PATRIMONIUL FLORISTIC AL ROMÂNIEI

31.80 lei65.00 lei

Despre Emisiune

Romfilatelia dedică pasionaților de Floră o nouă emisiune de mărci poștale intitulată „Patrimoniul floristic al României”, care va intra în circulație joi, 8 august a.c.

În cadrul emisiunii, alcătuite din 6 timbre și două plicuri prima zi, au fost selectate flori rare, delicate, estetice, cu o cromatică deosebită din patrimoniul floristic al României.

Iedera albă – Daphne blagayana este reprezentată pe timbrul cu valoarea nominală de 1,40 lei.

Este o plantă arbustivă, care face parte din familia Thymelaeaceae și este cunoscută în România cu numele de blagaiană, floare de Sfânta Ana, ghiocel de Postăvar, tulchină sau tulchină galbenă.

Este întâlnită pe povârnișurile pietroase, grohotișurile de calcare, dolomite și serpentine, brâne stâncoase, luminișuri de pădure în regiunea montană a masivelor Bucegi, Baiului, Postăvarul, Piatra Mare, Ciucaș, Piatra Craiului, Bihor (Vidra), Mehedinți (Piatra Cloșanilor), Iezer-Păpușa, Cozia, Căpățânii, Parâng și Vâlcan.

Este întâlnită în Munții Carpați, în Balcani și Alpi, fiind ocrotită ca monument al naturii în România. Tulpinile târâitoare sau erecte, puțin ramificate, au înălțimea între 15-35 cm. Frunzele sunt alungit-eliptice sau ovale, iar florile sunt de culoare alb-gălbui, puternic și frumos mirositoare, dispuse de obicei spre vârful ramurilor.

Iedera albă înflorește între lunile aprilie și mai, iar fructul este galben auriu, cărnos și zemos, planta fiind cultivată în scop decorativ.

Pe timbrul cu valoarea nominală de 1,60 lei este ilustrată Laleaua pestriță – Fritillaria meleagris.

Este o plantă erbacee, cu numeroase forme de cultură. Laleaua pestriță sau „Floarea de Șah” este una dintre cele mai rare specii de lalea de la noi din țară, aflându-se pe lista plantelor pe cale de dispariție, fiind ocrotită de lege și considerată monument al naturii.

A fost adusă din Orient la Istanbul, iar în 1575 la Viena. Este răspândită în Iran, Afganistan și pe versantul vestic al Munților Himalaya.

Laleaua pestriță se dezvoltă în special în zonele sălbatice ale României și are nevoie de o umiditate crescută față de restul lalelelor. În prezent, se găsește în doar câteva zone din România, printre acestea numărându-se și județul Bistrița-Năsăud, unde poate fi admirată în locul numit Pădurea din Șes de pe raza localității Orheiu Bistriței. Zona este protejată prin lege, iar firava plantă crește sub coroanele stejarilor seculari.

Bulbul este voluminos, tulpina este lipsită de frunze în partea inferioară, cu o înălțime de 20-30 cm. Frunzele lanceolate, glabre și lucioase sunt dispuse altern. Florile solitare sunt de culoare brun-roșietice, violacee sau gălbui, adeseori cu pete dispuse aproape ca o tablă de șah, cu miros neplăcut.

Laleaua pestriță înflorește între lunile aprilie și mai, fiind cultivată mai ales în scop ornamental.

Pe al treilea timbru cu valoarea de 1,70 lei este ilustrată planta Steluța alpină sau Ochiul boului – Aster alpinus.

Este o plantă din familia Compositae cu rizom oblic, cu noduri evidente și cu rădăcini numeroase.

Tulpina este simplă, ascendentă, înaltă de 5-25 cm, aspru-păroasă cu un singur antodiu mare, cu diametru de 3-5 cm. Frunzele sunt trinervate, păroase, uneori glabrescente și au marginea întreagă. Cele bazale sunt spatulate sau alungit obovate, la vârf rotunjite, păroase, atenuate în pețiol, iar frunzele tulpinale sunt lanceolate cu baza îngustă și sesile. Inflorescența este alcătuită din florile discului galbene și din florile marginale albastre violacee, rar roșiatice sau albe.

