Romfilatelia introduce în circulaţie emisiunea comunã de mãrci poştale România-Croaţia dedicatã ansamblurilor bisericeşti fortificate datând din Evul Mediu, prin ilustrarea pe cele douã timbre a Bisericii Evanghelice din Cristian, Braşov, respectiv Biserica Sf. Nicolae din Komi¾a, insula Vis, Croaţia.
Ambele ansambluri arhitecturale au îndeplinit de-a lungul timpului rolul de bisericã şi cetate fortificatã.
Menţionatã pentru prima datã în 1362, într-un document al cancelarieilui Ludovic de Anjou, comuna Cristian se mândreşte cu biserica saşilor, cunoscutã ca Biserica Evanghelicã din Cristian.
Declaratã monument istoric, biserica din Cristian a fost construitã în a doua jumãtate a secolului al XIII-lea, într-o perioadã în care goticul timpuriu, sub influenţa Mãnãstirii Cisterciene din Cârţa, îşi fãcea simţitã prezenţa în arhitectura Transilvaniei. Biserica veche, cu hramul Sf. Nicolae, a fost dãrâmatã în anul 1839. Biserica actualã a fost sfinţitã în 1841 şi respectã modelul bisericii-salã de mari dimensiuni, înzestratã cu galerii. În 1903, turnul a fost înãlţat cu un etaj, cu acoperiş înalt, având patru turle în fiecare colţ şi o platformã în partea superioarã.
Interiorul bisericii impresioneazã prin elementele decorative: altarul cu statuia lui Iisus (1868) şi amvonul clasic (1881), candelabrul uriaş cu mai multe nivele dispuse în cerc, cu vitraliile care flancheazã altarul, sculpturile-simbol în piatrã şi orga cu douã claviaturi din 1842. Statuia, realizatã de cãtre sculptorul Johann Bartel, este o copie sculptatã în lemna statuii lui Iisus aparţinând danezului Bertel Thorwaldsen.
Construirea cetãţii bisericeşti a început în secolul al XIII-lea şi a fost continuatã pânã în secolul al XVIII-lea, compunându-se dintr-un zid de fortificaţie întãrit de 9 turnuri de apãrare, existând la vremea respectivã şi un şanţ cu apã. În turnul bisericii existã 4 clopote de oţel turnate în anul 1926.
Dupã 1700, biserica îşi pierde rolul militar de apãrare. În primele decenii ale secolului al XIX-lea are loc lãrgirea bisericii, fiind introduse şi elementele neoclasice specific transilvãnene.
Biserica fortificatã Sfântul Nicolae din Komi¾a, insula Vis, cunoscutã de asemenea sub numele de Muster (Monasterium / Mãnãstire), este cea mai veche construcţie reprezentativã pentru stilul sãu din Dalmaţia şi din întreaga Croaţie, datând din secolul al XIII-lea.
Bisericile fortificate sunt în acelaşi timp creaţii arhitecturale şi simbol al spiritualitãţii. Construcţiile erau solide şi atât de bine organizate încât toţi oamenii dintr-o aşezare sau insulã se puteau refugia acolo şi rezista asediilor de duratã.
Biserica a fost construitã de cãtre Benedictinii care s-au oprit aici în cãlãtoria lor dinspre Insula Biševo, buiandrugul uşii ce poartã înscripţia DCCCL (anul 850) fiind o mãrturie temporalã a stabilirii acestora pe Insula Vis. Prima menţionare scrisã referitoare la bisericã dateazã din anul 1145.
În 1177, biserica a fost sfinţitã de Papa Alexandru al III-lea. Aceasta a pãstrat parte din caracteristicile romanice, dar a fost vizibil extinsã în secolele XVI – XVII, când a fost transformatã din clãdirea originalã cu o singurã navã într-o clãdire cu cinci nave. Tot în secolul al XVII-lea, sistemul de apãrare a bisericii a fost adaptat tipului Vauban.
Dupã o lungã perioadã sub controlul Veneţiei, satul a intrat în stãpânirea Austro-Ungariei, ajungând la începutul secolului al XX-lea la o populaţie de 4.000 de locuitori.
Odatã cu cãderea monarhiei, Komi¾a decade, locuitorii începând sã emigreze masiv. Dupã al Doilea Rãzboi Mondial, în Yugoslavia comunistã, întreaga insulã Vis a devenit o zonã militarã, ceea ce a împiedicat dezvoltarea acesteia pentru mai multe decenii. Câştigarea independenţei de cãtre Croaţia a însemnat lansarea activitãţilor turistice. Komi¾a numãrã în momentul de faţã aproximativ 1.500 de locuitori.
Sf. Nicolae, hramul bisericii, este patronul cãlãtorilor, mateloţilor şi pescarilor. De Sf. Nicolae, în 6 decembrie, locuitorii din Komi¾a carã pe braţe o falkuša, ambarcaţiune de pescuit tipicã şi specialã din Komi¾a, cunoscutã în întreaga lume şi recunoscutã recent drept contribuţia Croaţiei la istoria mediteraneanã a construcţiilor navale. Ambarcaţiunea este arsã, un sacrificiu adus sfântului patron, un simbol al reînoirii, un semn de recunoştinţã şi o rugã pentru viaţã nouã. Strãvechiul ritual, efectuat în faţa vechii biserici, este unul dintre cele mai emoţionante momente care pãstreazã tradiţia mediteraneanã veche de un mileniu.
Romfilatelia mulţumeşte dlui. Hermann Fabini, arhitect şi dlui. George Avanu, fotograf pentru sprijinul documentar acordat în realizarea acestei emisiuni de mãrci poştale.
Data Aparitie:2014-11-14
