Înconjuratã de munţii Carpaţi, Transilvania – Terra Ultrasilvana sau „ţara de dincolo de pãduri” – reprezintã teritoriul în care statul dac, sub conducerea Regelui Burebista a cunoscut cea mai înfloritoare perioadã din istoria daco-geţilor, constituind totodatã prin organizare şi extindere a teritoriului premisele formãrii viitoarelor teritorii româneşti.
De-a lungul vremii, pe teritoriul Transilvaniei s-au stabilit unguri, germani, secui, saşi, armeni, evrei, arhitectura din aceastã zonã reflectând vizibil caractere aparţinând fiecãrei etnii. Stilurile reprezentate de edificii civile, militare ori religioase, îmbinã armonios caracteristicile diferitelor culturi şi civilizaţii.
Trecutul plin de istorie, frumuseţea aparte a zonelor, comorile naturale oferã oricui pãtrunde în acestã lume o imagine unicã a naturii şi spiritualitãţii oamenilor aparţinând acestor locuri.
Clujul a fost pentru multe secole un foarte important centru economic şi cultural al Transilvaniei. Dupã ridicarea sa la rangul de oraş (civitas) la începutul secolului al XIV-lea, acesta s-a dezvoltat foarte rapid atât din punct de vedere urbanistic şi politico-administrativ cât şi din cel al meşteşugurilor, comerţului şi culturii.
Un elocvent martor al istoriei oraşului este prezent în arhitectura bisericii Sfântul Mihail, care este şi astãzi unul dintre edificiile reprezentative ale oraşului. Biserica a fost ridicatã prin eforturile materiale ale orãşenilor, pe timpul a aproximativ 13 decenii, şantierul începând în prima jumãtate a secolului al XIV-lea şi încheindu-se la mijlocul secolului urmãtor. Stilistic, ea poartã amprenta goticului matur, sever şi monumental şi al goticului târziu, flamboyant şi este alcãtuitã dintr-un cor cu capele laterale şi trei nave inegale. Înaltul turn care dominã faţada vesticã a edificiului a fost ridicat în forma sa actualã, neo-goticã, la mijlocul secolului al IX-lea. Biserica nu se remarcã printr-o decoraţie bogatã, dar impresioneazã prin echilibrul proporţiilor şi prin spaţiul interior armonios şi aerat, un exemplu reprezentativ al goticului transilvãnean.
Pe latura de sud a bisericii, în larga piaţã centralã a oraşului, a fost dezvelit în anul 1902 grupul statuar Matei Corvin. Soclul acestuia reproduce un bastion al cetãţii pe zidul cãruia se ridicã maiestuos statuia ecvestrã a regelui de origine românã Matei Corvin, primind omagiul celor mai importanţi dregãtori ai sãi.
Viscri este una dintre aşezãrile sãseşti din zona de sud a Transilvaniei care pãstreazã aspectul tipic al acestor localitãţi: reţele regulate de strãzi, cu fronturi compacte alternând cu faţadele caselor având ziduri împrejmuitoare înalte, grupate strâns în jurul bisericii situate în mijloc. Aceasta din urmã a constituit timp de secole centrul vieţii spirituale şi obşteşti a comunitãţii locale, loc de rugãciune, ajutor şi refugiu şi martor al tuturor evenimentelor sale importante.
Biserica fortificatã din Viscri a fost construitã pornind de la structura unui edificiu de cult mai vechi, o bisericã romanicã, şi este rezultatul a numeroase extinderi, completãri şi modelãri succesive pe parcursul secolelor XIV-XVIII. Astãzi, ansamblul fortificat este compus din biserica cu un cor, salã şi turn înalt pe faţada vesticã, un prim zid de incintã cu turnuri şi bastioane şi un al doilea zid de incintã pãstrat parţial.
Unicitatea monumentului constã în rãspunsul din punct de vedere arhitectural la dubla utilizare destinatã atât serviciilor religioase cât şi apãrãrii în caz de pericol, rezultatul fiind un ansamblu perfect echilibrat formal şi funcţional. Valoarea arhitecturalã şi culturalã deosebitã a determinat includerea sa în 1999 pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Natura şi istoria se regãsesc în frumoasele plaiuri ale Transilvaniei într-o armonizare de excepţie, constituind o evidentã particularitate a teritoriului României. Se remarcã pregnant trãinicia tradiţiilor, a dragostei faţã de trecut, a respectului pentru pãstrarea moştenirilor istorice şi a spiritualitãţii. Foarte frumos exprimã în cuvinte Prinţul Charles cele afirmate: „Ce îmi place la România este caracterul sãu atemporal, remarcabil, desprins parcã din poveştile copilãriei. Ca o întoarcere în timp… În general, oamenii îşi doresc sã aparţinã, sã se identifice cu natura. Sistemul cultural uman este foarte important, fiind cel care se aflã în directã legãturã cu aceasta. Atare sentiment se aflã în noi, iar noi îl negãm, îl îndepãrtãm, încercãm sã ne convingem cã nu conteazã, cã este irelevant. Dar nu este deloc irelevant. Hrãneşte sufletul şi inima. Asta îţi face, pânã la urmã, România.”
Casa de oaspeţi din Valea Zãlanului, judeţul Covasna a fost amenajatã începând din anul 2008 când Prinţul Charles al Marii Britanii a achiziţionat aici un vast domeniu. Încã din 1998 când Alteţa Sa a vizitat Transilvania pentru prima datã, a rãmas profund impresionat de peisajul şi cultura sa, apreciind modul de viaţã al locuitorilor care a supravieţuit trecerii timpului. Pentru a proteja şi valorifica potenţialul cultural al zonei a promovat turismul sustenabil şi recuperarea arhitecturii tradiţionale.
Transilvania, ţara de dincolo de pãduri, vã invitã sã o vizitaţi!
Aducem mulţumirile noastre Contelui Tibor Kalnoky pentru sprijinul acordat la realizarea acestei emisiuni.
Data Aparitie:2013-03-15
