Romfilatelia introduce în circulație pe data de luni, 14 octombrie a.c. emisiunea comună de mărci poștale România-Malta intitulată „Arhitectură, Palate”, ilustrând Palatul Mogoșoaia din România și Palatul Verdala din Malta.
Relațiile diplomatice dintre România și Republica Malta au fost stabilite la 7 iunie 1968, la nivel de ambasadă nerezidentă.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 1,70 lei este reprezentat Palatul Mogoșoaia, situat la 15 km de București. Acesta reprezintă, practic, un complex istoric armonios constituit din palatul propriu zis și curtea sa, turnul de veghe, casa de oaspeți, ghețăria și biserica „Sfântul Gheorghe” aflată în vecinătate.
Palatul, în stil brâncovenesc reunește elemente arhitecturale venețiene, bizantine și otomane. Edificiul, ridicat la cererea domnitorului Constantin Brâncoveanu, a fost finalizat pe 20 septembrie 1702, conform pisaniei aflată pe una din laturile palatului. După ce Constantin Brâncoveanu și fii săi au fost executați la Constantinopol, palatul a fost luat de otomani iar, ulterior, răscumpărat de Ștefan Cantacuzino și înapoiat lui Constantin Brâncoveanu, nepotul proprietarului original.
După mai multe schimbări de proprietar, în anul 1911, palatul vândut lui George Bibescu, îi este oferit soției sale, Martha Lahovary. Prințesei Martha i se datorează frumusețea palatului, restaurat după stricăciunile suferite ca urmare a bombardamentelor germane din anul 1916. Renovarea construcției s-a făcut sub îndrumarea arhitectului George Matei Cantacuzino și cu colaborarea bătrânului arhitect venețian Rupolo, sub a cărui supraveghere s-a aflat o echipă de meșteri italieni.
De-a lungul existenței sale, palatul a avut printre oaspeții de seamă, personalități printre care se regăsesc nume ca Gheorghe Tattarescu, Pamfil Șeicaru, Mihail Sebastian, Nicolae Iorga, Grigore Gafencu și scriitori francezi, printre care Marcel Proust și Antoine de Saint-Exupéry. De asemenea,
Regina Elisabeta, prietenă bună a Marthei Bibescu, a fost deseori oaspete de onoare al palatului.
După 1945 Palatul Mogoșoaia a fost naționalizat de către regimul comunist. În anul 1957 palatul a devenit muzeu, astăzi gazda expoziției de artă brâncovenească și Muzeul Tradiției Aulice împreună cu alte expoziții temporare. Interiorul se află încă într-un proces de restaurare.
Palatul Verdala este ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 8,50 lei. Palatul, inaugurat în 1586, este în prezent edificiul în care se află reședința oficială de vară a președintelui Maltei. Arhitectul a fost Girolamo Cassar, recunoscut pentru proiectarea majorității clădirilor din Valetta. Structura prezintă elemente de arhitectură renascentistă și se presupune că designul posibil să fie influențat de Villa Farnese din Caprarola.
Clădirea principală dispune de două etaje, în timp ce turnurile de colț dispun de cinci etaje, iar întreaga structură este înconjurată de un șanț amenajat. Deși aspectul său exterior denotă elemente ale unui fort, nu a fost menit să reziste niciodată unui atac, elementele fiind simbolice și estetice. Clădirea a fost complet restaurată în timpul guvernării lui Sir William Reid în 1850, deși lucrările de restaurare au fost începute de guvernatorul Frederik Cavendish Ponsonby.
De-a lungul anilor, edificiul a fost folosit ca închisoare militară pentru soldații francezi capturați de britanici și maltezi în timpul blocadei din perioada 1798-1800. Mai apoi, a fost folosit ca fabrică de mătase până în anul 1850, când guvernatorul Sir William Reid a dispus restaurarea lui completă. Ulterior, a devenit reședință oficială de vară a guvernatorilor britanici și un loc de referință în care s-au aflat oaspeți de onoare, printre care se regăsesc Împărăteasa Rusiei (1909), Împăratul Germaniei (1919) și Regele Angliei (1943).
În timpul Primului Război Mondial, Palatul a fost folosit ca spital de campanie, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a adăpostit valoroase opere de artă de la Muzeul Național al Maltei.
Romfilatelia mulțumește Centrului Cultural „Palatele Brâncovenești” și fotografilor Luca Emanuel Achim și Norbert Mintoff pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.
