Romfilatelia pune în circulatie sub genericul EVENIMENTE ISTORICE, o emisiune filatelicã dedicatã împlinirii a 140 de ani de la Fondarea Dinastiei Regale Române si a 125 de ani de la Proclamarea Regatului României.
La 5 ianuarie 1859 moldovenii îl aleg domn pe Alexandru Ioan Cuza, iar la 24 ianuarie Adunarea Electivã a Tãrii Românesti îl proclamã deopotrivã domn pe alesul de la Iasi. În 1862, tot pe 24 ianuarie, denumirea tãrii devine România, cu capitala la Bucuresti. În anii ce urmeazã, Cuza initiazã un program de reforme care vor duce la modernizarea tãrii, dar vor crea si nemultumiri clasei politice conducãtoare. În februarie 1866, Cuza este obligat sã abdice, astfel cã revine în actualitate ideea de a fi adus la conducerea tãrii un principe strãin.
Locotenenta Domneascã formatã dupã înlãturarea lui Cuza, publicã „o proclamatie cãtre popor“, în aprilie 1866, prin care se recomandã alegerea, printr-un plebiscit, a principelui Carol de Hohenzollern – Sigmaringen, ca domnitor al României, sub numele de Carol I (1839-1914).
În urma rezultatului plebiscitului, larg favorabil principelui Carol, acesta devine, la 10 mai 1866, Domnitor al Principatelor Unite Române.
La numai o lunã, mai precis pe 30 iunie 1866, Carol I promulgã Constitutiunea care, în articolul 1, consfinteste astfel denumirea tãrii: „Din gratia lui Dumnezeu si prin vointa nationalã Domn al Românilor; la toti de facia si viitori sanetate… Principatele Unite Române constitue un singur Stat indivisibil, sub denumire de România.“
În 1869 se cãsãtoreste cu Elisabeta de Wied cunoscutã si sub pseudonimul literar, Carmen Sylva.
Încã de la instalarea sa, Carol I a militat pentru realizarea dezideratului national: dobândirea independenței si suveranitãtii României. Rãzboiul ruso-turc, care a început în primãvara anului 1877, cât si cererea Rusiei ca armatele române sã se alãture celor rusesti, au oferit prilejul Parlamentului tãrii sã proclame, la 9 mai 1877, independenta de stat a României.
Afirmarea României ca tarã europeanã independentã a impus schimbarea statutului ei de Principat.
În acest context, în 1881, la 26 martie, Carol I primeste titlul de Rege iar România devine Regat. Dupã proclamarea Regatului, Carol I l-a desemnat ca mostenitor al tronului pe Ferdinand, cel de-al doilea fiu al fratelui sãu mai mare. Prin aceasta se asigura continuitatea Dinastiei de Hohenzollern-Sigmaringen, al cãrui nume se transformã, începând cu Regele Ferdinand I, în Casa de România. Dupã Ferdinand I (Întregi-torul) au urmat la tron, fiul sãu, Regele Carol al II-lea si nepotul sãu, fiul lui Carol al II-lea, Regele Mihai I de România.
În cei 48 de ani de domnie ai lui Carol I, România a parcurs o perioadã de dezvoltare marcantã în domeniul economico-social si cultural, înregistrând totodatã, o consolidare a institutiilor democratice ale statului.
Emisiunea, alcãtuitã din patru timbre (realizate si ca bloc filatelic având ca fundal Castelul Peles) si o colitã filatelicã dantelatã, reuneste într-o graficã unitarã imagini reprezentative ale câte unui timbru ce apartine primei serii emise cu efigia fiecãruia dintre cei patru regi: Carol I (1866), Ferdinand I (1920), Carol al II-lea (1930), Mihai I (1940).
Timbrul colitei filatelice reproduce unul din cele zece timbre ale seriei jubiliare „40 de ani de domnie a lui Carol I“ (1906) care reuneste efigiile lui Carol I în postura de domnitor si rege.
Data Aparitie:2006-05-08
