiva ani după mutarea sa la Domnul, petrecută la 22 iunie 1834.
Sfântul Cuvios Pafnutie – Pârvu Zugravul
Cuviosul Pafnutie, vestit iconar cunoscut cu numele de Pârvu „Mutul”, s-a născut în Câmpulung Muscel, la 12 octombrie 1657, ca fiu al preotului Ioan Pârvescu (1623-1702). La botez a primit numele nașului său, marele vistiernic Pârvu Vlădescu, un creștin evlavios, ctitor de biserici.
Mama Cuviosului Pafnutie a trecut la Domnul născând pe cel de-al șaselea copil. Boala a secerat apoi pe cinci dintre copii, Pârvu fiind singurul rămas în viață. Urmare a acestor evenimente, preotul Ioan Pârvescu s-a călugărit la Mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung Muscel, luând cu sine și pe fiul său Pârvu, în vârstă de 11 ani.
La împlinirea vârstei de 18 ani, Pârvu a fost trimis să învețe pictura în Bucovina, cu un vestit meșter rus. Acolo a deprins tainele pictării icoanelor și a luat ca pildă de iconografie numeroasele mănăstiri și biserici bucovinene, împodobite cu picturi interioare și exterioare.
Din această perioadă, datează și cea dintâi pictură a sa la biserica Mănăstirii Aninoasa. Apoi, alături de monahul Evghenie, primul său dascăl, a pictat biserica Mănăstirii Negru Vodă.
Pârvu Pârvescu a primit supranumele de Mutul nu pentru că ar fi fost mut, ci pentru că picta fără să vorbească și fără să mănânce, adică în post și rugăciune.
Stabilit în cele din urmă în București, a ajuns dascăl la propria sa școală de zugrăvie, în care a format mai mulți ucenici. După ce soţia sa, Tudora, a trecut la cele veșnice, el a pornit într-un pelerinaj la Ierusalim, în timpul căruia a postit și s-a rugat stăruitor.
La întoarcere, în anul 1718, luminat de harul lui Dumnezeu, intră în monahism la Mănăstirea Mărgineni, împreună cu fiul său cel mai mic. Pârvu primește numele Pafnutie, iar fiul său, Gheorghe, primește numele Gherasim.
În 1731, după 13 ani de nevoință, rabdă o nouă încercare: fiul său, monahul Gherasim, trece la cele veșnice.
Cu binecuvântarea starețului Cosma Pârvu Petrescu, s-a îndreptat spre schitul mai depărtat de lume, din inima codrilor, Robaia, din județul Argeș. Acolo a primit schima cea mare și s-a nevoit încă patru ani în rugăciune, tăcere, răbdare și smerenie, trecând la Domnul în anul 1735.
Sfânta Cuvioasă Teofana Basarab
Sfânta Cuvioasă Teofana Basarab s-a născut la începutul secolului al XIV-lea. Ea a fost fiica primului domnitor al Țării Românești, Basarab I Întemeietorul (1310-1352) și a soției sale, Marghita. A primit la botez numele Teodora și a avut parte de o educație aleasă, în dragoste de Dumnezeu și de aproapele.
În anul 1322, s-a căsătorit cu Ivan Alexandru, despotul de Loveci, viitorul țar al Bulgariei (1331-1371). Împreună au avut trei băieți și o fată: Mihail Asan, Ivan Strațimir, Ivan Asan și Vasilisa.
În anul 1331, Teodora și-a urmat soțul în capitala țaratului, la Târnovo, devenind țarină a bulgarilor. Ea a fost greu încercată de necazuri, doi dintre fiii săi murind în războaie.
