100 de ani de glorie și istorie pentru boxul românesc
„Boxul este despre a-ți îmbrățișa adversarul nu a-l distruge,
nu despre a urî, ci a fi inteligent. Despre a accepta victoria
cu mândrie și înfrângerea cu demnitate”
Eugen Barbu
O emisiune filatelică aniversară dedicată unui sport practicat de milenii, de amatori și profesioniști, va fi introdusă în circulație de Romfilatelia și Poșta Română, joi, 26 martie a.c. sub titlul rezumativ FEDERAȚIA ROMÂNĂ DE BOX, 100 DE ANI.
În componența emisiunii se regăsesc două mărci poștale, o coliță dantelată, un plic „prima zi”, un set de două cărți poștale maxime pentru pasionații de maximafilie și o mapă filatelică cu produse speciale în tiraj limitat.
Pe marca poștală cu valoarea nominală de 21 lei este redată imaginea campionului olimpic Nicolae Linca, care, la Jocurile Olimpice de la Melbourne, din 1956, a cucerit prima medalie olimpică de aur pentru România, iar pe marca poștală cu valoarea nominală de 9 lei este ilustrat Francisc Vaștag, triplu campion mondial.
Pe colița dantelată a emisiunii, având timbrul cu valoarea nominală de 32 lei, este redată o imagine dintr-un meci de box al Regelui Mihai I cu un coleg de școală în prezența antrenorului Gheorghe Axioti.
Plicul „prima zi” îl are ca protagonist pe regretatul sportiv Mihai Leu, campion mondial WBO la categoria semimijlocie, în 1997, alături de centura câștigată.
De evidențiat faptul că boxul este unul dintre cele mai vechi sporturi olimpice, introdus în programul Jocurilor Olimpice din antichitate, în secolul al VII-lea î.Hr.
În mod deosebit, într-un mod organizat, boxul a fost practicat din secolul al XVII-lea, în Anglia, unde, în 1880 s-au programat primele meciuri oficiale de amatori. La Jocurile Olimpice boxul amator modern a fost inclus în anul 1904.
Prima școală dedicată boxului îl are ca fondator pe Jack Broughton, care a introdus primele reguli scrise care includeau și utilizarea mănușilor de box.
În România, boxul practicat mai întâi sub forma unor demonstrații în circuri sau restaurante, capătă începând cu anul 1920 o formă de organizare vizibilă după înființarea în martie 1920 a „Boxing club”, fondator Mihai Codruș.
Sportul cu mănuși a apărut în România la începutul secolului al XX-lea și a avut o ascensiune fulminantă de la început, de la primele gale organizate în țara noastră de marinarii sosiți în țara noastră la bordurile unor nave comerciale.
La data de 26 martie 1926 avea să se oficializeze Federația Română de Box sub președinția lui Nicolae Niculescu-Ianca. Prima Adunare Generală a Federației Române de Box se desfășoară câteva zile mai târziu, pe data de 2 aprilie 1926, și tot în același an avea să fie confirmată afilierea la International Boxing Union – I.B.U.
În anul 1930, forul internațional al boxului profesionist acceptă pentru prima oară un boxer român drept challanger la un titlu european. Lucian Popescu reușește să îl învingă prin abandon
pe Kid Olivera, devenind primul campion european român.
În 1952, la Jocurile Olimpice de la Helsinki, România a cucerit primele medalii olimpice la box, prin Vasile Tița (argint) și Gheorghe Fiat (bronz). De la acea ediție și până în prezent boxul românesc avea să fie nelipsit la toate edițiile Jocurilor Olimpice, aducând României 25 de medalii la cea mai prestigioasă competiție a lumii.
La Melbourne, în 1956, România a cucerit prima medalie olimpică de aur prin Nicolae Linca (semimijlocie). La acea „olimpiadă”, echipa României de box avea să intre în istorie ca „generația de aur”, toți cei patru pugiliști ai noștri urcând pe podiumul olimpic: Linca – aur, câștigând finala cu irlandezul Friederick Tiedt, deși avea mâna dreaptă fracturată, Mircea Dobrescu – argint, Gheorghe Negrea – argint și Constantin Dumitrescu – bronz.
Din 1985, România devine una dintre superputerile boxului mondial, alături de Cuba și Rusia, printr-o serie de pugiliști de elită, între care: Francisc Vaștag (triplu campion mondial), Leonard Doroftei (legendă a sportului mondial și la boxul profesionist), Marcelică Tudoriu, Daniel Maeran, Dorel Simion, Crinu Olteanu, Marin Simion, Ovidiu Bobârnat, George Lungu, Lucian Bute, Mihai Leu (intrat pe o listă scurtă a boxerilor profesioniști ai lumii care și-au încheiat cariera fără înfrângere), Waldemar Cucereanu, Vasile Nistor și mulți alții, ajungând în 1999 la Campionatul Mondial din SUA, cu Feri Vaștag antrenor de această dată, să câștige 7 medalii, performanță de neegalat până astăzi.
După anul 2000, România a fost și printre pionierii competițiilor pugilistice feminine, doamnele noastre de fier reușind performanțe impresionante pe plan european și mondial prin: Camelia Negrea, Mihaela Lăcătuș, Florea Liheț, Adriana Hosu, Steluța Duță, Luminița Turcin și în ultimii ani prin Lăcrămioara Perijoc, Amalia Niță, Claudia Nechita sau Andra Sebe.
100 de ani mai târziu de la momentul înființării oficiale a Federației Române de Box, sub președinția lui Vasile Cîtea, boxul românesc este tot în elita disciplinelor sportive din România, recăpătându-și ușor strălucirea. Dovadă în acest sens sunt și cele 21 de medalii europene, obținute de pugiliștii români în ultimul an.
100 de ani de box, de glorie și istorie și povestea continuă…
Romfilatelia mulțumește reprezentanților Federației Române de Box pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale, ai Casei Majestății Sale Margareta, Custodele Coroanei Române, ai Comitetului Olimpic și Sportiv Român și ai Fabricii de Timbre, Sucursala Poștei Române, pentru colaborare.
