Romfilatelia introduce în circulaţie emisiunea comună de mărci poştale România-Azerbaidjan, având ca temă Arta populară tradiţională, dedicată meşteşugurilor de valoare ale obiectelor de ceramică şi ale covoarelor tradiţionale caracteristice celor două ţări.
Arta populară nu este doar produsul unei tradiţii meşteşugăreşti păstrate de secole, ci şi dovada unei continuităţi a spriritului naţional încorporat în elemente artistice transmise peste tot în lume din generaţie în generaţie.
Cele două timbre ale emisiunii ilustrează meşteşugul ţesăturilor de interior şi al vaselor tradiţionale prin reproducerea unui vas de ceramică de Horezu împreună cu un covor specific oltenesc, respectiv a unui vas de aramă azer din Lahic alături de un covor cu motive reprezentative.
Ceramica de Horezu poartă peste timp amprenta inconfundabilă a culturilor şi civilizaţiilor arhaice din spaţiul românesc dintre Dunăre şi Carpaţi. Confecţionarea ceramicii este manuală, respectând un proces transmis de sute de ani. Un simbol dominant în pictura vaselor de Horezu este cocoşul alături de care întâlnim şi alte figuri inspirate din mitologia românească precum stele, şerpi, peşti, spirala dublă, brâul, soarele, spicul, pomul vieţii. Există şi două culori specifice zonei: roşul şi galbenul de Horezu. Vasul reprezentat pe timbrul emisiunii este confecţionat la roată, din lut, cu toartă, smălţuit, specific zonei Horezu, cu influenţe şi din alte centre ceramice ale judeţului Vâlcea. Ca motive decorative prezintă valul, flori multicolore şi ornamente simple, pe un fond maro cărămiziu.
Ceramica de Horezu face parte din elementele româneşti înscrise pe lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii.
Covorul oltenesc, considerat unul dintre cele mai valoroase tipuri de scoarţă românească, se impune atât prin motivele vegetale, cât şi prin inventarul artei ţărăneşti şi brâncoveneşti, motive a căror semnificaţie este legată de sensul fundamental al spiritualităţii româneşti. Motivele antropomorfe şi diferite personaje adesea în mişcare apar uneori ca fiind componentele unei veritabile micro-scene. Coloritul covoarelor (bleumarin, vişiniu, azuriu, verde, cafeniu) este nuanţat şi rafinat. Putem admira un covor ţesut din lână şi bumbac în tehnica „alesul curb” proprie covoarelor cu doua feţe pe fond vişiniu cu două chenare având o exuberanţă de motive florale: „vrejul”, „floarea cu 6 petale”, „ramura cu flori”, „mărgaritarul”.
Localitatea Lahic din Azerbaidjan este cunoscută pentru tradiţiile meşteşugăreşti, în special prelucrarea manuală a aramei. De asemenea, covoarele ţesute aici sunt reprezentative pentru întreaga regiune a Caucazului de Sud şi Azerbaidjan.
În timpul Evului Mediu, localitatea Lahic a devenit un important centru meşteşugăresc, fiind renumit pentru realizarea armelor şi a altor obiecte din aramă decorate cu ornamente realizate prin cizelare şi turnare.
Un aspect interesant îl reprezintă faptul că meşterii care cizelau arama includeau de asemenea semnătura lor, astfel încâteste imposibilă însuşirea pe nedrept a acestori lucrări de valoare unică în cultura azeră, multe fiind păstrate în muzee din lumea întreagă.
Există peste 40 de tipuri de meşteşuguri de prelucrare a aramei, printre produsele realizate aflându-se: farfurii, sticle de apă, recipiente pentru produsele lactate şi alte obiecte necesare în gospodărie.
Motivele reprezentate pe covoarele realizate de meşterii azeri sunt unice prin valoarea şi unicitatea temelor reproduse. Aceste covoare sunt concepute prin reprezentarea tradiţională a temelor naţionale conform sistemului simetriei orizontale.
Deşi la început erau predominante temele de vânătoare, către a doua jumătate a secolului al XX-lea acestea au fost înlocuite cu reprezentarea diferitelor teme zoomorfe.
Pe ţesăturile de lână se observă influenţa covoarelor plate vechi numite „Shadda” a căror compoziţie avea la bază principiul simetriei orizontale şi ilustrau deopotrivă animale şi oameni. Perechi de motive ilustrate orizontal pe ţesături precum „Atli-itli” (cal-câine), „itli-pisikli” (câine-pisică), „Maralli-Jeyranli” (cerb-gazelă) datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Romfilatelia mulţumeşte Muzeului Judeţean Aurelian Sacerdoţeanu, Vâlcea, pentru sprijinul documentar şi fotografic acordat în realizarea acestei emisiuni de mărci poştale.
Data de aparitie: 2014-12-19
