Consecventă misiunii sale de promovare a valorilor istoriei naționale, Romfilatelia aduce un meritat și prețios omagiu celor doi monarhi ai României Mari, Regele Ferdinand I și Regina Maria, dedicându-le emisiunea de mărci poștale Regii României Mari. Centenarul Încoronării.
Emisiunea, alcătuită din patru mărci poștale, o coliță dantelată și un plic prima zi, va fi introdusă în circulație marți, 11 octombrie a.c., la Iași, capitală istorică a României între anii 1916 și 1918, locul în care s-au înregistrat și primele hotărâri și documente istorice de aducere în granițele României Mari a celor dintâi ținuturi românești care au inaugurat Reîntregirea Țării.
Pe cele patru timbre ale emisiunii, cu valorile nominale de 2,70 Lei, 3,90 Lei, 10,50 Lei și 16 Lei sunt ilustrate portretele regilor încoronați Ferdinand I și Regina Maria, alături de coroanele lor, sau în pereche, precum și Catedrala Reîntregirii, de la Alba Iulia.
Pe fundalul coliței dantelate, cu valoarea nominală de 32 Lei, este redată Proclamația prezentată de Regele Ferdinand I, cu ocazia ceremonialului Încoronării de la 15 octombrie 1922.
Emisiunea este completată de un album filatelic de colecție, în ediție limitată și de un set de patru cărți poștale maxime, pentru pasionații de maximafilie.
După deciziile istorice adoptate prin tratatele de pace de la Versailles, Saint-Germain, Neuilly, Trianon și Sèvres, au fost consfințite în plan internațional granițele României Mari, începând cu 4 iunie 1920.
Momentul festiv, care ar fi trebuit să consfințească ceremonial statutul Regatului României după realizarea Marii Uniri de la 1918, a fost în atenția guvernării Averescu încă din 1921. Comisia constituită în acest an pentru organizarea evenimentului, condusă de generalul Coandă avea în componența sa mari personalități ale momentului, printre care Nicolae Iorga, George Enescu, Nicolae Titulescu, Anghel Saligny, arhitectul Victor Ștefănescu, viitorul patriarh Miron Cristea.
Pentru ceremonia încoronării, programată pentru anul 1922, a fost hotărâtă începerea construirii Catedralei Ortodoxe de la Alba Iulia, a cărei piatră de temelie a fost pusă în luna martie 1921.
După ridicarea construcției într-un timp record, de numai 10 luni, prin grija primarului de Alba Iulia, Aurel Sava și sub îndrumarea arhitectului Victor Ștefănescu, picturile interioare au fost executate până în toamna anului 1922 cu sprijinul și coordonarea directă a pictorului Costin Petrescu, cunoscut mai ales pentru realizarea uriașei picturi murale care se regăsește sub cupola Ateneului Român.
În cadrul programului de amenajare a spațiilor adecvate momentului sărbătoresc, s-au reabilitat clădiri, s-a amenajat un parc și s-a intervenit vizibil pentru schimbarea fațadelor și aspectului interior al locurilor în care urmau să se desfășoare banchetele oficiale. Micuța gară a orașului, prevăzută cu doar 2 linii de cale ferată, a beneficiat de o extindere de până la 20 de linii, pe care trebuiau să circule nu mai puțin de 14 trenuri care să asigure cursele București-Alba Iulia.
Duminica de 15 octombrie 1922, aleasă ca dată a Încoronării, a fost o zi ploioasă, socotită de participanți ca un semn de bun augur, amintind de aceeași situație întâlnită la sosirea Regelui Carol I la București la 10 mai 1866. Ploaia s-a oprit înaintea sosirii trenului Regal în gara orașului Alba Iulia. De la gară, suveranii României au plecat spre locul ceremoniei într-o caleașcă trasă de patru cai. Regele și Regina au fost conduși în biserica destinată Încoronării, în al cărui Altar se aflau Coroana de Oțel (Coroana Independenței) pentru Regele Ferdinand I și Coroana Albastră (realizată la Paris, din aur transilvan, donat de un proprietar de mină auriferă) pentru Regina Maria.
Încoronarea propriu-zisă a avut loc afară, sub un baldachin, în prezența a numeroși participanți.
În cadrul ceremoniei, după depunerea jurământului, Regele Ferdinand I a primit Coroana Regală de la președintele Senatului și și-a așezat-o singur pe cap. Apoi, președintele Camerei Deputaților i-a înmânat Regelui Ferdinand I coroana reginei. Regele și-a încoronat soția care stătea îngenuncheată. Minute în șir o explozie de urale a însoțit urarea: „Trăiască Suveranii României Mari”. După ceremonial, Regele a rostit „Proclamația către Țară”, retransmisă ulterior de patru crainici așezați strategic în patru puncte ale Cetății. Regele aduce un elogiu înaintașilor exprimându-se astfel: „Punând pe capul meu, într-această străveche cetate a Daciei Romane, coroana de la Plevna, pe care noi și elogioase lupte au făcut-o pe veci coroana României Mari, mă închin cu evlavie memoriei celor care, în toate vremurile și pretutindeni prin credința lor, prin munca și jertfa lor, au asigurat unitatea națională și salut cu dragoste pe acei care au proclamat-o într-un glas și o simțire de la Tisa până la Nistru și până la Mare”.
După o grandioasă paradă militară desfășurată în prezența Suveranilor României Mari, în partea de vest a Cetății, imediat după dineul oficial, la care au participat reprezentanți ai caselor regale din Anglia, Italia, Spania și miniștri plenipotențiari din numeroase țări, Cuplul Regal s-a reîntors la București. Aici, pe 16 octombrie 1922, s-a trecut pe sub Arcul de Triumf. A urmat un Te Deum la Mitropolie, iar apoi, defilarea din Piața Universității, prin fața statuii lui Mihai Viteazul.
În prezent, cele două coroane ale Suveranilor României, aflate la Muzeul Național de Istorie din București, arată astfel: Coroana de Oțel a Regelui Carol I, purtată și de Regele Ferdinand I (care are adăugate trei pietre prețioase reprezentând provinciile unite cu Țara-Mamă: Basarabia, Bucovina și Transilvania) și Coroana de Aur a Reginei Maria, ce are inscripționate pe pandantivele laterale simbolul heraldic al României (partea stângă) și simbolul heraldic al Casei Regale a Reginei (partea dreaptă).
Romfilatelia mulțumește Bibliotecii Academiei Române, Patriarhiei Române, Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia, Muzeului Național de Istorie a României și Arhivelor Naționale ale României, pentru sprijinul documentar și fotografic acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.
