Romfilatelia, societatea specializată în editarea şi comercializarea mărcilor poştale româneşti, introduce în circulaţie emisiunea de timbre Orhidee sălbatice din România.
Orhideele, de obicei asociate cu vegetaţia exotică a zonelor tropicale, sunt prezente şi în zonele de climă temperată. În România, conform literaturii de specialitate, există 58 de specii.
Orhideele sălbatice din ţara noastră sunt specii terestre, fiind prezente pe pajişti, în mlaştini, liziere de păduri şi luminişuri. De cele mai multe ori nu sunt remarcate în vegetaţia bogată a biotopurilor din care fac parte, din cauza faptului că, în general, sunt plante mici ca înălţime şi cu flori de câţiva milimetri. Ele sunt însă cu totul speciale din punct de vedere botanic.
Seminţele au dimensiuni atât de mici (aproximativ 0,1mm) încât pot fi percepute ca un grăunte de praf . În schimb, o capsulă poate să conţină sute de mii de seminţe, care sunt împrăştiate de vânt pe hectare întregi de păşune. Ele nu conţin substanţe nutritive, ca urmare, embrionul încolţit va supravieţui doar dacă găseşte în pământ o ciupercă cu care specia se asociază într-o simbioză care va dura toată viaţa.
Plantele ajung la înflorire după mulţi ani de maturizare, timp în care orice perturbare a condiţiilor de mediu le poate distruge. Fiind într-o relaţie foarte strânsă cu mediul în care trăiesc, orhideele sunt printre primele plante afectate de deteriorarea habitatului şi de presiunile antropogenice zilnice. Din aceste cauze, măsurile de protecţie sunt absolut necesare şi sunt foarte urgente, dacă dorim să păstrăm patrimoniul naţional existent.
Florile pot fi de multe ori polenizate doar de o anumită insectă, pe care floarea o imită ca formă, sintetizând inclusiv feromonul cu care insecta îşi atrage partenerul de împerechere.
Florile au o simetrie axială, ca şi omul. Rizomul este de asemenea simetric, având forma a două formaţiuni globulare.
Orhideea Cephalanthera rubra, ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 0,30 Lei, a fost descrisă de Carl von Linné în 1817 şi apoi de L. C. M. Richard. Cephalanthera este o specie cu flori de o gingăşie şi suavitate surprinzătoare, care răsare la liziera pădurilor dintre frunzele deja uscate, pe la mijlocul lunii iunie şi până la sfârşitul lunii iulie. Răspîndirea este destul de largă, aproape pe tot cuprinsul ţării, deşi populaţiile sunt reduse la cîteva zeci de exemplare în fiecare din locaţiile reconfirmate recent.
Orhideea Epipactis palustris este ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 1,20 Lei. Mlăştiniţa, după numele popular, a fost menţionată de Linné în 1769. Descrierea completă i se datorează însă lui Heinrich Johann Nepomuk Edler von Crantz, un medic şi botanist austriac, de origine luxemburgheză. Ea creşte în zone mlăştinoase pierzându-se în iarba înaltă şi înfloreşte în iulie. Deşi floarea este de dimensiuni relativ mici, ea este foarte spectaculoasă, având pe label o dantelă de un alb imaculat, ca gulerul cavalerilor medievali. Observaţiile recente au semnalat populaţii în mlaştinile din zone ale judeţelor Cluj, Bihor, Braşov, Caraş-Severin şi Harghita.
Orhideea Dactylorhiza maculata, este ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 1,60 Lei. A fost descrisă de Linné în 1753 şi ulterior de botanistul maghiar Soó Rezsö, născut la Odorheiu Secuiesc. Este o orhidee răspândită aproape în toată ţara, mai ales în zonele alpine şi subalpine. Variabilitatea speciei este atât de mare încât cu greu se poate stabili subspecia sau varietatea plantei găsite. Astfel se ivesc de multe ori dispute ştiinţifice de rezonanţă internaţională. Înfloreşte din iunie şi până la începutul lunii august.
Orhideea Anacamptis pyramidalis, ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 2,50 Lei, a fost descrisă prima oară de botanistul suedez Carl von Linné în 1817, completată ulterior de francezul Louis Claude Marie Richard. Este o orhidee cu o inflorescenţă bogată, de culoare purpurie, arzând ca o torţă pe păşunile îndeosebi montane, în funcţie de altitudine, în iunie şi iulie.
Orhideea Limodorum abortivum, ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 2,70 Lei, a fost descrisă de Linné în 1799 şi ulterior de compatriotul său Olof Peter Swartz. Această orhidee este de o spectaculozitate rar întâlnită pentru o specie autohtonă: unele exemplare pot atinge peste un metru înăţime, purtând zeci de flori de nuanţe violete care pot avea un diametru de până la 3 cm. Deşi este semnalată în literatura de specialitate în multe locaţii din ţară, ultimele confirmări de pe teren se referă doar la judeţele Caraş-Severin, Mehedinţi şi Tulcea. Plantele răsar din iarbă ca nişte lumânări, începând din luna iunie.
Orhideea Ophrys scolopax, ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 6,00 Lei, a fost descrisă pentru prima dată de botanistul spaniol Antonio José Cavanilles, în anul 1793. Specia este specifică zonei mediteraneene şi submediteraneene. În ţara noastră o putem regăsi în sud-vest, mai ales în Parcul Natural „ Porţile de Fier”, ca subspecia cornuta, varietatea banatica. Statutul de răspândire este „foarte rar”. Labelul florilor din genul Ophrys imită forma unor insecte, pe care le atrag pentru a facilita polenizarea. Fiecare specie este „specializată” pe insecta ei preferată, ajungând în acest mimetism până la secretarea feromonului insectei respective. Planta înfloreşte în a doua jumătate a lunii mai.
Pe plicul „prima zi a emisiunii“ este ilustrată orhideea Anacamptis morio.
Specia a fost descrisă de Linné în 1753 ca fiind Orchis morio. Datorită cercetărilor făcute de un colectiv de biologi de la Grădina Botanică Regală Britanică, format din R.M. Bateman, Alec Pridgeon şi M. W. Chase, în domeniul filogeneticii moleculare, denumirea care a rezistat mai mult de două secole, a fost schimbată. Poroinicul nostru din Carpaţi a devenit din 1997 membru al genului Anacamptis. Înfloreşte de la sfârşitul lunii mai până în iulie, în funcţie de altitudine, pe păşunile montane şi submontane. Este una dintre cele mai răspândite orhidee la noi. Culoarea florii poate varia de la alb până la un violet purpuriu intens.
Pentru promovarea eficientă a marelui eveniment filatelic Expoziţia Filatelică Mondială EFIRO 2008, cele şase mărci poştale ale emisiunii au fost tipărite în coli, ce au pe coloana din dreapta viniete nedetaşabile conţinând logoul EFIRO 2008 (o variantă în limba română şi cealaltă în limba engleză). Timbrele au o latură nedantelată, comună cu cea a vinietelor şi marcată prin trei puncte de perfor.
Emisiunea a fost realizată cu sprijinul domnului Andrei Lenard, preşedinte al Clubului Orhideofililor din România şi avizată de domnul Rik Neirynck (Belgia), membru al „ Groupe de Spécialistes en Orchidées de l’UICN/CSE” şi al “European Orchid Committee” şi de domnul Adorian Ardelean, doctor în biologie, coordonator al Proiectului myNature, cercetător în cadrul Programului planktonNET, finanţat de Comisia Europeană.
Data Aparitie:2007-03-23