Cu încredere în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, s-a smerit și a ales viața monahală, pentru a-I sluji cu dragoste și dăruire Mirelui Hristos, într-o mănăstire din preajma cetății Târnovo. La tunderea în monahism, ea a primit numele Sfintei Împărătese Teofana a Constantinopolului, ale cărei sfinte moaște se găseau atunci la Târnovo și a cărei viață a urmat-o cu multă râvnă. Potrivit tradiției, Sfânta Teofana s-a nevoit, în ultimii ani ai vieții, în Mănăstirea Albotina, săpată în stâncă și aflată nu departe de Vidin. Ea a trecut la Domnul la o vârstă înaintată și a fost prohodită cu mare cinste, fiind plânsă de tot poporul, pe care l-a slujit, l-a povățuit și l-a apărat ca o adevărată maică propovăduitoare a dragostei și milei lui Dumnezeu.
Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica și Căldărușani
Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica s-a născut în anul 1730, într-o familie evlavioasă din Săliștea Sibiului. Din pricina prigoanei din Ardeal împotriva Ortodoxiei, la vârsta de 19 ani a trecut în Țara Românească.
Ajuns mai apoi la Sfântul Munte Athos, a intrat în obștea Sfintei Mânăstiri Vatoped, unde a fost făcut rasofor, apoi a fost hirotonit diacon. Căutând un părinte duhovnicesc, l-a întâlnit prin rânduială dumnezeiască, pe Sfântul Paisie, cu care s-a retras în singurătate, îndeletnicindu-se cu rugăciunea, citirea și traducerea sfintelor cărți.
Plecat de la Muntele Athos, după o perioadă de ședere la mănăstiri din Moldova, Sfântul Gheorghe a luat binecuvântare de la Cuviosul Paisie să se întoarcă în Sfântul Munte. Ajuns însă în București, s-a întâlnit cu un alt călugăr îmbunătățit din obștea Sfântului Paisie, arhimandritul Macarie Dascălul, care l-a înfățișat înaintea mitropolitului, iar acesta ascultându-l și văzând darurile cu care era împodobit, i-a cerut să nu mai plece în Athos, ci să rămână în Țara Românească pentru a întemeia o obște de călugări după rânduiala Sfântului Paisie.
După un vis în care l-a văzut pe Sf. Nicolae, Cuviosul Gheorghe a mers la Cernica. Mult s-a ostenit Cuviosul aici, curățind cu mâinile sale mărăcinii și punând toate în bună rânduială.
Ajunge mai apoi la Mănăstirea Căldărușani unde, viețuind și învățând, Cuviosul Gheorghe de la Cernica s-a mutat la Domnul în anul 1806, în ziua de 3 decembrie, fiind cinstit de toți ca un mare nevoitor isihast și părinte duhovnicesc.
Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului
Acest fericit părinte Calinic s-a născut în orașul București, în ziua de 7 octombrie 1787, din părinți români temători de Dumnezeu și a primit la Sfântul Botez numele Constantin.
În Mănăstirea Cernica a viețuit Sfântul Calinic 43 de ani, nevoindu-se zi și noapte, în post și rugăciune, în muncă și smerenie, în răbdare și dragoste.
În anul 1850, preacuviosul Calinic a fost ales și sfințit episcop al Râmnicului, unde a săvârșit mari fapte și a împlinit multe din lipsurile acestei eparhii. Cu nespusă râvnă și osteneală a zidit din temelie biserica Episcopiei, împodobind-o cu pictură și odoare scumpe și a dat viață nouă tiparniței bisericești, scoțând la lumină multe cărți de slujbă și de zidire sufletească.
Sfântul Calinic a păstorit în scaunul de la Râmnic vreme de peste 16 ani, după care, simțindu-se slăbit de bătrânețe și bolnav fiind, s-a retras la Mănăstirea Cernica, unde a mai trăit aproape un an, mutându-se la Domnul în ziua de 11 aprilie 1868. A fost îngropat, după a sa dorință în tinda bisericii Sfântul Gheorghe.
Romfilatelia mulțumește Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru Înalta Rezoluție și binecuvântare și Domnului Răzvan Mihai Clipici, Director Cultural în cadrul Administrației Patriarhale pentru sprijinul documentar oferit la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.
