Românii sunt un popor mândru de trecutul lor în domeniul aeronauticii. Încă de la apariţia aeroplanelor au existat, printre pionierii lumii, români care şi-au adus o importantă contribuţie la dezvoltarea zborului cu mijloace mai grele decât aerul. Romfilatelia dedică o nouă emisiune de mărci poştale aniversărilor din acest an, sugestiv intitulată Aviaţie, Aniversări; De la Coandă la F-16.
Printre pionieri se află şi Henri Coandă, părintele avionului cu reacţie şi descoperitor al efectului care îi poartă numele. De la naşterea lui s-au împlinit anul acesta, la 7 iunie, 130 de ani.
În mod firesc, armata română a fost printre primele din lume care a deţinut avioane. Astfel, în anii 1910-1911, aviaţia a fost experimentată cu ocazia unor exerciţii militare de amploare şi, pentru că s-a dovedit viabilă, la 1 aprilie 1912, s-a înfiinţat Şcoala militară de zbor de la Cotroceni, prima structură de acest gen din armata noastră.
La scurtă vreme de la intrarea României în Primul Război Mondial, s-a înfiinţat prima escadrilă de vânătoare română, eveniment de la care s-au împlinit 100 de ani în 2016.
La bordul aparatelor Nieuport XI, aviatorii români au participat la numeroase lupte aeriene, demonstrându-şi valoarea în special în timpul marilor confruntări de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz (vara anului 1917).
În perioada interbelică, s-a afirmat o nouă generaţie de aviatori de elită, adevăraţi virtuoşi ai manşei. Capabili să ofere momente de neuitat cu ocazia spectacolelor aeriene ale epocii, numele lor a devenit cunoscut pe ambele maluri ale Atlanticului.
În cel de-al Doilea Război Mondial, vânătorii aerieni români au înfruntat cele mai puternice aviaţii ale lumii: sovietică, nord-americană, engleză şi germană. De la Prut şi până la Volga, şi din Munţii Carpaţi până în Munţii Tatra, zburând la manşa unor aparate IAR-80 sau Messerschmitt 109, aviatorii noştri şi-au îndeplinit, cu onoare şi jertfă, misiunile încredinţate.
După cel de-al Doilea Război Mondial, avioanele clasice de vânătoare au fost înlocuite, treptat, de avioane cu reacţie.
În urmă cu 65 de ani, la 26 iunie 1951, pe aerodromul Ianca, maiorul Aurel Răican a devenit primul român care a decolat la bordul unui avion reactiv de luptă. Nici trei luni mai târziu, la 15 septembrie, aviaţia reactivă a intrat în serviciul permanent de luptă.
Astfel, în 1951-1952 au intrat în înzestrarea aviaţiei militare avioanele subsonice cu reacţie (Yak-23 şi MiG-15), iar la jumătatea anilor ’50 au apărut primele avioane cu radiolocator de bord. Iar, în anii 1958-1962, au intrat în înzestrarea aviaţiei militare avioanele supersonice (MiG-19 şi MiG-21).
Ulterior, în ultimul deceniu de comunism, au mai sosit din import aparate de tip MiG-23 şi MiG-29.
Mai trebuie menţionat şi faptul că în înzestrarea aviaţiei militare au intrat şi aeronave produse în ţară. Printre ele sunt avioanele cu reacţie IAR-93 şi IAR-99.
IAR-93 este un bimotor reactiv subsonic, creat pentru misiuni de vânătoare-bombardament, realizat în cooperare cu fosta Iugoslavia. Prototipul a zburat pentru prima dată la 31 octombrie 1974, avându-l la manşă pe locotenent-colonelul Gheorghe Stănică. Acest aparat s-a aflat în înzestrarea aviaţiei militare române până în 1998.
IAR-99 este un monomotor reactiv subsonic, pentru şcoală şi antrenament avansat. A fost realizat integral în România. Prototipul a efectuat primul zbor la data de 21 decembrie 1985, pilot fiind locotenent-colonelul Ştefănel Vagner. În 1996 a fost demarat procesul de modernizare a acestuia pentru a fi compatibil cu avionul MiG-21 „LanceR”.
În prezent, aviaţia militară română intră într-o etapă nouă, odată cu intrarea în înzestrare a aparatului F-16. Acesta este un avion supersonic multirol (este proiectat pentru combaterea ţintelor aeriene, sprijinirea trupelor terestre şi cercetare aeriană). Echipat cu sisteme foarte avansate de armament, a fost construit în peste 4.500 de exemplare şi se află în serviciul a 26 de state.
