Centenarul desăvârșirii unității statale reprezintă un moment de apogeu al dezvoltării națiunii române. Unul din cele mai vechi popoare ale acestei părți a continentului a ajuns astfel la o împlinire. Timp de veacuri, românii trăiseră în state diferite și, de asemenea, sub stăpâniri străine. În 1859, cele două state românești, care se formaseră în veacul al XIV-lea, s-au unificat prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza și totodată a fost accentuat procesul de integrare în modernitate.
România – statul rezultat din acest proces istoric – și-a dobândit prin luptă, după două decenii, în 1877, Independența, dar în aceeași perioadă, provincii românești se găseau sub dominațiile unor imperii, cel austro-ungar și cel rus. Pentru a ajunge la o unificare deplină, România a intrat în Primul Război Mondial în condiții foarte complicate. A dus un război deosebit de greu, izolată de majoritatea aliaților ei, cu grele pierderi umane și materiale, cu Puterile Centrale, iar din 1917, când a avut loc marea răsturnare din Rusia, a trebuit să facă față unor noi probleme. Silită să încheie un armistițiu și apoi și o pace separată, neratificată însă de Regele Ferdinand, ea a reluat armele și s-a numărat printre puterile biruitoare.
Pierderile fuseseră foarte mari, dar ființa dorința unanimă de a culege roadele marelui efort și o aspirație arzătoare spre unificare. Românii din provinciile integrate imperiilor vedeau în România patria lor virtuală și, în condițiile dezagregării imperiilor, ei s-au pronunțat succesiv pentru cuprinderea lor în Regatul națiunii lor. La Chișinău, Cernăuți și Alba Iulia s-a exprimat, în adunări impresionante, dorința de unificare, Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 reprezentând momentul culminant al procesului istoric. A avut loc atunci momentul suprem prin unificarea Transilvaniei ansamblului națiunii române.
Este o zi nemuritoare și secolul care s-a scurs de atunci, și pe care îl cinstim și-l sărbătorim, a arătat locul pe care-l ocupă în istoria națională. Nu toate procesele de întregire care au avut loc mai ființează în Europa, dar, exceptând pierderea Basarabiei, astăzi, un stat vecin neatârnat, tot majoritar românesc, România de la 1 decembrie 1918 a trecut prin grele încercări, dar a rezistat și continuă să se afirme ca un stat unitar.
O sută de ani de istorie au acumulat momente grele, unele tragice, dar cu toate acestea România s-a dovedit o corabie trainică a națiunii. Ea este o entitate a lumii și în primul rând, a Europei. Centenarul reprezintă nu numai un prilej de bilanț, ci și un îndemn la imitarea înaintașilor, a celor care au dus la unificarea și construcția țării, care au găsit în muncă, cinste și mai ales dragoste de țară, căile viitorului României. Oricum, o sută de ani sunt un temei al viitorului, al unui mers înainte pe care să-l slujim mai departe pentru afirmarea locului istoric al acestei țări între statele lumii.
Academician Dan Berindei
Pentru a onora memoria personalităților care au contribuit la realizarea României Mari, Romfilatelia introduce în circulație emisiunea de mărci poștale Făuritori ai Marii Uniri, partea a II-a. Pe elementele emisiunii sunt reproduse portretele unor patrioți care s-au luptat pentru îndeplinirea idealului național de secole al românilor.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 2 lei este ilustrat portretul lui Gheorghe Pop de Băsești (1835-1919), luptător pentru drepturile românilor din Transilvania, care și-a dedicat întreaga viață idealului național. A intrat în mișcarea românilor din Transilvania încă din 1866, când a participat la manifestațiile organizate de ASTRA la Sibiu, pentru trezirea conștiinței naționale. Începând din 1872, timp de nouă ani, a fost deputat în Parlamentul de la Budapesta, unde s-a remarcat pentru susținerea intereselor culturale și politice ale ardelenilor. În 1880 a propus, în cadrul unei conferințe ținute la Turda, unirea tuturor românilor din Austro-Ungaria într-un singur partid, propunere care s-a materializat în anul următor, prin înființarea Partidului Național Român din Transilvania. Gheorghe Pop de Băsești a fost unul dintre liderii mișcării memorandiste (1892-1894), care cerea autonomia Transilvaniei și drepturi suplimentare pentru națiunea română în Austro-Ungaria. Autoritățile maghiare l-au arestat în urma procesului de la Cluj (1894), însă nu s-a lăsat intimidat. A fost un patriot înfocat până la moarte, iar în semn de respect a fost desemnat președinte al Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 5 lei este redat portretul lui Alexandru Vaida-Voevod (1872-1950), unul dintre politicienii reprezentativi ai românilor din Transilvania. Familia sa era implicată de generații în lupta națională, iar tânărul Alexandru a continuat tradiția înaintașilor, încă din studenție. La începutul secolului XX a susținut cauza națională în calitate de ziarist și de organizator al unor proteste față de politica antiromânească promovată de guvernul maghiar. Din 1906 și până în 1918 a fost deputat în Parlamentul de la Budapesta, remarcându-se pentru combativitatea sa în problema națională. În octombrie 1918, a citit în Parlamentul de la Budapesta declarația prin care națiunea română se declara „liberă de orice înrâurire străină”. A participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia și s-a numărat printre cei patru delegați care au înmânat Regelui Ferdinand I, spre ratificare, Rezoluția Unirii. În decembrie 1919 a fost numit prim-ministru, însă a avut un mandat scurt, deoarece, în ianuarie 1920, a plecat în străinătate, pentru a contribui la recunoașterea internațională a Marii Uniri.
