CELE MAI OTRĂVITOARE VIEȚUITOARE

Venind în întâmpinarea colecţionarilor şi iubitorilor tematicii Faună, Romfilatelia introduce în circulație emisiunea de mărci poștale „Cele mai otrăvitoare viețuitoare”.

Regnul animal, nedescoperit în totalitate și fascinant pentru cercetători, include, pe suprafaţa și în interiorul pământului, în ape sau în văzduh, vertebrate și nevertebrate, unele inofensive, alte periculoase.

Animalele veninoase sunt creaturi care produc substanțe otrăvitoare, atât pentru indivizii altor specii de animale, cât și pentru om. În lume se cunosc numeroase specii de animale veninoase: circa 600 de specii de șerpi veninoși, circa 3.000 de specii de pești veninoși etc.

Printre cele mai otrăvitoare viețuitoare ale planetei regăsim Caracatița cu inele albastre (Hapalochlaena maculosa), Broscuța otrăvitoare aurie (Phyllobates terribilis), Meduza cutie (Chironex fleckeri) și Taipanul deșertului (Oxyuranus microlepidotus).

Caracatița cu inele albastre (Hapalochlaena maculosa) este reprezentată pe timbrul cu valoarea nominală de 3,50 lei. Cântărește în medie 38 grame și o găsim în zone costiere stâncoase, bazine mareice etc., pe coasta de sud a Australiei. În pofida dimensiunilor mici, de până la 20 cm, caracatițele din genul Hapalochlaena sunt cunoscute ca fiind unele dintre cele mai veninoase animale marine de pe planetă. Otrava lor, pentru care nu s-a găsit antidot, este de 1.200 de ori mai puternică decât cianura, provocând paralizie motorie și stop respirator care pot conduce la stop cardiac. În ciuda veninului său, Caracatița cu inele albastre este o vieţuitoare timidă, care se camuflează până când se simte provocată să atace.

Timbrul cu valoarea nominală de 4 lei ilustrează Broscuța otrăvitoare aurie (Phyllobates terribilis), un batracian sociabil care trăiește pe Coasta Pacifică a Columbiei în grupuri mici de 5-6 exemplare. Mediul ideal de viață al acestei varietăți de broaște este reprezentat de pădurile tropicale situate la altitudinea de 100-200 m. Specia este diurnă, preponderent terestră și foarte sensibilă la orice formă de presiune antropică. Cu o lungime de până la 45 mm, broscuțele prezintă o culoare dorsală de un galben strălucitor, portocaliu sau verde metalic, în funcție de zona din care provin.

Din studiile specialiștilor a rezultat că Broscuța otrăvitoare aurie conține una dintre cele mai toxice substanțe din lumea animală; doar veninul unui melc (Conus) este mai puternic la doză egală. Toxinele acesteia, secretate de glande din piele, sunt preluate de organism din hrană, respectiv din anumite insecte. Datorită toxicității extreme, broscuța nu are dușmani naturali, cu excepția șerpilor din specia Erythrolamprus epinephelus, singura imună față de toxina broscuței. Otrava unei singure broscuțe este suficientă pentru a ucide doi elefanți africani sau 10-20 oameni.

Cunoscută pentru veninul său extrem de puternic, Meduza cutie (Chironex fleckeri) este ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 4,50 lei. Găzduită în principal de apele de coastă din Australia și Indo-Pacific, Meduza cutie, ca și alte specii de meduze din clasa Cubozoa, are un sistem nervos mai complex decât cel al altor meduze și integrează o informație senzitivă mai bogată, având ochi capabili să formeze imagini și să diferențieze culori, precum și alte organe de simț ce o ajută să detecteze vibrațiile care o pot pune în pericol și să-și mențină echilibrul și orientarea în apă. Meduza este translucidă, are un diametru de circa 15-35 cm, iar cele până la 60 tentacule pot ajunge până la 3 m lungime. Fiecare tentacul conține milioane de celule cu mici spini veninoși, în forma unor harpoane microscopice; celulele au un mecanism declanșat de contact, care înfige spinii în pradă. Înțepătura meduzei este foarte dureroasă, atacă inima și sistemul nervos. Meduza cutie este vânată de către ţestoasele de mare, imune la veninul ei.

Deținătorul celui mai puternic venin dintre toate varietățile de șerpi de pe suprafața Pământului este Taipanul deșertului (Oxyuranus microlepidotus), ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 16 lei, specie endemică pentru zonele aride și stâncoase din centrul și sudul Australiei. De talie mare, cu o lungime cuprinsă între 1,8-2,5 m la maturitate, Taipanul deșertului își adaptează coloritul în funcţie de anotimp, fiind mai deschis la culoare în sezonul cald și mai închis în cel rece. După unele estimări, veninul taipanului este de circa 70 de ori mai puternic decât al cobrei regale; el acționează foarte rapid. O singură mușcătură a acestuia poate ucide aproximativ 110.000 de șoareci, iar un om mușcat poate muri și în 45 minute. Veninul acționează asupra sistemului nervos și paralizează sistemul respirator.

Pe plicul „prima zi” este ilustrată Cobra regală (Ophiophagus hannah), cea mai mare specie din rândul șerpilor veninoși, care atinge în mod curent o lungime de 3-4 m, iar exemplarele cele mai mari, aproape 6 m. O găsim în regiunile cu păduri tropicale dese, aproape de apă, din Asia de Sud-Est. Denumirea sa, care în limba latină înseamnă „mâncător de șerpi”, este una îndreptățită deoarece aceasta se hrănește numai cu șerpi și șopârle.

Cobra regală trăiește pe sol, este activă diurn și mai rar în timpul nopții. Este monogamă, lucru destul de neobișnuit la șerpi, și ovipară, fiind, de altfel, singura specie de șarpe care construiește cuib. Veninul cobrei conține neurotoxine puternice, care, într-o anumită doză, sunt letale pentru om.

 

Romfilatelia mulţumește Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.