NICOLAE MINOVICI, 150 DE ANI DE LA NAȘTERE

14.00 lei31.00 lei

Despre Emisiune

Romfilatelia dedică emisiunea de mărci poștale aniversară Nicolae Minovici, 150 de ani de la naștere unei personalități marcante a medicinei românești de la începutul secolului al XX-lea, cu o contribuție importantă la evoluția medicinei legale din România și promotor pasionat al tradițiilor culturale ale poporului român.

Timbrul cu valoarea nominală de 2,00 lei ilustrează portretul Prof. Dr. Nicolae Minovici, iar timbrul cu valoarea nominală de 12,00 lei reproduce imaginea Vilei cu clopoței, astăzi Muzeul de Artă Populară „Dr. Nicolae Minovici”, alături de un alt portret al fondatorului acestei instituții.

Familia Minovici a marcat istoria Bucureștilor, și nu numai, prin implicarea membrilor săi în știință, viața socială și cultură, realizările, ideile și ctitoriile lor aducând schimbări semnificative în societatea românească.

Nicolae Minovici (1868-1941), cel de-al șaptelea copil al familiei Ștefan Minovici, a fost pasionat de științe, dar și de artă. A urmat cursurile primare în Brăila, iar în 1891, după absolvirea Liceului Sf. Sava din București, se înscrie la Școala de Belle-Arte, unde a urmat cursuri timp de un an. La insistența fratelui său mai mare, Mina, se întoarce la științele exacte și se înscrie la Facultatea de Medicină. Cu toate acestea, atracția lui Nicolae pentru artă rămâne și îl definește ca un pasionat colecționar de obiecte de artă și, în mod special, de artă populară românească.

Între anii 1899-1901, Nicolae își continuă studiile la Berlin și lucrează la diverse instituții, unde cunoaște o serie de personalități din domeniul medicinei. Anul 1902 îl găsește pe Nicolae Minovici medic legist pe lângă parchetul Tribunalului Ilfov și subdirector al Institutului Medico-Legal, dar și profesor de medicină legală la Școala de Științe de Stat. În același an este însărcinat de Primărie să rezolve problema cerșetoriei și a vagabondajului în București.

În 1906, prin înființarea primei Societăți de Salvare din Balcani, care, timp de peste 30 de ani, a fost întreținută din veniturile proprii, marchează o nouă premieră. Societatea funcționa într-o clădire veche, situată pe cheiul Dâmboviței, în zona parcului Izvor de azi.

Din activitatea sa mai amintim: în 1909, șef de lucrări al Catedrei de Medicină Legală; în 1915 a fost abilitat docent în medicina legală și numit conferențiar pentru această disciplină la Facultatea de Medicină; în 1919 îl găsim la Universitatea din Cluj, la Catedra de Medicină Legală, unde a creat Institutul de Medicină Legală; din 1936 a fost președinte al Colegiului Medical Ilfov, iar din 1938, al Colegiului Medical pe țară.

În 1926, preia funcția de primar al Sectorului III Albastru, din București, care cuprindea cartierele Rahova, Grozăvești, Mandravela, Dealul Spirii, Cotroceni, 13 Septembrie, Șerban Vodă. Această parte a orașului, caracterizată de prezența maghernițelor insalubre, înconjurate de mormane de gunoaie, a beneficiat, în mandatul său, de multe realizări cum ar fi: străzi pavate, maidane transformate în parcuri, construcția primelor grupuri sanitare subterane din București, precum și un cămin pentru gunoierii sectorului.

Activitatea sa medicală a fost completată de pasiunea pentru artă. Astfel, în anul 1904 demarează proiectul său de suflet, ridicarea primei case în stil popular românesc, la bariera de nord a orașului. Clădirea, realizată de bunul său prieten, arhitectul Cristofi Cerchez, este considerată unul dintre monumentele arhitecturale remarcabile pentru stilul neoromânesc. A fost construită inițial pentru a deveni o vilă de odihnă și pentru a adăposti patrimoniul impresionant de artă națională, adunat deja de către Nicolae Minovici la data ridicării ei. Între anii 1919-1940, colecția a fost îmbogățită prin achiziții succesive.

În patrimoniul muzeului (inaugurat în 1906) predomină obiectele textile – cămăși, ii, fote, vâlnice, ștergare, scoarțe –, de ceramică, colecții reprezentative de icoane, ouă încondeiate, obiecte de lemn specifice gospodăriei țărănești autohtone.

Minovici donează colecția sa și proprietatea aferentă, în suprafață totală de 1,38 ha, Comunei Bucureștilor, vila urmând să fie „pentru totdeauna” un muzeu de artă națională cu denumirea Muzeul de Artă Națională Prof. Dr. Nicolae Minovici.

Bolnav, Nicolae Minovici a continuat să trăiască, chinuit de dureri, până la data de 26 iunie 1941, când s-a stins din viață.

 

Romfilatelia mulţumeşte Muzeului Municipiului Bucureşti pentru sprijinul documentar şi fotografic acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poştale.