Portretul lui Iancu Flondor (1865-1924), lider unionist din Bucovina și artizanul Unirii acestei provincii cu Patria Mamă, este ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 8,50 lei. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Flondor, alături de alți tineri bucovineni, a decis să preia inițiativa fondării unei mișcări naționale românești. Tânăra generație a abandonat politica de colaborare cu autoritățile austriece, în vederea emancipării naționale a majorității românești din Bucovina. În timpul Primului Război Mondial a refuzat să se refugieze în România, fiind nevoit să se confrunte atât cu autoritățile imperiale, cât și cu naționaliștii ucraineni. În toamna anului 1918, Flondor a cerut guvernatorului austriac al Bucovinei să predea puterea românilor și, în fața refuzului acestuia, a convocat un Congres General al Bucovinei, alcătuit din toate naționalitățile regiunii. Avându-l președinte pe Iancu Flondor, Congresul a votat, în unanimitate, în ședința din 28 noiembrie 1918, moțiunea Unirii cu Regatul României. După Unire, Iancu Flondor a coordonat instalarea administrației românești în Bucovina.
Timbrul cu valoarea nominală de 11,50 lei este ilustrat cu portretul lui Take Ionescu (1858-1922), unul dintre cei mai apreciați oratori din politica românească, liberal și conservator deopotrivă, cu un rol determinant în realizarea Marii Uniri din 1918. A studiat Dreptul la Paris, unde a obținut titlul de doctor, iar după întoarcerea în țară a activat în Partidul Național Liberal. Nemulțumit de dominația Brătienilor, s-a înscris în Partidul Conservator, însă nu s-a acomodat nici acolo, fondând o disidență conservator-democrată. A militat pentru alianța României cu Antanta în Primul Război Mondial, iar în decembrie 1916 a intrat în guvernul de refugiu de la Iași. Îngrijorat de perspectiva unei păci umilitoare cu germanii, în 1918 a plecat la Paris, unde a adus servicii însemnate cauzei naționale, în calitate de președinte al Consiliului Național pentru Unitatea Românilor. A rămas în capitala Franței în timpul tratativelor de pace și a făcut lobby pe lângă marile cancelarii occidentale pentru o obține o situație favorabilă României.
Colița nedantelată a emisiunii este ilustrată cu o imagine a Reginei Maria (1875-1938), în veșminte de Încoronare (15 octombrie 1922), alături de portretele lui Miron Cristea (1868-1939), Iuliu Hossu (1885-1970), Vasile Lucaciu (1852-1922), Vasile Goldiș (1862-1934), Ștefan Cicio-Pop (1865-1934), Valeriu-Traian Frențiu (1875-1952), Iuliu Maniu (1873-1953) și Ion I.C. Brătianu (1864-1927). Pe timbrul coliței, cu valoarea nominală de 19 lei, este reprodusă stema de stat a României Întregite.
Romfilatelia mulțumește domnului Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române, și domnilor academicieni Dan Berindei și Răzvan Theodorescu, Arhivelor Naționale ale României, Bibliotecii Academiei Române, Arhivelor Militare Naționale, Muzeului Bucovinei din Suceava, Episcopiei Greco-Catolice „Sf. Vasile cel Mare” de București, domnului profesor Corneliu Andonie, din cadrul Muzeului Militar Național, și domnului Emanuel Cosmovici, de la Asociația „Programele Bunavestire”, pentru sprijinul documentar și fotografic acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.