Se întâlnește din etajul fagului până în etajul subalpin, prin pajiști, pe versanți abrupți sau pe stâncării însorite.

Înfloreşte între lunile iulie și august.

Bulbucii de munte – Trollius europaeus sunt ilustrați pe timbrul emisiunii cu valoarea de 3,10 lei.

Sunt plante erbacee și perene, care fac parte din familia Ranunculaceae. Sunt frecvent întâlnite din etajul fagului până în cel subalpin, în fânețe, în poieni, livezi, tufărișuri, margini de pădure, în Europa, Caucaz, America de Nord în zona arctică.

Planta este cunoscută în România și sub numele de balbor, belbor, bâlbor, bulbucei, calce, calcea-calului, capră nemțească, gloanță, leușteanul broaștei, măr auriu, ochiul-boului, plăcințele, scălci. Este cultivată în grupuri în parcurile și grădinile publice montane, fiind decorativă prin flori și frunze.

Tulpina este erectă, glabră, simplă și slab ramificată, cu frunze palmat sectate, cu flori mari, globuroase (4-5 cm diametru), cu petale galbene și uneori verzui, concave, care se acoperă una pe alta. Înflorește din luna iunie până în luna iulie.

Planta Bulbucii de munte este ocrotită ca monument al naturii.

Opaițul Munților Rodnei – Silene nivalis este redat grafic pe timbrul cu valoarea nominală de 5 lei.

Este o plantă erbacee, perenă, care face parte din familia Caryophyllaceae și este endemică pentru Carpații Orientali. Este întâlnită în Munții Rodnei, la altitudini între 1820 și 2200 m, pe locuri pietroase, înierbate și umede. Această specie este ocrotită prin lege, fiind răspândită numai în Munții Carpați.

Tulpina sa este simplă, neramificată, glabră și înaltă de 5-10 cm, cu o ieșire laterală din rozeta de frunze. Frunzele sunt oblong-lanceolate, opuse, cele de la bază fiind dispuse în rozetă, iar cele tulpane sunt 1-2 perechi.  Florile sunt mari, roz sau albe și de regulă există o singură floare pe tulpină, rareori se găsesc două flori pe aceeași tulpină. Petalele sunt palid-purpurii ligulate, bilobate, în același număr cu dinții caliciului. Caliciul este membranos, umflat, neted cu 5-9 dinți lungi.

Înflorirea are loc între lunile iulie și august.

Linariţa de munteLinaria alpina este ilustrată pe ultimul timbru al emisiunii cu valoarea de 19 lei.

Este o plantă erbacee, perenă, din familia Plantaginaceae. Creşte pe stâncării şi grohotişuri calcaroase din etajele alpin şi subalpin, fiind răspândită în lanţurile muntoase din Europa de sud şi centrală. La noi este foarte rară, cu prezenţă confirmată în munţii Piatra Craiului şi Bucegi.

Linariţa de munte este o plantă de dimensiuni mici, atingând circa 25 cm lungime. Atât tulpinile cât şi frunzele sunt albastre-verzui. Acestea din urmă sunt liniare sau liniar-lanceolate, aşezate câte 3-5 la un nod. Florile sunt dispuse într-o inflorescenţă racemoasă, la maturitate alungită. Corola este de 1,5-2 cm lungime, cu petale unite în partea inferioară formând un tub pe care se observă anterior un pinten alungit, conic, drept sau uşor curbat. Partea superioară a florii are aspectul unei guriţe, având două labii, unul bilobat şi altul trilobat. Petalele sunt de obicei violacee, cu două pete portocalii pe labiul inferior, trilobat. Înfloreşte în iulie şi august. Fructul este o capsulă ovoidal-globuloasă, cu numeroase seminţe comprimate şi membranos aripate.

Având calităţi ornamentale de necontestat, linariţa de munte poate fi folosită pentru decorarea stâncăriilor din grădinile aflate la altitudini mai mari, unde poate beneficia de răcoare pe timpul verii.

Romfilatelia mulțumește Institutului de Biologie al Academiei Române și Grădinii Botanice „Dimitrie Brândză” a Universității din București pentru sprijinul documentar acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale.