„Unde lipseşte păunul, cioara pare pasărea cea mai frumoasă.”
Proverb popular românesc
Romfilatelia continuă seria proiectelor filatelice dedicate Faunei, una dintre cele mai apreciate tematici în rândul colecționarilor, prin introducerea în circulaţie a emisiunii de mărci poştale Păsări inteligente.
Studiul inteligenţei păsărilor a dus la rezultate ce au pus în discuţie ideile preconcepute despre cât pot acestea să înţeleagă şi cât de repede se pot adapta. Un test obişnuit al inteligenţei este testul de ocolire, în care o barieră de sticlă se aşează între pasăre şi un obiect dorit, cum ar fi o bucată de mâncare. Cele mai multe mamifere, de exemplu, pot descoperi că obiectivul este atins doar dacă mai întâi se îndepărtează de ţintă. În timp ce păsările domestice nu reuşesc să treacă acest test, multe păsări din cadrul familiei corvidelor sunt în măsură să rezolve cu uşurinţă problema.
Dintre corvidele prezente în ţara noastră, stăncuţa (Corvus monedula), ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 2,50 lei, este una din cele mai mici păsări care aparţin acestei familii, fiind răspândită în vestul Europei, dar se poate întâlni, mai rar şi în sud, în Africa de Nord şi Asia de Vest.
Perechea se formează pe viaţă şi este foarte fidelă în relaţie. Cresc anual un singur rând de pui de care au mare grijă. Au între ele legături afective puternice, care provin dintr-o inteligenţă peste medie şi aceste legături se pot manifesta şi dacă sunt crescute de mici de către oameni.
Glasul stăncuţei este considerabil mai modulat şi mai variat în comparaţie cu cel al altor corvide. Sunt păsări volubile, dau senzaţia că pălăvrăgesc mult între ele, fac mereu mult zgomot. Fără să-şi dea mult silinţa, stăncuţa învaţă să imite cuvinte şi alte sunete.
Gaiţa (Garrulus glandarius), ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 4,50 lei, este răspândită în Europa, Africa şi Asia de Vest şi este o specie sedentară. Acest lucru înseamnă că poate fi văzută în România pe tot parcursul anului.
A fost descrisă pentru prima dată de botanistul Carl von Linné în anul 1758. Are aproximativ 35 cm şi pene frumos colorate, iar anvergura aripilor măsoară 55-60 cm. Gaiţa nu este la fel de uşor de observat ca şi suratele ei corvide, dat fiind că se apropie extrem de precaut de aşezările umane. În timpul iernii, din cauza lipsei de hrană, poate fi văzută mult mai des în sate şi în parcurile din oraşe.
Cioara de semănătură (Corvus frugilegus), ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 8 lei, este o mare consumatoare de nuci pe care le aruncă pe pământ pentru a le sparge şi a le ciuguli miezul. Sunt, de asemenea, păsări sociabile, care vieţuiesc şi cuibăresc în grupuri mari denumite colonii, fiind impresionante ca număr. Ele pot fi sedentare sau migratoare (în grupuri disparate şi pe direcţii diverse), în funcţie de temperaturile scăzute din regiunea în care trăiesc şi condiţiile de hrană.
Coţofana (Pica Pica), ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 15 lei, se poate întâlni în regiunile de şes şi în zonele de munte, până la altitudini de 2.500 m. În comparaţie cu alţi membri ai familiei corvidelor, coţofenele nu sunt zburătoare puternice şi din acest motiv îşi petrec mult timp stând pe crengile unor copaci sau chiar pe sol. În timp ce îşi caută hrana, coţofana scoate nişte sunete puternice, dar, cu toate acestea şi în ciuda dimensiunilor sale, este deseori fugărită de păsări mai mici.
Datorită penajului său caracteristic, alb cu negru, este uşor recunoscută chiar de cei care nu sunt foarte buni cunoscători de păsări. Coţofana este o pasăre diurnă ce începe să fie activă puţin înainte de răsăritul soarelui şi îşi încetează activitatea la apus.
Corbul (Corvus corax), ilustrat pe „plicul prima zi”, a dovedit abilităţi tactice în urma unui studiu în care cercetătorii au pus sub observaţie o populaţie de corbi captivi. Aceştia aveau două metode de supravieţuire: fie îşi creau propriile ascunzători cu mâncare, fie prădau ascunzătorile altor corbi. „Strângătorii”şi-au modificat drastic comportamentul în momentul în care au observat „prădătorii” postându-se pentru a-i urmări până la ascunzători. Un corb „strângător” va alege altă locaţie pentru ascunzătoarea sa, în care va duce cantităţi mici de mâncare, pe care le va lăsa nepăzite pentru a convinge corbul „prădător” că a găsit ascunzătoarea iniţială. Acesta din urmă este capabil să îşi disimuleze şi el intenţiile, încercând să imite comportamentul unui „strângător”, dar urmărind să descopere ascunzătoarea acestuia.
Aceste rezultate sugerează că toţi corbii, indiferent dacă aceştia acţionează în calitate de „strângători” sau de „prădători”, sunt capabili de a reţine informaţii cu privire la intenţiile lor şi, prin urmare, să manipuleze atenţia altor păsări, fie pentru a preveni sau pentru a obţine avantaje.
Romfilatelia mulţumeşte Societaţii Ornitologice Române şi domnilor fotografi Octavian Chende, Cristian Mihai şi George Avanu pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poştale.
